Lecții pentru 2026 – Forbes România i-a invitat pe unii dintre cei mai importanți manageri și antreprenori să răspundă unui scurt chestionar pentru dosarul „Lecții pentru 2026” într-un moment important din punct de vedere economic, social și geopolitic.
Carlo Beltrame, Group Chief Operating Officer, AFV Beltrame Group & Country Manager Franța și România
Care este cuvântul care caracterizează cel mai bine anul 2025? Argumentați!
Anul 2025 poate fi caracterizat cel mai bine prin cuvântul „presiune”. Este un an în care industria siderurgică s-a confruntat cu o serie de tensiuni convergente care au pus-o la grea încercare. Sectorul se află sub o presiune fără precedent, atât structurală, cât și financiară, determinată de costurile record și volatile ale energiei, scăderea cererii, obligațiile de mediu și competiția intensificată la nivel global.
Pe plan internațional, supracapacitatea rămâne o problemă structurală majoră. Totodată, tranziția către oțelul cu emisii reduse de carbon – cunoscut sub denumirea de „green steel” – generează atât oportunități, cât și provocări suplimentare. Investițiile imense necesare, prețurile ridicate ale energiei electrice și creșterea costurilor materiilor prime pun o presiune uriașă asupra producătorilor europeni, România fiind țara cu cele mai mari costuri finale la energie pentru consumatorii non-casnici din Uniunea Europeană. Această situație subminează grav competitivitatea, erodează marjele și descurajează investițiile industriale pe termen lung, într-o piață deja tensionată.
Distorsiunile comerțului global – alimentate de importuri ieftine, de lipsa unor măsuri protecționiste eficiente în Europa și de relocarea capitalului – adâncesc dezechilibrele deja existente. În acest context, drumul spre modernizare și tranziția verde nu mai este doar o chestiune de voință, ci una de fezabilitate, necesitând măsuri de sprijin coerente și condiții echitabile de concurență la nivel european.
Care au fost motivele dvs. de îngrijorare pentru afacerea pe care o conduceți în anul 2025? Care sunt rezultatele activității companiei/grupului, comparativ cu estimările de la început anului?
Principala provocare a anului 2025 a fost reprezentată de costurile extrem de mari ale energiei, care ne-au forțat de mai multe ori să reducem sau chiar să suspendăm temporar producția. România se confruntă în prezent cu cele mai ridicate costuri finale la energie pentru consumatorii industriali din Uniunea Europeană, iar schema de compensare existentă rămâne insuficientă și imprevizibilă. Fără un sprijin mai consistent, România riscă să-și piardă competitivitatea industrială în fața altor state în care industriile energo-intensive beneficiază de ajutoare de stat mai stabile și mai bine structurate.
În paralel, concurența neloială generată de importurile ieftine, în special din Turcia, China, Maghreb și Egipt, continuă să distorsioneze piața locală, adâncind dificultățile sectorului.
În ciuda acestor provocări, compania Donalam a reușit să atingă în 2025 un nivel de producție de aproximativ 140.000 de tone de oțel beton, rămânând totodată angajată în implementarea planurilor sale de investiții pe termen lung.
Cum au influențat activitatea companiei crizele suprapuse, situația geopolitică (continuarea războiului din Ucraina) și perspectiva unor noi măsuri fiscal-bugetare?
Instabilitatea generată de războiul din Ucraina a avut un impact semnificativ asupra prețurilor materiilor prime și a provocat perturbări majore în lanțurile de aprovizionare, afectând astfel producția. Ca urmare, am fost nevoiți să identificăm și să dezvoltăm relații cu furnizori alternativi pentru a asigura continuitatea procesului de producție.
Industria siderurgică românească, inclusiv Donalam, se află sub o presiune considerabilă. Prețurile ridicate ale energiei, combinate cu provocările fiscale generate de noile măsuri, amenință să erodeze competitivitatea sectorului. În plus, o fiscalitate mai severă riscă să descurajeze investițiile în modernizare, eficiență energetică și decarbonizare — factori esențiali pentru a răspunde cerințelor tot mai stricte ale Europei în materie de mediu. Fără politici publice care să atenueze aceste presiuni — prin acces la scheme de sprijin și un cadru fiscal stabil și predictibil — companiile riscă să fie nevoite să reducă producția sau să-și limiteze planurile de investiții, ceea ce ar putea accelera declinul industriei siderurgice locale.
Care sunt punctele forte și punctele slabe ale mediului de afaceri din România în actualul context social și economic?
Mediul de afaceri din România prezintă atât oportunități, cât și vulnerabilități structurale. Printre punctele sale forte se numără potențialul ridicat de creștere în sectoare precum energie, producție și construcții, poziția geografică strategică la granița estică a Uniunii Europene și o forță de muncă flexibilă și rezilientă, capabilă să se adapteze rapid, în pofida unui nivel de productivitate încă redus.
Pe de altă parte, schimbările frecvente și imprevizibile de natură fiscală, combinate cu instabilitatea politică și absența unor politici industriale coerente pe termen lung, continuă să submineze încrederea investitorilor. Viziunea miopă a autorităților în raport cu procesul de dezindustrializare — ilustrată prin închideri precum cea de la Hunedoara — contrastează puternic cu eforturile concrete de reindustrializare observate în majoritatea țărilor europene. În loc să își modernizeze baza industrială, România a devenit tot mai dependentă de importuri ieftine și de slabă calitate, care slăbesc producția locală, alimentează inflația și erodează competitivitatea.
La finalul acestui an, care sunt așteptările dumneavoastră de la autoritățile române?
Ne așteptăm la un sprijin mai puternic și mai bine coordonat pentru reindustrializarea României. Țara are nevoie de o strategie coerentă, susținută de autoritățile naționale, axată pe restabilirea competitivității industriale, pe asigurarea unor politici energetice și fiscale predictibile și pe susținerea investițiilor în modernizare și eficiență. Autoritățile române trebuie să înțeleagă că visul unei economii globale complet deschise s-a încheiat. Reziliența economică depinde astăzi de existența unei baze industriale solide și moderne. Avem nevoie de industrie — și avem nevoie de ea acum.
La nivel european, este necesară o acțiune mai rapidă și mai decisivă. Accesul la mecanisme de sprijin dedicate — alături de aplicarea consecventă a instrumentelor de protecție precum CBAM și măsurile de salvgardare — este esențial pentru a asigura o concurență echitabilă și pentru a preveni contracția suplimentară a bazei industriale europene. Numai printr-un sprijin coordonat între guvernele naționale și autoritățile europene industria poate continua să funcționeze, să investească și să rămână competitivă într-o piață globală tot mai distorsionată.
Care sunt cei trei piloni principali ai strategiei dumneavoastră de afaceri pentru anul viitor?
Strategia noastră pentru 2026, la nivel de Grup, se bazează pe trei piloni: excelență operațională, diversificare și calitate, precum și competitivitate sustenabilă. Vom continua să investim în tehnologii moderne și eficiente pentru a îmbunătăți productivitatea și utilizarea resurselor, să ne extindem portofoliul de produse pentru a răspunde cererii pieței și să accelerăm proiectele de decarbonizare și economie circulară, axate pe eficiență energetică și integrarea surselor regenerabile.
Un aspect important de menționat este că, în 2025, Grupul AFV Beltrame a devenit primul producător european de oțel certificat de Global Steel Climate Council (GSCC) — un reper care validează obiectivele noastre științifice de decarbonizare și întărește angajamentul față de sustenabilitate.
În mod specific pentru România, ne vom concentra pe creșterea producției și a cotei de piață, bazându-ne pe modernizarea facilităților. Aceste priorități sunt menite să asigure competitivitatea și reziliența într-un context industrial dificil — cu condiția ca sprijinul public să fie consecvent și să ne permită să progresăm, nu doar să supraviețuim.
Care considerați că vor fi cele mai mari provocări la nivel global și cele mai mari provocări pentru industria dumneavoastră în 2026?
Privind spre 2026, mă tem că mediul global va rămâne marcat de instabilitate și confruntare. Războiul din Ucraina continuă să afecteze piețele de energie, rutele logistice și întreaga economie regională, iar România se numără printre țările cele mai expuse acestor consecințe. În același timp, supracapacitatea persistentă a Chinei și atitudinea protecționistă a Statelor Unite reconfigurează fluxurile comerciale globale, distorsionând și mai mult competiția pentru producătorii europeni.
Cea mai mare îngrijorare a mea este că industria europeană ar putea să nu mai reziste presiunii combinate a costurilor tot mai ridicate și a regulilor de decarbonizare tot mai stricte, în timp ce competitorii din afara UE operează în piețe cu standarde de mediu mai relaxate și cu prețuri la energie reglementate sau susținute de stat. Fără măsuri de protecție mai ferme și mai bine coordonate, dezindustrializarea deja vizibilă în sectoare precum cel siderurgic riscă să se adâncească rapid.
În România, aceste presiuni sunt amplificate de costurile finale record la energie și de un mediu fiscal imprevizibil, care fac extrem de dificilă planificarea sau investițiile. Sper sincer ca 2026 să aducă nu mai multă incertitudine, ci curajul și viziunea necesare pentru stabilitate și pentru a oferi industriei europene o șansă reală de supraviețuire.