Într-o după-amiază cu vreme capricioasă, cu nori care alternau grăbiți peste arealul Vatra Luminoasă, pe strada Constantin Tănase la numărul 7, am pășit pragul casei arhitectului Ioan Hanciu, cel căruia îi datorăm acest cartier estetic și atipic în peisajul urban bucureștean.
Era a doua oară când intram în acest univers, o casă-tip care are atât valoare arhitecturală, cât și valoare memorial-simbolică puternică. Prima dată participasem la o expoziție de ceramică realizată de Ana Gurduza, descoperind adevărate opere de artă create sub egida atelierului Ars Ana, puse în valoare în această casă care reprezintă o sursă de inspirație și conexiune cu trecutul. Casa era animată de lume, lumini și de o dinamică aparte generată de Jérémy Vercken, strănepotul arhitectului Ioan Hanciu, la rândul său arhitect și pasionat de restaurare.
De data aceasta, casa era învăluită în liniște și un oarecare mister. Etajul este locuit permanent de o mătușă, iar parterul îl găzduiește pe Jérémy de fiecare dată când vine în țară. Jérémy s-a născut în Franța, dar a venit în România, copil fiind, și își amintește cu drag de copilăria petrecută în această casă, unde a descoperit pasiunea pentru lectură și arhitectură sub îndrumarea bunicii sale, de asemenea arhitect cu reputație. Stabilisem de ceva vreme că ne vom vedea să povestim frânturi despre istoria și arhitectura cartierului Vatra Luminoasă, această oază cu case-tip în stil modernist cu elemente Art Deco, cu grădină, case ieftine la origine și subvenționate de stat.
Ne-am așezat la masa centrală din salonul de la parter și am stat la povești, într-un interviu cald în care am explorat amintirile și experiențele personale ale lui Jérémy legate de casa istorică a familiei Hanciu. Am aflat cum aceste experiențe au influențat cariera sa de arhitect specializat în patrimoniu și cum au contribuit la păstrarea și îngrijirea casei cu respect pentru trecut. Ne-am uitat peste documente din arhiva familiei. Am discutat despre importanța utilizării materialelor durabile și a menținerii caracteristicilor originale ale clădirilor istorice ca principii generale de restaurare. Am simțit că sunt transportată în timp și că descopăr o poveste fascinantă despre moștenire culturală și arhitectură. Interviul s-a transformat într-o călătorie captivantă, plină de amintiri prețioase și lecții valoroase pentru viitor.
Mulțumesc că ne-ai primit aici, în această casă frumoasă a lui Ioan Hanciu, care aparține bunicii tale, Sanda Hanciu. Care sunt cele mai dragi amintiri ale tale legate de această casă?
Primele amintiri de aici sunt de când aveam aproximativ 12 ani și am venit cu bunica mea. Înainte de asta locuiam în Paris, dar bunica mea a spus: „Trebuie să ne întoarcem în România pentru că vreau să-ți arăt Bucureștiul”. Avea anumite amintiri dure și sentimente negative cu privire la București pentru că a trăit aici o perioadă dificilă, dar cu mine a avut și ocazia de a vedea orașul dintr-o perspectivă proaspătă. Pentru mine, experiența a fost pur pozitivă: noi zone culturale, noi baruri, așa că și bunicii mele a început să-i placă din nou Bucureștiul. Ea mi-a arătat și casa. Am petrecut mult timp aici, de la 12 la 15 ani, citind cărți ore întregi. Îmi umpleam valiza din Paris cu cărți, citeam sub vița-de-vie verde din grădină și în biroul mic de aici: sunt două ferestre la capătul holului care au multă lumină după-amiaza și am trăit momente foarte plăcute acolo. Iar apoi am început să desenez, la fel ca străbunicul și bunica mea.
Așa ți-ai descoperit talentul și viitoarea carieră de arhitect.
Atunci când am venit prima dată aici, nu mă gândeam că voi deveni arhitect. Cred că tot acest spațiu, această arhitectură m-au ajutat să devin arhitect de patrimoniu, dar nu am conștientizat asta la acel moment.
Ce ne poți spune despre arhitectura acestei case și despre istoria cartierului Vatra Luminoasă?
