Cautare




, Contributor

Science & Research |
|

Pentru a stopa încălzirea globală, Bill Gates aruncă cu praf în soare

Geoingineria este una dintre metodele prin care ar putea fi contracarată încălzirea globală. Un grup de savanți de la Harvard, sprijiniți financiar de Bill Gates, a lansat ideea de a pulveriza în stratosferă carbonat de calciu, norul astfel creat formând un ecran care ar diminua căldura solară.
926-solar-geoengineering-harvard_1024

Fondatorul Microsoft, Bill Gates, susține financiar un proiect de combatere a încălzirii globale prin diminuarea căldurii solare, arată Forbes SUA. Experimentul de Perturbare Controlată a Stratosferei (SCoPEx) este o idee lansată de savanții Universității Harvard și își propune să pulverizeze în atmosferă praf de carbonat de calciu, un aerosol netoxic care ar putea diminua efectele încălzirii gobale.

Bill și Melinda Gates

Cercetările pe scară largă privind eficacitatea geoingineriei solare au fost blocate ani de zile din cauza controverselor. Oponenții cred că o astfel de metodă poate avea consecințe imprevizibile, inclusiv schimbări extreme ale modelelor meteorologice, care nu diferă de tendințele de încălzire la care asistăm deja.

Pe de altă parte, ecologiștii se tem că o schimbare în strategia de combatere a încălzirii globale ar putea fi interpretată drept o relaxare a condițiilor în care este permisă în momentul de față emiterea de gaze cu efect de seră, făcând dificilă impunerea unor restricții viitoare.

SCoPEx va face un prim pas exploratoriu în luna iunie, când va lansa la 20 km altitudine un balon cu echipament științific lângă orașul suedez Kiruna. Nu vor fi pulverizați aerosoli în atmosferă în cadrul acestui experiment, el având mai degrabă rolul de testa sistemele de comunicație și modul în care poate fi manevrat balonul. Odată trecut acest prim test, va urma etapa a doua, în care o cantitate mică de praf de carbonat de calciu va fi pulverizat în atmosferă.

David Keith, profesor de fizică aplicată și politici publice la Harvard University, admite că geoingineria este o sursă de îngrijorări numeroase și reale; e adevărat că nimeni nu știe ce se va întâmpla până când carbonatul de calciu nu va fi eliberat în atmsoferă, efectele urmând să fie studiate ulterior. Keith și colegii de la SCoPEx au publicat în 2017 o lucrare care sugerează că este posibil ca reacția dintre praful de carbonat de calciu și moleculele care distrug ozonul să umple gaura existentă în stratul de ozon.

Cantitatea exactă de carbonat de calciu necesară răcirii planetei este necunoscută, iar savanții de la SCoPEx nu pot afirma că acesta este aerosolul cel mai potrivit demersului.  Studiile preliminare au arătat că substanța are proprietăți optice aproape ideale, care îi permit să absoarbă mult mai puțină radiație decât aerosolii pe bază de sulf, consecința fiind diminuarea încălzirii stratosferei.

Practic, experimentul s-ar desfășura astfel: după eliberarea carbonatului de calciu, balonul va zbura prin norul de praf și va lua mostre ale reacțiilor care au loc. Frank Keutsch, analistul principal al proiectului, nu știe care vor fi rezultatele: „Aerosolul perfect nu ar afecta deloc chimia stratosferică”, spune acesta, citat de Forbes SUA. „Singurul lucru pe care l-ar face este să diminueze lumina solară și, prin urmare, să răcească planeta”.

Susținătorii geoingineriei dau ca exemplu efectul de răcire globală pe care îl pot produce erupțiile vulcanice, ca urmare a pulverizării cenușei sulfurice în atmosferă. În 1815, erupția vulcanului Tambora din Indonezia a avut drept consecință un an fără vară, în timp ce, în 1991, erupția vulcanului Pinatubo din Filipine a scăzut cu 0,5 grade Celsius temperatura planetei.

Așadar, introducerea deliberată a unor particule similare în atmosferă ar putea anula efectul multor ani de emisii de gaze cu efect de seră.

Un studiu al Comisiei Interguvernamentale pentru schimbările climatice arată că metoda SCoPEx ar putea reduce temperatura la nivel global cu 1,5 grade Celsius, la un cost anual situat între unu și 10 miliarde de dolari.

Riscurile demersului sunt însă cât se poate de serioase. Temperaturile scăzute din 1815 au avut drept consecință distrugerea recoltelor și provocarea foametei în anumite zone. Savanții britanici susțin că aerosolii ajunși în stratosferă în urma erupțiilor vulcanice din Mexic și Alaska sunt o posibilă cauză a secetei din zona africană Sahel.

O perturbare majoră a climatului global ar putea avea consecințe nedorite, afectând negativ regiunile cu o populație ridicată și provocând încă o criză a refugiaților.

David Keith a propus crearea unui „bazin de risc”, cu scopul de a compensa țările mici, afectate de eventualele efecte colaterale ale acestor teste, dar o sumă de bani poate fi o compensație prea mică pentru o populație care ar trebui strămutată dintr-un spațiu devenit nelocuibil.

SUA, Brazilia și Arabia Saudită au blocat în 2019 o tentativă de evaluare, de către Națiunile Unite, a proiectelor globale de geoinginerie. S-a considerat atunci că este nevoie de cooperare internațională pentru a evalua riscurile, dar și pentru a vedea cine are de câștigat și de pierdut dintr-un asemenea demers și care ar fi modul cel mai echitabil de a proceda ținând cont de toate implicațiile.

Foto NASA, profimediaimages.ro

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii