Clic aici pentru a citi întreaga poveste a lui Sherif Abdalla.
CELE 4 LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ȘTII DESPRE CAFEA
1. CARE SUNT CELE MAI TARI CAFELE?
Deși toată lumea se gândește că espresso este cea mai tare cafea, iar „cafeaua lungă” cea mai slabă, lucrurile stau cu totul altfel. „Există o diferență între puterea aromei și concentrația efectivă de cofeină”, explică Sherif. Cofeina se dizolvă în funcție de timpul de contact între cafea și apă, astfel încât cafelele cu procesul de realizare cel mai rapid conțin, automat, mai puțină cofeină decât cele a căror preparare se întinde pe câteva minute. Chiar dacă are cea mai pregnantă aromă, un espresso se prepară în 30 de secunde, iar concentrația reală de cofeină nu sare de 34 de miligrame.
O cafea la filtru, în schimb, se fierbe timp de câteva minute, iar concentrația de cofeină poate ajunge și la 180 de miligrame. „La espresso și la cafelele realizate pe bază de espresso vorbim de o stoarcere a uleiurilor esențiale, o extracție instantanee de cafea”, explică Sherif, „în timp ce la filtru e o fierbere de durată, care eliberează cofeina”. Ness-ul, renumit pentru tăria lui, este, de fapt, cafea fiartă de mai multe ori, concentrată în butoaie până devine o gelatină și apoi pulverizată de la 18 metri înălțime într-un vas îngust cu lateralele încinse. Prin cădere, particulele se usucă în aer și capătă caracter grunjos. Ca urmare a fierberilor repetate, are într-adevăr o concentrație de cofeină extrem de ridicată.
2. CE ÎNSEAMNĂ, DE FAPT, CAFEAUA FĂRĂ COFEINĂ?
Există două metode de a scoate cofeina din cafea. Se pune într-un butoi foarte mare cafeaua, împreună cu un dizolvant special, fiind lăsată timp de 24 de ore. La spălare, cofeina rămâne impregnată în respectivul dizolvant, care se procesează, fiind transformat într-un praf alb, comercializat cu circa 5.000 de dolari kilogramul, pentru a fi folosit ulterior în industria farmaceutică. Procedeul nu este deloc toxic, dar cunoscătorii consideră că dizolvantul modifică totuși gustul final al cafelei. Cea de-a doua soluție a fost patentată de către elvețieni și poartă numele de „water-decaf”. Boabele de cafea verde sunt introduse într-un butoi și fierte în jet de aer cald. Conform analizelor, apa eliminată în urma acestui proces are un conținut de cofeină de 99%, fiind numită în termeni tehnici „extract de cafea verde” sau GCE. Lichidul trece apoi printr-un filtru de carbon activ, reținând aroma și lăsând să treacă mai departe cofeina, după care este turnat peste un nou butoi cu boabe de cafea verde. Procesul, care durează până la zece ore, se repetă până când boabele rămân 99,9% fără cofeină.
3. CEL MAI MARE MIT: CAFEAUA NE DĂ INSOMNIE
De câte ori cineva îi refuză o ceașcă de cafea pe motiv că „e prea târziu și nu mai dorm la noapte”, Sherif nu poate să nu zâmbească. „Oamenii își pun propriile griji pe seama cafelei”, crede el. „Dacă ești stresat și ai multe gânduri care te bântuie, în mod sigur nu vei dormi noaptea, dar asta nu are nicio legătură cu cafeaua”. Pentru a le dovedi apropiaților ceea ce studii științifice au demonstrat deja de multă vreme – faptul că singurul efect pe care îl poate avea cofeina asupra somnului ține doar de autosugestia celui care bea cafeaua – Sherif face adesea „experimente” cu prietenii și familia. Când are musafiri seara și le oferă o cafea, cei mai mulți refuză, explicând ce efect devastator are de obicei asupra somnului lor. Sherif îi ispitește însă cu o cafea fără cofeină, iar majoritatea cedează. „Ceea ce ei nu știu este că eu nu am niciodată în casă cafea fără cofeină”, râde el. Așa că le pregătește câte un espresso clasic, pe care musafirii îl beau încântați și, mai ales, liniștiți. Ca un om de știință care-și verifică experimentul, a doua zi dimineață Sherif îi sună pentru un scurt „interogatoriu”. „Când îi întreb dacă au avut o noapte în regulă, toți îmi spun că au dormit ca niște prunci”, zâmbește Sherif. „După care le spun adevărul: au băut o cafea tare, chiar în miez de noapte”. Niciunul dintre cei supuși experimentului nu s-a supărat vreodată, ba chiar dimpotrivă, pentru că mica demonstrație a lui Sherif are efect de fiecare dată. „Dacă le-aș fi spus de la început că le dau cafea cu cofeină, s-ar fi așteptat să nu doarmă și organismul s-ar fi autosugestionat imediat”, explică Sherif. „Nu are legătură cu cafeaua, ci cu percepția noastră asupra reacțiilor organismului”.
4. CE SPUNE PREȚUL CAFELEI DESPRE O ȚARĂ?
de cafea, consumul pe cap de locuitor fiind de până în doua kilograme (comparativ cu circa opt în Italia sau până la 11 în țările scandinave). SCAE (Speciality Coffee Association of Europe) are și un barometru inedit de argumentare a acestor diferențe, comparând consumul efectiv cu… numărul ceștilor de cappuccino pe care și le permite un barista. Dacă în România un barista își permite până la 300 de cești, în Suedia și-ar permite până aproape de 1.500. Un fel de indice „Big Mac” al celor de la „The Economist”, dar într-o altă abordare.