O călătorie în Asia îţi scoate în cale, aproape la fiecare colţ de stradă, câte un templu buddhist reprezentând o „ambasadă“ a trecutului în nebunia secolului XXI.Timpul trece altfel în camerele răcoroase, în care ard fără oprire beţigaşe parfumate şi unde ofrandele se aduc cu smerenie, sub formă de fructe sau legume destinate călugărilor. Din toate acestea, am ales câteva temple unicat în întreaga lume, unde starea de spirit „zen“ se îmbină armonios cu arta.
TEMPLUL LAMA | BEIJING, CHINA. În faţa unei porţi din lemn sculptate cu înflorituri de pagodă stau parcate zece maşinării asemănătoare unor biciclete cu ataş, pline-ochi cu ceea ce par a fi, la prima vedere, calupuri de halva învelite în folie de plastic. Este de-ajuns să arunci o privire în direcţia lor pentru ca fiecare negustor să se şi repeadă cu o felie în direcţia ta, promovându-ţi „pe muteşte“, dar cu gesturi precise, calităţile „mărfii“.
Chiar dacă se află postaţi la intrarea în cel mai mare templu buddhist din Beijing, Templul Lama, niciunul dintre bicicliştii-comercianţi nu este buddhist iar calupurile din folie nu au nimic de-a face cu halvaua. Deşi se roagă la Allah, uigurii, populaţie minoritară islamică, se strâng în faţa Templului Lama pentru a-şi vinde dulciurile tradiţionale miilor de chinezi care vin zilnic să aducă beţigaşe parfumate drept ofrandă celui mai mare Buddha din lume.„Lamazeria“, cum o numesc chinezii, a fost transformată, în urmă cu 300 de ani, din reşedinţă imperială în centru al administraţiei Lama (reprezentanţii buddhismului tibetan), iar interioarele sunt adevărate galerii de artă orientale presărate cu sculpturi aurite.
Click aici pentru o galerie foto cu Templul Lama din Beijing
Nu poţi pleca fără să arzi câteva beţigaşe aromate în imensul cuptor din faţa „Pavilionului Celor 10.000 de Fericiri“. Pentru că fiecare Buddha are o menire – fericire, sănătate, noroc, viaţă lungă ş.a.m.d – înăuntrul pavilionului se află „Buddha al viitorului“ sculptat dintr-un singur trunchi de santal, de 26 de metri (dintre care opt metri se află în pământ) şi un diametru de opt metri.
După cei trei ani cât a durat transportul trunchiului la Beijing (în secolul al XVIII-lea), sculptura şi „tapetarea“ cu 2,5 kilograme de foiţă de aur a mai luat încă trei ani.În cele din urmă, pavilionul a fost construit în jurul imensului Buddha înalt cât un bloc de cinci etaje.