FacebookTwitterLinkedIn

”Există la nivel național proiecte de genul <<Adoptă o școală>> sau <<Adopă un liceu>>, dar mult prea puține în raport cu cererea. Suntem printre țările codașe la proiectele cu fonduri europene pentru că avem o birocrație și o legislație care nu ne sprijină deloc să accesăm mai ușor aceste fonduri cu care am putea face enorm de multe lucruri”, spune Corina Neagu, fondatoare @Dare Development Advice & Resources.

Paradoxal, sunt foarte mulți șomeri și oameni care-și caută loc de muncă, în timp ce, la nivelul pieței, cererea de forță de muncă este foarte mare. Și totuși, rata șomajului este în creștere. Unul dintre motive este că găsim din ce în ce mai rar specialiști, cei fără loc de muncă sunt ori în categoria 40+, categorie deseori discriminată la angajare, ori sunt supracalificați, ori cer foarte mulți bani, ori pur și simplu nu au pregatirea și abilitățile necesare cerute în prezent.

”Mai există și categoria tinerilor care ies de pe băncile școlii fără să aibă niciun fel de experiență practică și nici dorința de a porni de jos. Consider că perioada grea e la început și că acum resimțim efectele nocive ale ultimilor 20 de ani”, adaugă Corina Neagu.

Astăzi, piața are alte tendințe și alt ritm de dezvoltare, mult mai alert. Iar zonele rurale și orașele din vestul țării sunt cele mai afectate. Dacă în urmă cu câțiva ani agricultura reprezenta o sursă reală de venit, acum și aceasta este amenințată.

”Din ce în ce mai mulți oameni aleg să muncească cu ziua sau să trăiască de pe o zi pe alta, în loc să accepte un loc de muncă într-o fabrică sau într-un restaurant sau ca vânzător într-un supermarket”, mai spune fondatoarea @Dare Development Advice & Resources.

În altă oridine de ide, sistemul educațional este depășit, a suferit mult în ultimii 20 de ani din cauza lipsei de interes din partea autorităților în a crea un cadru legislativ adecvat, care să reflecte tendințele și cerințele la nivel internațional, dar și din lipsa de interes a tinerilor de a se îndrepta spre domeniul educațional.

”Consider că investiția în oameni nu reprezintă niciodată un cost. Cred că o recrutare greșită poate deveni un cost, în sensul în care facem compromisuri aducând oameni nepotriviți doar pentru a bifa o cerere de recrutare”, explică Corina Neagu.