Metoda Montessori este o metodă educațională pentru copii, aplicabilă între 0-18 ani, dezvoltată de Maria Montessori, una dintre primele femei pediatru din Europa. Ocupându-se mai întâi copiii din medii sărace și cu deficiențe mentale, în 1907 a început să dezvolte și să aplice reguli rezultate din observarea minuțioasă a copiilor și principii personale legate de creșterea și educația copiilor. În timp, acestea s-au concretizat într-o nouă metoda educațională. Acum metoda Montessori are peste 100 de ani și zeci de mii de școli în întreaga lume.
Premisele educaționale
Principiul de bază al metodei este auto-educarea. Metoda pornește de la premisa că un copil este născut deja cu un întreg potențial care trebuie lăsat să se dezvăluie, într-un mediul sigur si monitorizat ce susține acesta creștere și dezvoltare firească, naturală a ființei umane.
În condiții optime metoda Montessori presupune implementarea ei încă de la naștere. În primii 3 ani se pun bazele personalității și a primelor abilități pentru a dezvolta procesele cognitive de mai târziu. Copilul are încă de la naștere o “minte absorbantă”, care asimilează emoții, imagini, limbaj, aspecte culturale prin propriile simțuri și simplul fapt de a trăi, de a fi. Aceste experiențe vor dezvolta rețele neuronale, care mai apoi vor dezvolta mecanisme de gandire și trăsături specifice individului.
Principii de bază
Abordarea Montessori are la bază 3 elemente :
- Mediul fizic – spațiu în care crește copilul. Acesta trebuie sa fie suficient, prietenos cu puterile și nevoile copilului. Un mediul sigur, aerisit, in culori placute, deschise, ordonat și disponibil. Materialele și activitățile Montessori sunt atent selectionate si concepute cu scopul de a dezvolta copilul pe mai multe planuri, în sinergie, fizic și intelectual, manipulând obiecte concrete pentru a înțelege inclusiv noțiuni abstracte. Jocurile Montessori sunt gândite pentru a-i oferi copilului o experiență ce imită îndeaproape realitatea, dar și pentru a-i încuraja spiritul explorator și independența.
- Mediul social – mixt, cât mai asemănător cu mediul de viață real. Învață să se raporteze diferit la persoane de vârste diferite și cu cunoștințe diferite. Grupele sunt de vârste variate 3-6 ani, 6-9 ani, 9-12 ani etc. Astfel copiii mai mici din grupe sunt inițiați, ghidați și ingrijiti de cei mari și de cei mijlocii, care le sunt și repere. La nivel intermediar, aceștia învață să aibă grijă de cei mai mici și să fie ajutați de cei mari. Iar când ajung cei mai mari din grupă, aceștia învață să inițieze, să ghideze pe cei mai mici și să responsabilizeze pe cei mijlocii. Copii devin astfel mult mai conștienți de propriile puteri, propriul ritm și necesitatea și utilitatea raporturile de cooperare.
- Adultul – rolul părinților și al educatorilor este de a ajuta copilul să își descopere puterea și potențialul native și inerente personalității lui avand ca principiu cardinal dezvoltarea și încurajarea independenței copilului. Adultul este un ghid, un protector, nu un profesor. Copilul nu este un vas gol ce trebuie umplut. El este un teren plin de posibilități pe care el însuși îl descoperă în siguranță, sub supravegherea și ghidajul adultului. Adultul îl încurajează și îl responsabilizează odată cu vârsta, dezvoltând împreună o mini societate ce are la bază cooperarea, nu concurența.
Metoda Montessori are ca punct central copilul și respectul față potențialul și ritmul natural de creștere al acestuia. Metoda urmărește o introducere firească a copilului în procesele și raporturile unei vieți normale și dezvoltarea unui individ împlinit și relaxat cu sine însuși și cu lumea înconjurătoare.