Pentru mine, călătoriile au fost mereu mai mult decât o vizită a obiectivelor turistice, deloc de neglijat și acest lucru, ci mai degrabă o schimbare profundă și permanentă a modului de a gândi.
Parisul, „Ma première fois”, e întotdeauna o idee bună: istorie, artă, cultură, romantism. Un oraș interesant din punct de vedere arhitectural, o întâlnire între rigoarea germană și farmecul desuet francez, așa cum îl caracteriza cineva, grandoare și slăbiciune deopotrivă, adunate și risipite cu generozitate. Am început să cred în dragostea la prima vedere, la Paris. M-a cucerit… Rodin, după ce am vizitat muzeul care-i poartă numele și care-i este dedicat în întregime. Gânditorul, Sărutul, Porțile Iadului, Burghezii din Calais, declarații de dragoste tumultuoase, o zi însorită, o grădină magnifică, alei umbrite și mii de tufe de trandafiri înfloriți. Nu citisem cartea lui Stephane Arfi, Trei zile la Ierusalim, când pașii m-au condus către acest oraș. Nu a fost o fugă la Ierusalim precum cea a tânărului din carte, dar acolo am realizat, ca și el, că adevărata fericire vine după ce îți înfrângi slăbiciunile, asumându-ți destinul, cu bunătate. O zi la Ierusalim nu este niciodată asemănătoare cu cealaltă care a trecut și nici nu o prezice pe cea care va veni. Nopțile sunt vii, prezente în rugăciune, și nici nu se luminează de ziuă, că o nouă rugăciune a început: la Zidul Plângerii, la Biserica Sfântului Mormânt, la Moscheea de pe Muntele Stâncii și în fiecare suflet trăitor pe aceste pământuri biblice.
Iubesc curățenia și rigoarea orașelor nordice, în mod special Reykjavik. În Islanda, am învățat să pun în practică proverbul „Dacă nu-ți place vremea, așteaptă 5 minute”, eu care mă manifestam permanent ca o tornadă. Am conștientizat rolul echilibrului între viața personală și job, văzând islandezii care se adaptează cu calm și umor la orice problemă, importanţa unei alimentații sănătoase din care să nu lipsească peștele și necesitatea sportului (nu cred că există islandez care să nu meargă la sală, poate tocmai de aceea au una dintre cele mai mari speranțe de viață la nivel mondial).
Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îți oferă întotdeauna o poveste de spus. Sunt o fire organizată și, ori de câte ori am ocazia să călătoresc, mă pregătesc sârguincios, făcându-mi mai ales un bagaj solid de informații. Dintr-o întâmplare, deși, dacă stau acum să mă gândesc, nu prea cred în coincidențe, am plecat brusc către Veneția. M-am rătăcit plăcut prin labirintul de străzi, canale și multitudinea de bogății arhitecturale. Am dobândit afecțiune pentru poveștile dulci care însoțesc relațiile durabile, mâncând Tiramisu la Veneția. „Fă-mă fericită!”, așa spun veneţienele când prepară Tiramisu, prăjitură afrodiziacă de origini venețiene, cu care își cuceresc iubiții.
De la Veneția Italiei la Veneția Nordului, Sankt-Petersburg, unul dintre orașele mele de suflet, n-a fost decât… o vreme lăsată norocului. Palate imperiale, muzee, biserici și catedrale, un oraș care respiră bogăție, eleganță, opulență. „Nu există nimic mai frumos decât Nevsky Prospekt, cel puțin nu în Sankt-Petersburg”. Așa începe faimoasa poveste a lui Gogol despre bulevardul central din Sankt-Petersburg, una dintre cele mai mari străzi ale lumii. Mi-am descoperit dragostea pentru balet la Școala Baletului Imperial din Sankt-Petersburg, formatoare pentru balerinii Vatlav Nijinski și Anna Pavlova și coregrafii Mihail Fokin și Marius Petipa. Sankt-Petersburg combină fascinanta moștenire rusă cu aspecte moderne europene într-un mod care-ți oprește pentru un timp, pasional și dramatic, răsuflarea. Specific rusesc.
Îmi mai plac și drumurile spre… acasă. Acolo unde descoperi pacea, liniștea și echilibrul din tine, unde totul îți este familiar, chiar și atunci când lucrurile par să nu te reprezinte și-ți sunt străine: cerul, iarba, locurile, oamenii, viii și morții neamului tău. Iar pentru mine „limba română e distanța dintre inimă și umbra ei, care se numește suflet”, vorba lui Fănuș Neagu.
Îmi plac călătoriile și pentru că,
într-un fel, ele ne înrudesc cu stelele. Și stelele călătoresc. Dacă vrei cu adevărat să călătorești, totul depinde de cât de departe ești dispus să mergi. Coelho zicea: „Călătoria nu este niciodată o chestiune de bani, ci de curaj”. Așa, fiecare drum devine o parte importantă din tine. Ieși din zona de confort și permite inimii și minții tale să călătorească și să iubească. Nu vei vedea doar un loc sau un om nou. Fiecare drum, călătorie îți oferă ocazia să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă. Uneori ai să descoperi că nu contează unde te uiți. Cu adevărat important este ceea ce vezi. „O corabie în port este în siguranță, dar nu pentru asta sunt construite corăbiile”, spunea prof. John A. Shedd. Călătoreşte, roagă-te, iubește și întotdeauna vei afla despre tine lucruri pe care nu le știai!
