O gazdă italiană
Ionuţ Pătrăhău spune despre familia Di Salvo, aflată în spatele investiției Monza, care găzduiește institutul, că este singurul investitor strategic din domeniu, cu o viziune ce privilegiază un termen lung, nu un profit imediat. Spitalul Monza din Bucureşti a fost deschis în iulie 2012, cu o investiţie de 40 de milioane de euro, de către grupul italian Policlinico din Monza (grup cu un volum de afaceri de peste 200 milioane de euro în total). În contextul în care cei mai mari jucători de pe piaţa medicinii private româneşti sunt locali, spitalul este un start-up fără concurență, potrivit directorului Luca Militello.
„Noi considerăm că am introdus un sistem nou de sănătate, în sensul că nu lucrăm cu abonament, ci funcţionăm pe specializări : cardio, neurochirurgie. Sigur o să mai investim în România, nu ştim încă sub ce formă, politica noastră nu este de reţea (…) şi pentru noi nu sunt concurenţi. Pot să anticipez că unul dintre obiectivele noastre este să ne ocupăm și de oncologie, pentru că în România este, din păcate, o lipsă de rezultate în aceste trei domenii–cardio, neurologie şi oncologie.” Cu medici români, ţine să precizeze Militello .
Directorul recunoaşte că, la început, spitalul a făcut greşeala de a stabili preţuri mari, pe care însă le-a coborât ulterior. „Timp de 6 luni la cardio se operau 5-6 pacienţi pe lună, iar acum sunt 30 pe lună”, spune Militelo.
Spitalul mizează acum pe volum şi va fi pe break-even la finalul lui 2014, după doar doi ani şi jumătate. Astfel, directorul Luca Militelo estimează o cifră de afaceri între 7 şi 8 milioane de euro, faţă de 3,5-4 milioane cât a fost anul trecut.
În 2013, 800 de pacienţi au fost internaţi la Monza şi în jur de 10.000 au trecut prin ambulatoriu şi secţia de imagistică, iar pentru 2014, conducerea estimează un număr dublu: 1.500 de pacienţi internaţi şi în jur de 17.000 – 18.000 în ambulatoriu şi imagistică. Spitalul, profilat pe intervenţii chirurgicale, are o suprafaţă de 18.000 de metri pătrați şi opt săli de operaţie.
