Legitimitatea Palatului Elisabeta
Din acel moment, Familia Regală a României încearcă să recompună şi să regăsească însemnătatea şi legitimitatea Palatului Elisabeta. Efortul lor de a însufleţi acest loc, de a-i da un sens nu trebuie întrerupt, ci ar trebui secondat de fiecare dintre noi, cei care credem că un gest nobil, oricât de mic, poate influenţa şi schimba multe.
Începuturile colecţiei Regale de Artă Contemporană
Pilonii viitoarei Colecţii de Artă Contemporană a Familiei Regale au fost puşi în vara anului 2001, când, la îndemnul pictorului Sorin Dumitrescu şi al Fundaţiei Anastasia, s-a organizat la Muzeul Literaturii din Bucureşti o expoziţie cu lucrări de artă care urmau să fie donate Maiestăţii Sale Regelui Mihai I.
S-a plecat de la noţiunea modernă de colecţie de artă, într-o strânsă legătură cu acţiunea de a „culege“ (coliger) arta, deci cu activitatea de reprezentare a unei anumite viziuni cuprinzătoare a lucrărilor. Au fost reuniţi patruzeci şi nouă de artişti, de la care s-au primit şaizeci şi opt de lucrări reprezentative pentru opera lor. În acest fel s-a format o colecţie de artă aleasă direct din atelierele artiştilor români.
Inventarierea și catalogarea lucrărilor de artă
Din anul 2006, am avut plăcerea să mă implic şi să cercetez evoluţia şi creşterea Colecţiei Regale de Artă Contemporană, iar cu ocazia pregătirii Jubileului de 90 de ani dedicat regelui am dorit să pun bazele acestui proiect personal, considerând utilă promovarea artei contemporane, atât prin prisma publicării pentru prima dată în ultimii 70 de ani a unui catalog al Colecţiei Regale, cât şi prin punerea în centrul atenţiei a artiştilor care o compun.
Realizarea inventarului şi catalogarea întregii Colecţii are ca prim scop aducerea unui omagiu tuturor artiştilor care au dăruit părţi din întregul operei lor. Din 2001 şi până în prezent, Colecţia Regală numără şaptezeci şi cinci de artişti cu o sută şaizeci de lucrări, fiind un arhipelag viu al artei timpurilor noastre.
Cuvântul şi Imaginea
Am considerat importantă conexiunea şi relaţia dintre vedere-vizualitate şi viziune-vedenie (epifanie), transcendentalul fiind puterea de a vedea, putere asumată de toate stările văzului. Pentru ochiul care gândeşte, în raportul privire–obiect–văz, se impune într-o primă instanţă următoarea observaţie: textul scris pentru fiecare lucrare este filtrat prin văzul meu, prezint doar experienţa proprie din analiza şi trăirile avute în faţa fiecărei lucrări, dublată de cercetări biografice şi studii bibliografice ale artiştilor prezenţi în Colecţie.
Poate că uneori am fost rezervat, alteori poate prea entuziast, din acest motiv invit pe fiecare să vadă cu ochii şi să trăiască cu sufletul lor. Pentru fiecare privitor, obiectul trebuie să aibă semnificaţii prin sine, personale şi intime. Imaginea este o prezenţă brută a obiectului care se transpune, privirea trebuie să devină Privire atunci când realizează, prin mijloace proprii, legătura dintre exteriorul şi interiorul fiecăruia dintre noi.
Cuvântul şi Imaginea se arată într-un sens giratoriu, se înseamnă neîndoielnic reciproc, iar această realitate invizibilă, dincolo de studiu, tinde către însăşi esenţa noastră spirituală.
Arta – ambasador al României
Există o constantă legătură între aceste creaţii artistice şi contemporaneitate, referindu-mă la aspectele sale istorice, artistice, morale sau politice, mai exact la spiritul unei epoci – Zeitgeist, unele lucrări rămânând strâns condiţionate de dimensiunile timpurilor în care au fost zămislite, iar altele au forţa pulsatorie de a fi torţă în noapte, devenind înainte-mergătoare şi trăgând după sine toată esenţa vremurilor din care au fost extrase, reconstituindu-le.
CITEȘTE ȘI România – Grădina Maicii Domnului
Dificila relaţie dintre tradiţie şi modernitate, dintre influenţele specifice şi integrarea universală, severitatea post-neobizantină şi îndrăznelile neoavangardei, cu forme de o mare diversitate ale neoexpresionismului şi în acelaşi timp într-o permanentă căutare de sinteză a postmodernismului – toate se (inter)susţin şi se coagulează în Colecţia Regală. Pictura şi sculptura, fotografia şi colajul joacă aici rolul nobil al împăcării tuturor polarităţilor sau divergenţelor.
Un lucru este clar: lucrările din Colecţia Regală de Artă se întrupează într-un ambasador al artei contemporane și al României pentru fiecare persoană care trece pragul Palatului Elisabeta, indiferent că sunt regi, președinţi, înalţi demnitari, ambasadori sau oameni simpli.
