Cezar Gheorghe, fondatorul AGRIColumn, a urcat pe scena evenimentului Forbes România „Reinventarea României — Agricultura. Pilonul economiei naționale” cu o prezentare care a combinat date dure, metafore memorabile și o analiză bine articulată față de potențialul agricol al României, folosit doar pe jumătate.
Deschiderea a dat tonul întregii intervenții: „Istoria își bate întotdeauna joc de proștii care o ignoră.” Și a invocat imediat o propoziție rostită în 1851 de Alexandru Xenopol, valabilă și astăzi cu aceeași acuratețe: România exportă volum mare cu preț mic și importă volum mic cu preț mare. „175 de ani de adevăr”, a spus Gheorghe.
Datele pentru sezonul 2025-2026 arată o performanță solidă la grâu — 13 milioane de tone extrase, cu o rată de profit de 25-27% pe hectar. „Ce bancă din lumea asta îți mai dă norma asta de profit? Nicio bancă”, a punctat Gheorghe. Orzul a urmat același traseu pozitiv, cu 3,1 milioane de tone și randamente susținute de cererea din Orientul Mijlociu. România se plasează în acest moment pe locul trei în Uniunea Europeană la producția de grâu și deține 28% din cota de piață a exportului unional.
La porumb, tabloul este opus. Din 2020 încoace, suprafața alocată a scăzut de la an la an, ajungând la doar 1,54 milioane de hectare în 2025, față de vârfuri istorice de peste 3 milioane. „E o dramă repetitivă”, a spus Gheorghe, explicând că principalul vinovat este seceta estivală — „două luni grele, de la 15 iunie la 15 august, care ard tot.”
La floarea-soarelui, paradoxul este și mai dureros: România a exportat 680.000 de tone către Turcia într-un singur sezon, rămânând fără materie primă pentru procesarea internă și ajungând să importe din Argentina. „Nimănui nu-i pasă să asigurăm retenția acestor semințe în țară”, a constatat Gheorghe.
Rapița a primit cea mai colorată descriere din prezentare. Gheorghe a comparat-o cu „o fată tânără curtată de foarte mulți” — complexul de uleiuri vegetale, biocombustibilii, uleiul de palmier, canola canadiană și chiar petrolul. Volatilitatea prețului vine tocmai din această multitudine de factori corelați. România se îndreaptă în 2025 spre 3,35 milioane de tone — 15% din producția unională — dar procesează intern doar 5-700.000 de tone, exportând restul ca materie primă brută. „Ce ar putea face România dacă ar dubla capacitatea de procesare la rapiță?” a întrebat retoric Gheorghe, indicând o diferență de 380-400 de milioane de euro între valoarea semințelor și valoarea uleiului procesat.
Un fir roșu al prezentării a fost apa, sau mai exact, absența ei din ecuația agricolă românească. Gheorghe a insistat că România are „castele de apă veritabile” în Carpați care pot fi captate și distribuite în câmpii prin infrastructură simplă, că se poate folosi apa menageră filtrată din orașele mari, că Siret-Bărăgan trebuie săpat „odată pentru totdeauna” și că desalinizarea Mării Negre pentru irigarea Dobrogei nu e o fantezie, ci o investiție în securitatea agroalimentară a României pe 80-100 de ani. Răspunsul unui fost ministru — „e prea scump” — l-a lăsat fără cuvinte: „Cu ce compari? Cu securitatea agroalimentară a României pe un secol? Asta e neprețuit.”
Concluzia prezentării a fost și cea mai dură: România știe să producă, dar nu știe să proceseze și să marcheze. Deține 50% din solul cu fertilitate înaltă și medie din Europa, într-o lume în care doar 11% din solul global are acest statut. Portul Constanța stabilește prețul de referință al grâului de panificație pentru întreaga Uniune Europeană. Logistica românească o bate pe cea rusă și ucraineană. Și totuși, valoarea adăugată brută pe angajat în agricultură rămâne dramatic sub media europeană, iar 21% din populația activă lucrează într-un sector care generează mult mai puțin decât ar putea.
Soluția propusă de Gheorghe este agregarea — fermierii, procesatorii, retailul și logistica la aceeași masă, pe principii egale, cu participare la dividende și suport politic transpartidic pe 20-30 de ani. „Planificare, execuție și control. Asta e tot ce ne trebuie.”
Cezar Gheorghe și-a închis discursul cu optimism, spunând că „întotdeauna există loc de dezvoltare”, dar și cu o constatare simplă despre o țară care, în ciuda tuturor obstacolelor, a parcurs în ultimele decenii „etape senzaționale pe care nu am crezut că le vom vedea vreodată.”
Vezi aici emisiunea completă: https://www.facebook.com/100069451593028/videos/1454504539507658
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.