Uniunea Europeană se pregătește pentru “consecințe masive” în urma impunerii plafonului de preț pentru petrolul importat din Rusia, care va fi implementat începând de luni, 5 decembrie. Premierul adjunct al Rusiei, Alexander Novak, a spus că se așteaptă ca Europa să aibă nevoie de cel puțin un an pentru a înlocui petrolul pe care îl importă din Rusia și că noile achiziții ar putea costa peste $300 pe baril.
Rusia furnizează 40% din gazul natural pe care îl folosește UE, așa încât întrebarea imediată care se pune este ce alternative reale ar putea avea țările europene pentru cazul în care Rusia închide robinetul?
Continentul va trebui să caute furnizori de gaz natural lichefiat – (LNG) liquefied natural gas, care este livrat în mod normal pe mare.
Cele mai mari exportatoare de LNG în 2020 au fost Australia, Qatar și Statele Unite.
Cea mai aproape de Europa dintre acestea Qatar, însă guvernul acesteia este relativ tăcut cu privire la a se oferi să furnizeze LNG pentru UE. Oficialii din Qatar au spus că nu doresc să își încalce contractele pe termen lung existente pentru o posibilă asociere temporară cu Europa, astfel încât poate pune la dispoziție spre vânzare doar 10% din oferta de LNG a țării, care nu este promisă deja prin contractele existente cu alți parteneri.
Qatar ar putea fi interesat de un contract nou pe termen lung cu țările europene, însă această inițiativă a fost amânată de UE pentru că există îngrijorări cu privire la politicile antitrust. Încălcarea drepturilor omului este un alt domeniu asupra căruia cumpărătorii din Europa de LNG din Qatar ar putea avea întrebări.
În acest context, cu sursele de furnizare încă neclare, însă cu multiple discuții aflate în curs, Germania a anunțat că își construiește două terminale LNG pe coasta de nord – un prim pas important făcut de națiune în acest sens.
Alte țări, mai ales cele din sudul Europei, folosesc deja această metodă. În 2020, cel mai recent an pentru care sunt disponibile informații, potrivit Statista, Portugalia a importat 56% din necesarul de gaz al țării din Nigeria și 17% din SUA, în timp ce Spania a cumpărat peste 35% din necesarul de gaz sub formă de LNG.
Italia și Grecia au cumpărat de asemenea LNG din SUA și din Qatar în 2020.
Un terminal LNG din Klaipeda, Lituania, ar putea fi un centru care să ajute la crearea unei anumite independențe energetice a țărilor baltice – Finlanda și, în curând, Polonia.
În prezent, aproape 75% din oferta de LNG pe care o cumpără UE (cele 27 de țări) și Marea Britanie intră pe continent prin conducte, potrivit U.S. Energy Information Administration.
Pe lângă Rusia, Norvegia și Algeria trimit prin conducte volume importante de gaz în Europa, însă acestea nu au capacitate de producție în plus pentru a ajuta la evitarea unui deficit pentru continent în cazul în care gazul rusesc este oprit complet.
Potrivit calculelor Economic Institute of Kiel, o oprire completă a vânzării de gaz natural din partea Rusiei înspre Vest ar reprezenta o lovitură importantă pentru economia țării, care ar pierde imediat aproape 3% din PIB.
