Hadley House, fosta reședință a familiei poetului Alfred, Lord Tennyson, a fost scoasă la vânzare pentru 20 de milioane de dolari.
Proprietatea, care este pe piață pentru prima dată în 20 de ani, se întinde pe un teren de 16 acri. În clădirea principală se află nouă dormitoare, fiecare cu propria baie, cinci saloane de recepție și o piscină acoperită.
Un număr important de personalități a trecut pragul Hadley House de-a lungul existenței de 500 de ani a acesteia, de la membrii aristocrației britanice, în frunte cu regina Elisabeta I, până la oameni de afaceri precum Sir Jack Cohen (fondatorul Tesco) sau Olga Detering, moștenitoarea imperiului Royal Dutch Shell.
Casa are vedere spre Hadley Green, locul unde s-a desfășurat bătălia decisivă din Războiul Rozelor. Construită inițial ca un han, Hadley House a intrat, în primii ani ai secolului all XVI-lea, în proprietatea călugărilor de la abația Walden. Aceștia au fost expropriați de regele Henric al VIII-lea care i-a dăruit domeniul lordului său cancelar, Sir Thomas Audley.
În 1726, casa a fost refăcută în stil georgian de John Pinney, un neguțător care s-a îmbogățit din comerțul cu zahăr.
În 1859 domeniul a fost cumpărat de Louis Charles Tennyson, vărul poetului Alfred Tennyson, și a rămas în posesia familiei până în 1880.
Relația dintre Louis și Alfred a fost destul de rece. Tatăl poetului, George Clayton Tennyson, a fost dezmoștenit în urma unui conflict cu bunicul acestuia, George Tennyson senior, proprietarul a peste 2000 de acri de teren în Lincolnshire.
Averea familiei a ajuns la unchiul lui Alfred, Charles Tennyson, și apoi la fiul acestuia, Louis, care a cumpărat Hadley House.
Alfred Tennyson a fost admis în 1827, la Trinity College de pe lângă Universitatea Cambridge. Aici i-a cunoscut pe Arthur Hallam și William Henry Brookfield, care i-au devenit cei mai buni prieteni. Moartea tatălui său, în 1831, îl forțează pe Alfred să renunțe la studii și să se întoarcă acasă, unde se dedică poeziei și se implică în întreținerea familiei, împreună cu frații săi.
Prietenul său, Hallam, îl însoțește și se îndrăgostește de sora poetului, Emily Tennyson, cu care se logodește. Moare doi ani mai târziu, la 22 de ani, în urma unei hemoragii cerebrale. Alfred este foarte afectat și scrie un lung poem, intitulat „In Memoriam A. H. H.”
În același an, al doilea volum de poezii al său este întâmpinat cu atâta ostilitate de critică încât Tennyson nu va mai publica nimic timp de zece ani, deși va continua să scrie.
În perioada de după Cambridge, locuia la mică distanță de vărul său, dar în condiții mult mai modeste decât acesta. Contactele cu familia erau rare, fiind în general limitate la nunți, botezuri și înmormântări.
Relația tensionată cu familia a influențat profund creația lordului Tennyson, acesta devenind preocupat de teme ca ascensiunea socială, căsătoriile aranjate sau înstrăinarea rudelor și a prietenilor.
Apreciat de prințul consort Albert, Tennyson este numit în 1850 Poet Laureat, demnitate fără responsabilități majore cu excepția scrierii unor versuri cu ocazia sărbătorilor naționale importante. Poetul a întâlnit-o pentru prima dată pe regina Victoria în 1862 și apoi în 1883, ocazie cu care aceasta i-a mărturisit că, după moartea prințului Albert, a găsit alinare în poemul „In Memoriam A.H.H.”, în care se regăsește probabil cel mai popular vers al lui Alfred, Lord Tennyson, „’Tis better to have loved and lost / Than never to have loved at all”.
Foto Beauchamp Estates