Modelul social face ca toate deciziile zilnice (de management sau medicale) să fie influenţate de acest obiectiv – în sens invers decât cele pe care le-ar lua dacă ar fi vorba de o societate comercială. „E atât de bine să ştie toată echipa că pacientul e scopul! De pildă, dacă a fost nevoie de trei analize suplimentare, nu i s-au cerut bani în plus, pentru că avem aşa numitele «bundle products» (pachete), unde se pune un preţ de tratament al afecţiunii – 10.000 de lei, de exemplu, şi e treaba noastră cum investigăm şi cum ne organizăm în aşa fel încât să rămânem eficienţi”, spune managerul Brain Institute.
După model american
În consecinţă, ţinta nu este o cifră mare de afaceri. „Suntem mulţumiţi cu 200.000 – 300.000 de euro ca valoare adăugată (probabil suma care va fi reinvestită în total anul acesta) şi suntem siguri că o să îi facem, pentru că deja în prima lună am reuşit”. Suma este importantă pentru o instituţie medicală şi ea „va crea energie”.
Institutul funcţionează de aproximativ trei luni, iar în prima lună a avut o cifră de afaceri de 160.000 euro din care medicii au rămas cu 16.000 de euro de investit, după ce valoarea a fost împărţită cu spitalul Monza, care are la dispoziţie un anume procent din încasările de la pacienţi, pentru a-şi asigura o rentabilitate rezonabilă.
Este deci vorba despre o societate care plăteşte „fee“-urile medicilor pe măsură ce aceştia operează, apoi marja brută de maximum 20 % este reinvestită (prin angajamentul tuturor) în educaţia altor medici mai tineri, în cercetare, formare şi dezvoltare. „Nu avem nevoie de mai mulţi bani, suma aceasta este suficientă. Dacă ne-am propune mai mult, nu cred că am reuşi, pentru că ceea ce facem noi acum e «growth management» şi trebuie să avem mai mult grijă de creştere, decât de a instrui alţi medici. Când vom fi liniştiţi operaţional cu ceea ce oferim, vom mai face un salt (ca număr de pacienţi). Dar medicina nu e ca alt business, trebuie păstrate preţuri minime. De fapt, medicina ar trebui să fie gratuită, pentru că fiecare are dreptul să fie îngrijit, chiar dacă nu îşi permite”, spune Pătrăhău. Din acest motiv cifrele nu sunt atât de importante precum numărul de pacienţi.