Cautare




, Contributor

În prezent, conduce echipa de brand management a BMW Group România, pentru mărcile BMW, MINI și BMWI.

Lifestyle |
|

Bucuria și disciplina: ce bine este când reușim să le ţinem împreună, lângă noi

Când disciplina ne intră în viaţă, ea ne aduce bucuria că deznădejdea pleacă, că inutilitatea și nevederea înainte dispar, că fiecare moment este trăit mai bine. Disciplina este direct însoţitoare a îndemnului pe care îl auzim des în jur „Trăiește-ţi viaţa!“.
nina

Acum opt-nouă ani, dezbăteam cu echipa mea dacă să traducem sau nu cuvântul „Joy“ din campania de brand BMW, prima pe care urma să o lansăm după mulţi ani – mare, răsunătoare. Poate v-o mai amintiţi unii dintre voi: „Joy is impatient“, „Joy is my morning coffee with you“, „Joy is BMW“… și multe asemenea.

Cuvântul în limba română, ca traducere a lui „joy“, ar fi fost „bucurie“. Ezitam. Bucuria era under-rated la vremea aceea – atât în vocabularul meu, al nostru, cât și în înţelegerea sensului ei… Să fim serioși! Bucuroși sunt doar copiii. Sau căţeii, când le dai mâncare.

Nu aveam inima ușoară în a spune „Bucuria este nerăbdătoare“ sau „Bucuria este cafeaua mea de dimineaţă cu tine“; poate că aceste concepte mi se păreau clișee, sau îndepărtate, sau neveridice, sau nepotrivite cu așa mare obiectiv…

Nu. Nu cu inima ușoară am dat OK-ul pe acest cuvânt.

Campania a pornit până la urmă cu „Bucuria este…“ și a fost plăcută multora; am primit, în timp, comentarii de la clienţi și prieteni din media & advertising care m-au, ne-au felicitat că am ales acest cuvânt.

Nu am știut atunci că doar din momentul în care inima noastră „dă OK-ul“ pe un cuvânt, din momentul în care și-l asumă, doar din acel moment cuvântul respectiv devine deplin și își capătă toate sensurile în viaţa noastră. Foarte greu a fost; ca un travaliu.

Dar ce mare bucurie mi s-a revărsat de atunci, în tot: în fiecare zi de muncă, în fiecare clipă a mea de timp cu mine, în viaţa familiei și a prietenilor. Vedeam bucuria în jur, pentru că o înţelegeam.

Și vedeam cum munca făcută cu bucurie nu este un clișeu, ci o realitate, care dă mai multe rezultate bune în același timp în care, poate, înainte nu o observam în viaţa de corporaţie. În cercul meu se muncește cu bucurie; așa văd eu, acum că știu cu adevărat ce înseamnă bucuria.

Și când ţi se deschide ușa pentru un concept amplu, altele mai mici – dar nu mai puţin plăcut surprinzătoare –  intră și ele în casă.

Disciplina, de exemplu. Ea bucură atât de mult pentru că nu risipește timpul și când timpul nu este risipit, când ziua nu ne este pierdută fără să facem nimic (…în care credem), atunci nu ne simţim fără rost și nici nefolositori.

Când disciplina ne intră în viaţă, ea ne aduce bucuria că deznădejdea pleacă, că inutilitatea și nevederea înainte dispar, că fiecare moment este trăit mai bine. Disciplina este direct însoţitoare a îndemnului pe care îl auzim des în jur „Trăiește-ţi viaţa!“.

Când petreci pe zi două-trei ore în trafic, spre și dinspre muncă, iar la birou rămâi mai mult de opt-nouă ore, trăitul vieţii în sensul îndemnului celorlalţi este fie condiţionat de o disciplină care să ne permită să înghesuim în orele care ne mai rămân, din cele din calupul convenţional de 24 de ore, tot ce înseamnă pentru noi „trăitul vieţii“, fie însoţit de o mare putere a voinţei de a-ţi urma singur calea, diferită de a celorlalţi. Pentru a doua variantă este nevoie de mare voinţă în a nu te lăsa deviat.

Nu aș mai putea trăi pe deplin acum fără disciplină și fără bucurie.

Dar să lămurim cuvântul „disciplină“: nu este spălatul pe mâini înainte de masă (…deși mă gândesc și la asta) sau făcutul temelor și mersul la somn la ora 9 seara; nu este sensul cu care am crescut la școală cei din generaţia mea.

„Disciplina“ în viaţă este atunci când am făcut alegeri ferme pentru noi și am ales un mod de viaţă de la care nu ne mai abatem; tot „disciplină“ este atunci când știm ce vrem și nu pierdem vremea cu ocolișuri; când știm ce ne place și ce ne face bine și luăm din toate cu moderaţie; când nu ne uităm prietenii (după ce i-am ales cu grijă și mare discernământ), când îi sunăm atunci când ne vin în gând și gândurile noastre spre ei sunt complet dezinteresate; când ne ţinem promisiunile și ne facem datoria; când ne oferim timp pentru parc, pentru rutina în familie, pentru gătit și cafeaua de dimineaţă, acasă; când râdem și ne bucurăm de bucuria celuilalt – acasă sau la birou.

Acestea sunt sensurile „disciplinei“ pe care le-am învăţat din greu pe pielea mea în ultimii ani și fără de care acum nu aș mai putea trăi corect.

Cred astfel că noi, oamenii, suntem făcuţi să fim disciplinaţi, să trăim în iubire și împreună cu alţii. Și să împărţim tot ce avem: cu bucurie.

CITEȘTE ȘI Despre tăcere, la birou. Câteva principii de lucru.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii