În era tehnologiei, industria de frumusețe se întoarce la natură, sursă inepuizabilă de formule miraculoase.
Istoria cosmeticii începe, se pare, acum mai bine de șapte mii de ani, având la bază resurse folosite și astăzi, atât în industria producătoare de produse de înfrumusețare, cât și în remediile „de casă”, transmise din generație în generație (sau via Google, în ultima perioadă). Descoperirile arheologice au stabilit că uleiul de ricin, de exemplu, era folosit în Egiptul antic pentru protejarea pielii, iar primele „formule” cosmetice datează din vremea romanilor, care preparau creme de îngrijire folosind ceara de albine, apă de trandafiri și ulei de măsline.
Alte civilizații îndepărtate stau la originea curentelor cosmetice viralizate în prezent în social media. Iar exemplele ar putea continua, doar pentru a constata că formulele „revoluționare” ale produselor din trusa noastră de îngrijire sunt create din ingredientele care au făcut realmente istorie. Dar de ce ajung acestea să coste o mică avere, când efectiv le poți culege cu mâna ta, fie din natură, fie sub formă de extract, din magazinele naturiste?
Și natura are un preț
Despre faptul că resursele naturale sunt pe cât de valoroase, pe atât de limitate, știai deja. Sunt, însă, și alte aspecte care influențează prețul ingredientelor naturale folosite în industria cosmetică. Unul ar fi indicația geografică – produse botanice care cresc doar în anumite zone al globului, dar și mediul din care acestea provin, originea unui ingredient (sălbatic vs. cultură controlată) atrăgând după sine proprietăți diferite. Să luăm, de pildă, floarea de colț, care se regăsește în compoziția multor produse de îngrijire. În ciuda statutului său special, de plantă ocrotită, poți avea surpriza s-o regăsești deopotrivă în produsele de lux și în cele mass-market, putând proveni fie din culturile organice controlate din Alpi, fie din grădini ori sere locale.
Tipul de cultură și obținerea parafei organismelor de certificare în domeniul agriculturii biologice precum Ecocert reprezintă un alt indicator care stabilește prețul de bază al unui ingredient, acordat (contra cost) pentru bunele practici în materie de ecologie și dezvoltare durabilă. Nu în ultimul rând, sunt procedeele diverse de obținere a ingredientului, ce țin atât de cantitățile necesare pentru obținerea produsului finit, cât și de metodele de extracție folosite. Este totodată și motivul pentru care deseori se preferă înlocuirea acestor compuși cu substanțe artificiale, mult mai accesibile, în detrimentul calității produsului.
Brandul, de asemenea, poate face diferența în ceea ce privește costul final al produselor care conțin, în principiu, același ingredient, provenit din surse similare (este notabil în acest sens, un experiment de acum zece ani, în cadrul căruia a fost recreată o cremă de 320 de dolari cu ingrediente care n-au depășit mai mult de 20 $). Pe măsura calității ingredientelor trebuie să fie și ambalajul, iar costurile variază semnificativ, iar opțiunea producătorului ține cont și de condițiile de păstrare pe care formula le impune.
Cele mai râvnite
Aproape orice produs botanic are un efect dovedit în cosmetică, fie el aplicat direct pe piele, preparat după rețeta bunicii sau cumpărat din farmacia naturistă. Dar nu toată lumea apelează la aceste remedii, iar industria cosmeticelor se bazează pe asta. Și în vreme ce același obiectiv poate fi atins prin mijloace diferite, ingredientele care stau la baza fiecărei formule sunt cele care vând produsul. Iar miza crește odată cu efectul dorit, dacă ne gândim la produsele anti-aging, unde așteptările privind rezultatele sunt mari.
