Chirurgia binelui

Un model unic în sistemul românesc de sănătate a apărut la începutul acestui an - mai mulţi medici și un manager au pus bazele unui centru de neurochirurgie non-profit: salariații sunt proprietari și nu vor încasa niciodată dividende, ci vor investi valoarea adăugată în formarea altor medici și în aparatură. Este medicină privată (deci nu gratuită), dar cu un obiectiv care se traduce în calitatea actului medical şi număr de pacienți, nu în cifră de afaceri, urmând o tendinţă mondială în domeniul sănătăţii, cea de « valoare pentru pacient » (value to pacient). Brain Institute a fost fondat de câțiva medici cu vastă experiență în afara granițelor țării, doctorii Sergiu Stoica și Ştefan Mindea, alături de Anca Vişan şi un fost manager de rețea privată, Ionuţ Pătrăhău, fost CEO al rețelei private de centre medicale Regina Maria și director în Banca Transilvania. Pe măsură ce alți medici seniori li se alătură, fiecare va deveni partener prin majorare de capital. Cei patru au reunit cea mai bună echipă de specialişti din domeniu din România pentru a practica o neurochirurgie modernă, comparabilă cu cea din cele mai bune centre de neuroştiinţe din lume. Brain Institute, deschis în urma unei investiţii de un milion de euro, este găzduit de Spitalul Monza, cu care funcţionează în parteneriat, sistemul oferind astfel avantajul serviciilor medicale integrate. Modelul este american: clinici de mare succes din SUA sunt deţinute de medici și de comunităţi locale, iar interesul lor este ca societatea să beneficieze de ele. Nu întâmplător, medicii fondatori au experienţă în străinătate: Sergiu Stoica a studiat şi lucrat în Franţa şi Canada, iar Ştefan Mindea a studiat şi lucrat în SUA, fiind până de curând director al secției de neurochirurgie spinală al Centrului Medical Universitar Stanford și profesor universitar în chirurgia spinală minim-invazivă la aceeași instituție. Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România. Vezi aici ce alte articole mai cuprinde ediția specială despre economia socială Dr. Sergiu Stoica s-a întors însă în România la sfârşitul anului 2007 pentru a înființa o secție de neurochirurgie la Spitalul „Marie Curie” şi a rămas aici. Apoi, dr. Stoica a fondat și a coordonat departamentul de neurochirurgie de la Spitalul Euroclinic (parte a furnizorului de servicii medicale private Regina Maria), unde l-a întâlnit pe Ionuţ Pătrăhău, la acel moment CEO al reţelei. Ideea a încolţit de atunci în mintea lor. În decembrie 2012, Pătrăhău renunţa la poziţia de CEO al Regina Maria, după un mandat de aproximativ un an, pentru a iniţia acest proiect de antreprenoriat social. „Am părăsit sistemul exact din acest motiv, pentru că nu simţeam că dezvolt ceva, ci că lucrez pentru acţionari care au nevoie de profit, ceea ce nu rezonează cu domeniul medical, în viziunea mea”. Pătrăhău, absolvent de Finanţe-Bănci, a lucrat în domeniul bancar, fiind director general adjunct la Banca Transilvania, iar din 2014 a fost numit în consilul de supraveghere al Băncii Carpatica. Viziunea sa asupra medicinii este însă una idealistă: „nu poţi să nu ai o slăbiciune pentru domeniu când eşti aici (la Brain Institute - n.red.). Am lucrat mult în bancă, nu o pot numi cămătărie, pentru că şi în bancă am construit fabrici împreună cu clienţii care luau credite, am creat mii de locuri de muncă, dar până la beneficiul final era o distanţă lungă. În plus, acesta nu era totdeauna palpabil,pentru că mai investeai şi în lucruri care nu erau neapărat constructive”. Pătrăhău, care se implică mai mult decât la nivel administrativ şi a asistat el însuşi la operaţii, spune că în prima lună a numărat cel puţin 20 de persoane care l-au îmbrăţişat, mulţumindu-i, lui şi medicilor, pentru iniţiativă. Motiv pentru care el se consideră “manager de îngeri” – unde îngeri sunt numiți colegii săi doctorii. „Noi spunem că tratăm corp, spirit şi suflet – nu mai există niciun alt domeniu în care să poţi face asta“, explică el. Vezi aici ce s-a discutat la primul eveniment Forbes Medical Managementul medical, ca mersul pe sârmă Rolul managerului, fie el de îngeri sau nu, este de a păstra un echilibru între a ajuta un număr cât mai mare de pacienți și, în același timp, a proteja echipa de medici și a o mări, pe cât posibil. Ionuț Pătrăhău spune că principala sa grijă în acest moment este de a menaja medicii de un program prea încărcat. Modelul social al institutului se traduce în primul rând printr-o concentrare asupra pacienţilor, nu asupra rezultatelor financiare, susţin cei de la Brain Institute, care au vrut să ofere o alternativă la sistemul medical tradiţional, dar şi la turismul medical. Astfel, preţurile aici sunt „de până la 8-10 ori mai mici decât în străinătate, iar pacienţii sunt externaţi în general în 2-3 zile, faţă de 7-10 în afară”, precizează Pătrăhău. În timp ce o operaţie la Hanovra, un faimos centru al neurochirurgiei, costă în jur de 50.000 de euro, intervenţiile la Brain Institute încep de la aproximativ 2.000 de euro (intervenţie spinală) şi merg până la 6.000 de euro (tumori), respectiv 9.000 de euro pentru anevrism. „Vrem ca cei care îşi permit să nu mai plece să se trateze în alte țări. Într-un spital generalist există un medic specialist, dar izolat, de care depinzi efectiv, pentru că e singur și nu știi ce se întâmplă cu el. Aici, în schimb, este o echipă întreagă, unde fiecare e supraspecializat, deciziile se iau împreună, iar multidisciplinaritatea aceasta este confortabilă şi pentru medici”, explică Pătrăhău. Institutul a avut şi pacienţi străini, dar echipa susţine că a aduce străini nu este ţinta sa, dimpotrivă, vor să îi ajute în primul rând pe românii care au mai mare nevoie şi care altfel ar fi nevoiţi să caute un act medical de calitate în străinătate. Statisticile spun că numărul românilor care se tratează în Turcia, una dintre cele mai populare destinaţii ale turismului medical, este în creştere, în 2013 ajungând la peste 6.000 de pacienţi. În 2011, circa 600 de români erau trataţi la Spitalul general din Viena, Allgemeines Krankenhaus der Stadt Wien (AKH), iar în 2012 peste 1.300 de români au plecat să se trateze în străinătate utilizând formularul E112, care permite decontarea tratamentelor efectuate în afara ţării în anumite condiţii, potrivit datelor CNAS. Se pare că, deşi acum există şi la noi spitale şi clinici cu dotări de vârf, ceea ce lipseşte este o abordare multidisciplinară. Acest lucru a fost o prioritate a Brain Institute. Pentru pacienţi, timpul petrecut în spital este scurtat, deoarece sunt tratate afecţiuni, iar pacientul nu este plimbat de la o secţie la alta pentru simplul motiv că nu acesta este modul de organizare al i nstitutului. „Nu am vrut să aşteptăm 20 de ani sau mai mult pentru ca modelul american de îngrijire a pacienţilor să ajungă şi la noi”. Practic, medicii proprii şi medicii asociaţi din alte instituţii din specialităţi complementare colaborează într-o echipă virtuală, în jurul unui dosar electronic al pacientului. Rezultă un „act medical de mare calitate în comparaţie cu ce s-a întâmplat în anii din urmă în chirurgia tradiţională, lucru de necontestat şi susţinut de statistici”, spune Pătrăhău. Managerul Brain Institute compară diferenţa dintre neurochirurgia tradiţională din România şi cea din insituţia sa cu diferenţa dintre divizia judeţeană şi Liga Campionilor, invocând statistici potrivit cărora riscurile sunt mult mai mari în primul caz. Iar asta pentru că echipa sa practică o chirurgie non–invazivă, cu riscuri mult mai scăzute. Modelul social face ca toate deciziile zilnice (de