Probabil cel mai cunoscut membru al familiei Bugatti este Ettore, fondatorul mărcii de automobile care îi poartă numele și astăzi. Tatăl său, Carlo Bugatti, a fost un reputat pictor, designer de interior și producător de mobilier Art Nouveau, iar fratele său mai vârstnic, Rembrandt Bugatti, un foarte apreciat sculptor, pasionat de imortalizarea în bronz a animalelor, cu o cotă în ascensiune în ultimii ani.
Fire delicată și sensibilă, timidul Rembrandt Bugatti prefera să petreacă zile întregi la grădina zoologică, în compania animalelor, decât să se afle în preajma oamenilor. Născut în Milano, Bugatti s-a mutat la Anvers când avea 20 de ani, pentru a avea acces mai ușor la Grădina Zoologică Regală din oraș, pe atunci cea mai mare din Europa. Cât era ziua de lungă, artistul era la zoo, studiindu-i și schițându-i rezidenții.
Arta lui Rembrandt Bugatti se încadrează în curentul așa-numiților artiști „animalieri”, care s-au bucurat de oarece popularitate din 1830 până la 1900. Considerat ultimul dintre aceștia, Bugatti este probabil și cel mai strălucit dintre ei: în timp ce predecesorii și contemporanii săi lucrau în propriile ateliere, după schițe sau fotografii, el își analiza pe viu modelele și adesea interacționa cu ele.
Un alt element de diferențiere față de ceilalți animalieri este că, dacă aceștia își lucrau modelele în ghips, Bugatti a avut șansa de a modela în plastilină, un material recent descoperit pe atunci, care nu se întărea repede, ceea ce însemna că artistul putea face modificări până când sculptura îi satisfăcea exigențele. Este motivul pentru care creațiile lui Bugatti reproduc modelele atât de fidel, fiind totodată extrem de expresive.
Cele mai multe dintre animalele imortalizate de el sunt surprinse în posturi dinamice – pantera merge, jaguarul se ghemuiește pregătindu-se să-și atace prada, elefantul se ridică în două picioare – ipostaze foarte greu de reprodus în desen sau pictură, cu atât mai dificil într-un material dur, care opune rezistență, cum este bronzul.
Rembrandt Bugatti a cunoscut succesul de timpuriu: la 19 ani a expus la Bienala de la Veneția, iar la 27 de ani a fost decorat cu Legiunea de Onoare de guvernul francez. Însă izbucnirea Primului Război Mondial avea să-i schimbe radical soarta talentatului sculptor. Acesta s-a înrolat voluntar ca brancardier la spitalul din Anvers, unde s-a îmbolnăvit de tuberculoză, boală care pe atunci era incurabilă. Se pare însă că mai mult l-a afectat faptul că, din cauza lipsurilor provocate de război, toate animalele de la zoo Anvers au trebuit să fie eutanasiate. Copleșit de soarta tragică a animalelor și suferind de o boală nemiloasă, Bugatti s-a sinucis în ianuarie 1916, la 31 de ani.
Într-o carieră care s-a întins pe mai puțin de zece ani, Rembrandt Bugatti a jonglat cu impresionismul, expresionismul și futurismul, realizând aproape 300 de sculpturi, de la jaguari și rinoceri, la girafe și pelicani.
Arta lui Rembrandt Bugatti a fost uitată o lungă perioadă de timp: decesul său subit a dus și la dispariția curentului animalier. În schimb, fratele său, Ettore, a devenit tot mai cunoscut, iar numele Bugatti a devenit sinonim cu automobilismul. Însă din 2005 încoace interesul pentru sculpturile lui Bugatti a continuat să sporească. Unul dintre marii admiratori ai lui Rembrandt Bugatti este actorul Alain Delon, care și-a vândut colecția de 12 sculpturi Bugatti în noiembrie 2016. Cel mai mare preț obținut până în prezent de o sculptură Bugatti a fost de 2,6 milioane de dolari, pentru Grand Tigre Royal, vândut în mai 2008 la o licitație Christie’s în New York.
Extrem de retras, Bugatti nu s-a simțit niciodată în largul lui în compania oamenilor – prefera să traverseze strada decât să salute o cunoștință. Și lucrul acesta este vizibil în arta sa: chipurile umane par fade, plate, lipsite de energia care se regăsește în schimb din plin în sculpturile care reprezintă animale; este evident că acestea din urmă au fost lucrate cu un alt nivel de interes, ba chiar cu pasiune și dragoste. Curatorii operei sale spun că detaliile pe care la surprinde Bugatti în sculpturile sale pot fi foarte bine considerate portrete animaliere.
