Surse interne din Palatul Elysée descriu, potrivit The Telegraph, că liderul francez a ajuns la limitele “hiper-prezidențialismului”.
Dornic să vorbească cu Emmanuel Macron din spatele unui cordon de securitate din satul Ganges, sudul Franței, unde președintele se afla într-o vizită recentă, Noah, un elev în vârstă de 11 ani, a spus că are un singur mesaj pentru președintele francez: “Vreau să îi spun să demisioneze. Reforma pensiilor este un gunoi”, a exclamat el în timp ce Macron se pregătea să viziteze școala pentru a anunța profesorilor o creștere salarială.
La un an după ce a câștigat confortabil cel de-al doilea mandat prezidențial de cinci ani, “monarhul republican” al Franței, așa cum îi spun detractorii săi, trece printr-o perioadă de mari tensiuni politice și frământări ale populației.
Luna aprilie pare să fi fost cea mai grea de până acum din întreaga perioadă în care Emmanuel Macron (45) a deținut mandatul de președinte al Franței.
Animozitatea împotriva celui mai tânăr lider al Franței după Napoleon a ajuns acum la cote maxime, potrivit The Telegraph.
După trei luni de proteste în masă la nivel național, furia împotriva deciziei lui Macron de a impune o lege prin care se ridică vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, fără a se supune la vot, a atins cote alarmante.
Într-un discurs național ținut săptămâna trecută, Macron a promis “100 de zile de împăcare, unitate, ambiție și acțiune în serviciul Franței” în speranța că furia publicului se va domoli înainte de Ziua Națională a Franței – 14 iulie.
Comentatorii au pus sub semnul întrebării înțelepciunea de a stabili un termen de “cent jours“, dată fiind asocierea expresiei cu “100 de zile” ale lui Napoleon Bonaparte, care au început cu evadarea sa de pe insula Elba și s-au încheiat în urma înfrângerii finale de la Waterloo.
Cu toate acestea, Macron – un pasionat de box – a ales să arate că nu se lasă învins de presiuni și că poate face față furiei electoratului.
În timpul a trei vizite recente în Franța rurală Macron a fost huiduit și împroșcat cu insulte. Puțini i-au oferit cuvinte de încurajare.
Reprezentanții sindicatelor au tăiat curentul electric în diverse locații ale vizitei sale, obligându-l pe președinte să aducă propriul generator. Mai presus de toate, oamenii au bătut în tigăi – o tradiție franceză de protest străveche – oriunde mergea el.
Marțea trecută, în timpul unei vizite la Vendôme, Macron a răspuns că, deși toată lumea are dreptul să își exprime sentimentele, “nu am crezut niciodată că înăbușirea vocilor altor oameni cu unelte [de bucătărie] este un semn al democrației”.
Asistenții săi speră că “operațiunea de catarsis” riscantă pe care a inițiat-o Macron – aceea de a ieși în multiple vizite în diverse zone rurale ale țării – ar putea permite electoratului să își descarce frustrarea acumulată în legătură cu schimbările din planul de pensii, care au fost respinse de două treimi din țară.
“Misiunea președintelui nu este să fie iubit sau să nu fie iubit. Este să încerce să facă ce este mai bine pentru țară și să acționeze”, a spus Macron unei femei din satul Selestat din Alsacia de Est.
Pare că francezii nu sunt încă dispuși să accepte subiectul pensiilor. Conform unui sondaj realizat de Odoxa-Backbone Consulting, doar 22% dintre respondenți au fost convinși de discursul televizat al lui Macron de săptămâna trecută. Doar unul din patru alegători are o opinie pozitivă despre președinte, iar un sondaj făcut în 5 aprilie a arătat că Marine Le Pen, opozanta sa de dreapta, l-ar învinge pe Macron dacă alegerile prezidențiale ar avea loc acum.
Chiar și aliații lui Macron au îndoieli serioase. Gilles Le Gendre, un deputat și până recent lider parlamentar al partidului LREM al președintelui, a fost foarte critic: “Discursul [lui Macron] în care s-a referit la cele 100 de zile de pace a fost un truc ieftin pentru a-și câștiga spațiu de manevră”, a declarat el pentru The Telegraph. “Dar simt o formă de negare în ceea ce privește natura acestei crize. Nu este vorba doar despre pensii: democrația franceză însăși este obosită și deteriorată”, a adăugat el, afirmând că șefului său îi lipsește o “viziune sistemică”.
Bruno Millienne, un aliat al lui Macron din partidul Modem, a declarat: “Nu suntem figurine Playmobil. Este timpul ca deputații să se ridice și să fie ascultați.”
Un alt deputat din grupul lui Macron a fost chiar mai direct: “Unii nu îl mai suportă. Va trebui să ne descurcăm fără Macron și să îl transformăm într-un rege lipsit de putere.”
În cartea sa, “Les sans jours” – un joc de cuvinte care sună ca “100 de zile”, dar înseamnă “fără zile” – jurnalistul politic Ludovic Vigogne relatează cum Macron a suferit de o ciudată depresie după realegerea sa, în urma unei campanii rapide, întreruptă parțial de războiul din Ucraina.
Fiind primul președinte francez care nu poate candida pentru un al treilea mandat, de la momentul la care predecesorul său, Nicolas Sarkozy, a schimbat regulile în 2008, autoritatea și puterea sa erau în declin de la început, a afirmat jurnalistul.
Vigogne a scris în cartea sa că Macron și-a risipit primele trei luni din al doilea mandat într-o stare de incertitudine îngrijorătoare, iar “Astăzi este ca și cum ar vrea să înceapă din nou de la zero, să îndrepte ceva ce a început strâmb”, a declarat el pentru The Telegraph.
Este evident că în acest moment Macron nu mai are toate pârghiile puterii la dispoziția sa. Grupul său Renaissance este contestat zilnic în Parlament de o opoziție de stânga foarte vocală și de partidul populist National Rally al lui Le Pen.
Macron mai are lângă el doar câțiva miniștri de talie grea, pentru că principalii săi colaboratori au demisionat.
La întâlnirea din Ganges Macron a răspuns cu un zâmbet băiatului de 11 ani, Noah, care i-a cerut demisia: “Nu voi demisiona. Nu se va întâmpla. Va trebui să aștepți până în 2027.”