management sau medicale) să fie influenţate de acest obiectiv – în sens invers decât cele pe care le-ar lua dacă ar fi vorba de o societate comercială. „E atât de bine să ştie toată echipa că pacientul e scopul! De pildă, dacă a fost nevoie de trei analize suplimentare, nu i s-au cerut bani în plus, pentru că avem aşa numitele «bundle products» (pachete), unde se pune un preţ de tratament al afecţiunii - 10.000 de lei, de exemplu, şi e treaba noastră cum investigăm şi cum ne organizăm în aşa fel încât să rămânem eficienţi”, spune managerul Brain Institute. După model american În consecinţă, ţinta nu este o cifră mare de afaceri. „Suntem mulţumiţi cu 200.000 - 300.000 de euro ca valoare adăugată (probabil suma care va fi reinvestită în total anul acesta) şi suntem siguri că o să îi facem, pentru că deja în prima lună am reuşit”. Suma este importantă pentru o instituţie medicală şi ea „va crea energie”. Institutul funcţionează de aproximativ trei luni, iar în prima lună a avut o cifră de afaceri de 160.000 euro din care medicii au rămas cu 16.000 de euro de investit, după ce valoarea a fost împărţită cu spitalul Monza, care are la dispoziţie un anume procent din încasările de la pacienţi, pentru a-şi asigura o rentabilitate rezonabilă. Este deci vorba despre o societate care plăteşte „fee“-urile medicilor pe măsură ce aceştia operează, apoi marja brută de maximum 20 % este reinvestită (prin angajamentul tuturor) în educaţia altor medici mai tineri, în cercetare, formare şi dezvoltare. „Nu avem nevoie de mai mulţi bani, suma aceasta este suficientă. Dacă ne-am propune mai mult, nu cred că am reuşi, pentru că ceea ce facem noi acum e «growth management» şi trebuie să avem mai mult grijă de creştere, decât de a instrui alţi medici. Când vom fi liniştiţi operaţional cu ceea ce oferim, vom mai face un salt (ca număr de pacienţi). Dar medicina nu e ca alt business, trebuie păstrate preţuri minime. De fapt, medicina ar trebui să fie gratuită, pentru că fiecare are dreptul să fie îngrijit, chiar dacă nu îşi permite”, spune Pătrăhău. Din acest motiv cifrele nu sunt atât de importante precum numărul de pacienţi. După trei luni, Institutul se apropie deja de 800 de pacienţi şi a efectuat 100 de operații. Cei de la Brain Institute și-au propus să ajungă la 1.000 de pacienţi pe an – „un număr magic la care o să ajungem repede”, spun medicii. Echipa de suport numără 21 de persoane în prezent, iar managementul estimează că va fi nevoie de cel mult zece persoane în plus pentru a atinge acest obiectiv de intervenţii. Este vorba însă mai mult de cadre de suport, pentru că şase medici foarte buni sunt pentru moment de ajuns, potrivit echipei. Medicii lucrează exclusiv în cadrul Brain Institute, cu excepţia unor colaborări cu spitalul Marie Curie. După modelul din clinicile universitare din America de Nord, doctorul Sergiu Stoica îşi doreşte să adune şase neurochirurgi experți pe o anumită patologie (vascular, tumori profunde, oncologie, funcțional, spinal etc.), pentru că neurochirurgia modernă este compusă din mai multe subspecialități. Un alt doilea obiectiv (social) este ca Brain Institute să devină cel mai important centru de educație pentru tinerii neurochirurgi din Europa de Est. Când medicii preferă România Alt obiectiv (deja îndeplinit, dacă privim biografia fondatorilor) al acestei afaceri sociale este atragerea unor cadre medicale de excepţie care să renunţe la alternativa emigrării. În 2013, aproape 3.000 de specialiști au cerut Colegiului Medicilor din România (CMR) certificate profesionale curente pentru a putea lucra în străinătate. Peste 14.000 de medici au părăsit țara din 2007 până în 2013, astfel încât România are o rată a migrației doctorilor de 9% în timp ce media europeană este de 2,5%. Dar nici când aceştia se