Pentru a le satisface, producătorii caută cele mai eficiente soluții, chiar dacă asta presupune investiții enorme în ingrediente. De exemplu, uleiul de trandafiri, un pionier al fermității, poate ajunge să coste în jur de cinci sute de dolari per mililitru, dacă este de calitate și puritate superioară – obținut prin distilare cu abur, fiind necesare aproape zece tone de petale pentru a extrage un litru de ulei (similar procesului de extracție a uleiului de iasomie, un alt „star” al produselor de skincare).
Un alt ingredient premium regăsit în produsele de îngrijire a pielii sunt trufele, același ingredient care aduce plus valoare preparatelor gourmet. Aproape zece mii de dolari costă un kilogram de trufe proaspete, iar pentru a fi introduse în formulele unor produse de frumusețe, acestea pot fi supuse unui proces în urma căruia se obține o cantitate destul de mică de extract pur. Dar face toți banii, având în vedere concentrația mare de vitamina C – eficientă în combaterea petelor pigmentare, precum și prezența vitaminelor B3/6/12, cu efect reparator, anti-rid și anti-inflamator. Și cel mai scump condiment din lume – șofranul, comercializat la prețul de aproape 2 800 de dolari în stare pură, și-a câștigat loc de frunte și în rețetele cosmetice, cu excelente proprietăți hidratante, oferind un plus de luminozitate pielii.
Sunt doar câteva dintre ingredientele costisitoare din produsele de frumusețe de lux, iar formulele acestora sunt aproape întotdeauna îmbogățite și cu alte extravaganțe – aur, platină, diamant, perle, sau caviar, plus alte rarități precum apa de ghețar topit, viermi de mătase sau alge de la Marea Moartă. Și câtă vreme dau rezultatele promise, prețul lor la raft e doar… un detaliu.
Viitorul frumuseții
În ultimii ani, vocea naturii s-a făcut tot mai auzită prin diverse inițiative ecologice, cărora s-au alăturat rând pe rând companii producătoare de produse cosmetice. Curând, cosmetica „verde” a devenit o tendință în sine, susținând puternic nișa de produse naturale de lux, reprezentată de branduri a căror misiune și viziune responsabilă se reflectă în materia primă folosită, grija față de consumator și implicare în ceea ce privește ambalarea și reciclarea.
În acest context, industria de frumusețe și-a îndreptat atenția către biotehnologie (gr. bios – viață, tehnikos – tehnici și logos – studiu), o ramură „eco-friendly” deja exploatată în agricultură, alimentație și medicină, definită în cadrul Convenției ONU pentru Biodiversitate ca „orice aplicație tehnologică care utilizează sisteme biologice, organisme vii, sau derivate ale acestora, pentru a crea sau modifica produse sau procese în scopuri bine determinate,” și considerată a fi viitorul industriei de frumusețe, dar și o soluție pentru reducerea amprentei de carbon. Practic, prin intermediul biotehnologiei, suprafața de teren afectat culturii, cantitatea de apă și consumul de energice necesare dezvoltării plantei se restrânge efectiv la o mică instalație într-un laborator, reducând masiv costurile și impactul asupra mediului.
Un studiu de acum câțiva ani aprecia că peste 50 de ingrediente de proveniență biotehnologică au fost deja testate, iar de atunci, numeroși jucători din piața de beauty au anunțat lansări de produse create cu ingrediente obținute prin tehnici de biotehnologie: de exemplu, producătorul de parfumuri Givaudan a găsit o alternativă pentru Ambrox (o notă ambrată regăsită frecvent în parfumerie), creată din trestie de zahăr prin procedee bio-tech.
Un alt producător, Geltor, a obținut colagen identic cu cel uman, în vreme ce un start-up american a reușit să aducă uleiul de palmier în tagma ingredientelor sustenabile, tot cu ajutorul biotehnologiei. Dar mai e mult până ce aceasta va putea fi aplicată la scară largă, mai ales dacă luăm în calcul și alte aspecte, precum reticența publicului vizavi de organismele modificate genetic. Însă asta e o altă poveste!