Cautare




, Editor Coordonator

ForbesLife |
|

BMW Isetta – Microcarul care a salvat carul mare

Fie că o consideri simpatică, fie o bizarerie a lumii auto, BMW Isetta spune de 65 de ani o poveste despre supraviețuire, versatilitate și creativitate.  
 aboneaza-te
1957-BMW-Isetta-300-_0

Lansată într-o perioadă în care industria auto încă își revenea după Al Doilea Război Mondial, iar puterea de cumpărare era limitată, Isetta trebuia să fie un vehicul simplu, practic și mai ales ieftin. Conceptul aparține companiei italiane Iso care, înainte de război, fabrica frigidere, iar după a trecut la producția de vehicule motorizate – motociclete, scutere pe două și trei roți. Isetta a fost primul automobil fabricat de Iso și a provocat stupoare când a fost prezentat la Salonul Auto de la Torino, în 1953.

Desigur, forma era neobișnuită. Mașina a fost comparată cu un ou și i s-a spus bubble car (de la ferestrele bombate), dar forma pe care Isetta încearcă să o reproducă este cea a unei picături de apă, considerată cea mai aerodinamică formă din natură – pe baza acesteia, inginerul român Aurel Persu a proiectat și construit în 1923 un automobil aflat astăzi în colecția Muzeului Tehnic din București.

Având dimensiuni reduse și un motor mic, Isetta trebuia să beneficieze de cât mai puțină rezistență la înaintare pentru a putea transporta două persoane – ceea ce este o performanță pentru un vehicul de 2,3 metri lungime și 1,37 lățime. Accesul se făcea prin ușa din partea frontală: de fapt, tot „botul” se deschide pentru a permite intrarea pasagerilor. Date fiind antecedentele Iso, s-a speculat că ușa provenea de la un frigider – ce-i drept, există o oarecare asemănare cu ușile frigiderelor SMEG din anii ’50.

Amplasate pe interiorul portierei, volanul și bordul se mișcă odată cu aceasta. Plafonul este din material textil și putea fi lesne îndepărtat, transformând Isetta într-o „decapotabilă” aproximativă și foarte distractivă. Versiunile inițiale aveau doar trei roți și erau foarte populare mai ales în Marea Britanie fiindcă taxele erau mai mici decât cele pentru un automobil obișnuit.

Isetta a cunoscut adevărata glorie începând din 1955, după ce BMW a cumpărat de la Iso licența de producție. După război, BMW și-a revenit cu greu. Fabrica din München fusese distrusă, iar cea din Eisenach se afla în Germania de Est, ocupată de sovietici. În 1952, BMW producea un singur model, 501, cu vânzări deloc remarcabile. Era nevoie de un vehicul care să repună compania pe roate, și acesta a fost Isetta.

Produsă în aproximativ 10.000 de exemplare, BMW Isetta 250 avea un motor monocilindru, de 250 cmc și 12 CP, cu care putea atinge o viteză maximă de 85 Km/h. Prețul era de 2.580 DM (mărci germane) – de cinci ori mai puțin decât BMW 501 și de 15 ori mai mic decât legendarul roadster BMW 507.

În 1956, BMW a lansat Isetta 300, cu un motor mai mare și cu un CP mai puternic, și a introdus ferestrele culisante în locul celebrelor bule. 300 este cel mai popular model Isetta, fiind produs în peste 160.000 de exemplare în șase ani. A existat și o versiune mai mare, 600, cu o punte spate convențională și patru locuri (accesul la locurile din spate se făcea printr-o portieră laterală); motorul de 582 cmc provenea de la motocicleta BMW R67.

În 1962, producția a fost sistată. Cu misiunea îndeplinită, Isetta s-a retras discret, lăsând podiumul  multor alte automobile excepționale de la BMW; fără ea, n-am fi condus vreodată performantul M5, impunătorul 7 sau senzaționalul Z8.

În ultimii ani, simpatica mașinuță trăiește o a doua tinerețe după ce a trezit interesul colecționarilor – exemplarele recondiționate conform standardelor producătorului se vând cu prețuri între 40.000 și 50.000 de dolari.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii