Forbes: Ce măsuri guvernamentale ar putea încuraja creșterea consumului de carte în România?
Călin Vlasie: De mai bine de două decenii, niciun regim politic și niciun guvern investit nu au fost capabili să elaboreze o strategie națională în domeniul educației și al culturii și, implicit, al cărții. Cauzele sunt multiple. Una, însă, este definitorie, dacă ne uităm la câte miliarde de euro s-au furat de către politicieni și interpuși ai acestora în perioada postceausistă.
Cartea nu a interesat, nu a reprezentat o miză majoră din care să se poată fura peste noapte cât pentru 10 generații! S-a furat din construcția de autostrăzi, din retrocedări, din afaceri de exploatare energetică, din mii de afaceri cu statul, din fonduri europene, de peste tot de unde banii se puteau înșfăca repede, fără efort și fără bătaie de cap. Ori, ca să publici cărți îți trebuie cultură vastă, muncă asiduă și complexă, timp enorm de încasare, trai de azi pe mâine suportat doar de convingerea, de neînțeles pentru borfași, că se poate trăi cu idealuri.
Ce poate să întreprindă clasa politică, guvernul? Am să numesc doar câteva. Unu: să elaboreze o strategie națională legată de cultură și educație pe care s-o coreleze cu nevoile și perspectivele de dezvoltare pe termen mediu și lung ale țării. Pentru asta, ar trebui cooptate și asociațiile de editori care cunosc foarte bine realitatea și care au și soluții.
Doi: să stimuleze vânzarea de carte, în special în zonele rurale, prin obligarea celor care dețin magazine sătești să comercializeze și cărți. Această măsura ar trebui să fie obligatorie în orice magazin din România. În fiecare magazin din Romania, la oraș și la țară, ar trebui să găsești cel puțin un metru de carte la raft!
Trei: să permită bibliotecilor școlare să comercializeze cărți școlare sau de lectură suplimentară, funcție de nevoile didactice, iar reducerile de preț ale editurilor să intre în resursele financiare ale școlilor respective la venituri extrabugetare.
Patru: Să fie stimulată lectura atât la școală, prin programele școlare, cât și la serviciu prin acordarea unor tichete de lectură de valoarea măcar a unei cărți pe an. Lectura nu se termină odată cu perioada de școlarizare.
Cinci: Să fie acordate facilități fiscale editorilor care publică autori români contemporani, literatura română de azi fiind într-o gravă dificultate.
Desigur, dacă ar fi provocate discuții de acest tip cu asociațiile de editori, guvernul ar afla multe soluții venite de la bază și nu din birouri pasagere ministeriale.
Din păcate, proiectatul timbru cultural, inexistent în țările europene, va omorî și mai mult cultura națională, atât cât a mai rămas din ea. Această măsură, total nechibzuită, anulează orice speranță de redresare.