întorc, lucrurile nu merg în cel mai lin mod posibil. Doctorul Ştefan Mindea, care a crescut în SUA, a revenit în vara anului trecut în România şi a cerut imediat echivalarea diplomei. În decembrie, primea o hârtie prin care i se comunica faptul că nu acumulase destule ore dintr-o anume specialitate, în condiţiile în care, timp de patru ani consecutivi (în perioada 2009-2012), el a fost premiat în Top 5 al celor mai buni chirurgi de la Universitatea Stanford. Din fericire, situația s-a rezolvat în luna februarie a acestui an, dar este posibil ca mulţi medici să se răzgândească în fața birocrației. În opinia lui Sergiu Stoica, pentru a rămâne în ţară (sau a se întoarce) medicii români au nevoie de educație, autonomie și posturi. Printre dificultăţile cu care se confruntă acum, medicul enumeră colaborarea cu echipe medicale multidisciplinare (anatomie patologică, neuro-oncologie, neurologie) care să trateze pacienții la aceleași standarde precum Brain Institute. „Angajamentul acesta este pentru totdeauna”, adaugă Pătrăhău. „Se schimbă lucrurile, chiar și în economia reală primul obiectiv nu mai este, ca pe vremuri, să maximizăm valoarea pentru acționari, ci să împărțim rațional valoarea între toți participanții, de la comunitate la clienți și salariați. Nu credem că o să crească această a treia alternativă, dar dacă dincolo de chirurgie o să mai apară încă cinci institute pentru cinci afecțiuni importante, tot e un pas înainte. “ Managerul mărturiseşte că a fost sfătuit să nu insiste asupra faptului că ar conduce o instituţie non-profit, „pentru a nu încurca minţile celorlalţi“, lăsând să se înţeleagă că ideea nu ar fi bine înţeleasă sau apreciată în piaţă. Medicii operează și în cadrul unei fundaţii unde tratează cazurile sociale. O gazdă italiană Ionuţ Pătrăhău spune despre familia Di Salvo, aflată în spatele investiției Monza, care găzduiește institutul, că este singurul investitor strategic din domeniu, cu o viziune ce privilegiază un termen lung, nu un profit imediat. Spitalul Monza din Bucureşti a fost deschis în iulie 2012, cu o investiţie de 40 de milioane de euro, de către grupul italian Policlinico din Monza (grup cu un volum de afaceri de peste 200 milioane de euro în total). În contextul în care cei mai mari jucători de pe piaţa medicinii private româneşti sunt locali, spitalul este un start-up fără concurență, potrivit directorului Luca Militello. „Noi considerăm că am introdus un sistem nou de sănătate, în sensul că nu lucrăm cu abonament, ci funcţionăm pe specializări : cardio, neurochirurgie. Sigur o să mai investim în România, nu ştim încă sub ce formă, politica noastră nu este de reţea (...) şi pentru noi nu sunt concurenţi. Pot să anticipez că unul dintre obiectivele noastre este să ne ocupăm și de oncologie, pentru că în România este, din păcate, o lipsă de rezultate în aceste trei domenii–cardio, neurologie şi oncologie.” Cu medici români, ţine să precizeze Militello . Directorul recunoaşte că, la început, spitalul a făcut greşeala de a stabili preţuri mari, pe care însă le-a coborât ulterior. „Timp de 6 luni la cardio se operau 5-6 pacienţi pe lună, iar acum sunt 30 pe lună”, spune Militelo. Spitalul mizează acum pe volum şi va fi pe break-even la finalul lui 2014, după doar doi ani şi jumătate. Astfel, directorul Luca Militelo estimează o cifră de afaceri între 7 şi 8 milioane de euro, faţă de 3,5-4 milioane cât a fost anul trecut. În 2013, 800 de pacienţi au fost internaţi la Monza şi în jur de 10.000 au trecut prin ambulatoriu şi secţia de imagistică, iar pentru 2014, conducerea estimează un număr dublu: 1.500 de pacienţi internaţi şi în jur de 17.000 - 18.000 în ambulatoriu şi imagistică. Spitalul, profilat pe intervenţii chirurgicale, are o suprafaţă de 18.000 de metri pătrați şi opt săli de operaţie.