Această casă a fost construită în cartierul Vatra Luminoasă în anii ’40 de Casa Autonomă a Construcțiilor, parcelare pe care o datorăm arhitecților Ioan Hanciu și Nicolae Aprihăneanu. Cei doi au aplicat niște principii moderne de locuire prin construirea unor case-tip cu o estetică nouă, simplă, pentru muncitori și funcționari. Aceste case moderniste din parcelarea Vatra Luminoasă au fost edificate în etape, în perioada 1933-1949, făcând tranziția dinspre Art Deco spre modernism. Tipologiile caselor difereau în funcție de destinația lor: pentru funcționari mai înstăriți sau muncitori fără posibilități materiale. Casa lui Ioan Hanciu aparține tipologiei V, având parter, etaj și pod și făcând parte dintr-un ansamblu de construcții grupate două câte două, calcan la calcan și edificate pe loturi mari. Fiecare construcție cuprinde la parter o intrare principală și o intrare de serviciu, laterală, câte o scară de acces la etaj, un hall-sufragerie, o bucătărie, o cămară și un closet, iar la etaj, trei dormitoare și o baie. Subsolul cuprinde o scară de acces pe sub rampa scării principale, o pivniță, o spălătorie și o cameră-debara. Această casă este în mare parte precum celelalte, este o casă modernistă, nu are multe detalii, este foarte simplă, are o fațadă foarte simplă. Dar fiind o casă făcută chiar pentru arhitectul Hanciu, are câteva elemente speciale, spre exemplu mozaicul de pe jos. În planurile inițiale se presupune că era o cameră destinată personalului administrativ la parter, dar familia s-a mutat aici în anii ’40, a fost războiul și după aceea a venit regimul comunist, deci, în final, nu au avut deloc servitori sau personal administrativ. Așa că în casă au locuit, în mare parte, părinții și bunicii, care aveau grijă de casă și de copii.
Înțeleg că datorită bunicii tale, care a locuit aici, îți place și ție România și îți dorești să păstrezi această casă. Ce amintiri ai cu bunica ta, nu neapărat aici, în București?
Da, datorită ei îmi plac foarte mult România și Bucureștiul. De asemenea, am călătorit puțin cu ea, acum 10 ani, în Transilvania, am fost la Sibiu, la Sighișoara. Am fost și la mănăstirile din nordul României. Așadar, am văzut și cu ea diferite tipuri de arhitectură din România. A fost frumos să călătoresc cu ea și să trăim împreună niște experiențe interesante. Cu siguranță, Bucureștiul este radical diferit de Transilvania și de restul țării, dar mă simt foarte bine aici.
Este foarte frumos din partea ta că ai revenit. Ce te motivează să păstrezi această casă?
Ei bine, pentru mine este foarte importantă această casă pentru că îmi place foarte mult perioada stilului modernist în care este edificată clădirea. Aici se păstrează, de asemenea, istoria familiei. Eu sunt implicat în domeniul patrimoniului în Franța, deci pentru mine este de-a dreptul o obligație asumată să o restaurez și să o arăt lumii așa cum era ea la început. Ba, mai mult, aș vrea să fie un exemplu bun despre cum poți restaura o casă. În România, ca și în Franța, avem cam aceleași probleme legate de transformarea caselor. Este o temă care mă preocupă: cum să transformi o casă pentru a avea facilități moderne, dar fără a schimba aspectul original, fațada, podelele etc. Și ne confruntăm în ambele țări cu aceleași probleme. Trebuie să explici și să arăți publicului că patrimoniul este sustenabil. Dar pentru ca patrimoniul să fie durabil, trebuie să îl menții, să îl conservi, să îl restaurezi corect, să te bucuri de el în mod corespunzător. Doar așa casele de patrimoniu pot rezista mult în viitor.
Mulțumesc foarte mult pentru că ai menționat sustenabilitatea pentru că este unul dintre aspectele pe care doresc să le subliniez în relație cu patrimoniul. Patrimoniul este sustenabil, pentru că dacă investești în el, într-o casă care a trăit 100 de ani, îi dai cel puțin încă 100 de ani mai mult în viitor. Și Vatra Luminoasă este cel mai bun exemplu. Ce putem învăța de la acest cartier pentru a aplica la construcțiile moderne?
Să folosim materiale bune, spre exemplu, să folosim cărămizi și nu mult beton. Betonul este necesar, la un moment dat, pentru fundații structurale, pentru podele etc., dar are o amprentă de carbon foarte puternică. Deci pentru a fi sustenabil trebuie să-l eviți sau să folosești un beton cu o amprentă de carbon mai mică, ceea ce costă mai mult. Dacă folosești cărămida, un material bun în special pentru izolația termică, clădirea devine mai răcoroasă la interior. Și apoi este foarte important să folosim lemn. Recomand tâmplăria de lemn pentru că atunci când pui plastic și închizi ferestrele complet, le sigilezi și atunci vei avea multe probleme: umiditate, probleme de sănătate etc. Deci este foarte important să restaurăm ferestrele și să păstrăm lemnul. Putem vedea acest tip de lemn din Casa Hanciu, are aproape 100 de ani și încă rezistă. Există case în Franța construite acum 500-600 de ani pe bază de lemn care au trecut testul timpului. Deci dacă întreții lemnul, el poate dura foarte mult. Un alt aspect pe care îl observăm la parcelarea Vatra Luminoasă este flexibilitatea: avem aici spații versatile care permit mici transformări. Un aspect care ține de sustenabilitate este reversibilitatea. Schimbând birouri în case, sau invers, putem să creăm spații universale fără să afectăm mediul locuibil prin transformări radicale.