Gazul natural care provine din Rusia reprezintă aproximativ o treime din totalul folosit în Europa și intră pe continent prin conducte. În portofoliul de energie al multor țări europene gazul natural joacă un rol important și perturbările furnizării acestuia pot avea efecte devastatoare în industrie și în viața cotidiană.
Rutele de transport includ conducta Yamal care trece prin Bielorusia și prin Polonia și care are o capacitate de 33 de miliarde de metri cubi pe an, precum și conducta Nord Stream din Marea Baltică, ce poate transporta 55 de miliarde de metri cubi pe an.
40 de miliarde de metri cubi de gaz natural anual pot fi transportați via Ucraina, potrivit The Economist.
Economiile majore din Europa care importă gaz natural din Rusia în jur de 40% – sau chiar mai mult – sunt Germania, Italia și Polonia.
Multe țări mai mici, mai ales din estul Europei și din Balcani, sunt chiar și mai dependente de gazul natural care vine din Rusia.
Chiar înainte de recentele discuții și defecțiuni cu privire la conducta Nord Stream, care se termină în Germania, au existat îngrijorări cu privire la capacitatea acestei conducte, imediat după începerea conflictului ruso-ucrainean.
Ruta Nord Stream se așteaptă să își dubleze capacitatea printr-o a doua conductă, Nord Stream 2. Proiectul a fost puternic criticat de țările care nu doresc să creeze și mai mare dependență de Rusia.
Experții cred că Europa este în fapt capabilă să înlocuiască până la două treimi din cantitatea de gaz natural pe care o necesită în prezent din Rusia. Aceasta se poate întâmpla prin creșterea capacității conductelor din Norvegia, Marea Britanie și Africa de Nord, precum și prin folosirea gazului lichefiat (LNG) importat din alte părți. Discuții cu privire la acesta din urmă, cu posibilitatea importului din Qatar, sunt încă în derulare.
Graficul alăturat, pregătit de Statista, arată desenul conductelor care funcționează în prezent, capacitatea lor și pe unde trec acestea.
