FacebookTwitterLinkedIn

Îmi place Sharon Stone. Îmi place pentru că e mai mult decât ceea ce pare. Mă rog, așa mi se … pare mie. Știm cu toții că e frumoasă, talentată, inteligentă (are un IQ de 154), dar de prea puține ori am putut vedea cât de talentată, frumoasă și inteligentă este cu adevărat. Una dintre aceste ocazii rare se numește Casino, filmul din 1995 al lui Martin Scorsese, care i-a adus lui Sharon Globul de Aur și o nominalizare la Oscar. Unii ar zice că și Basic Instinct ar fi o astfel de ocazie – și sunt de acord doar pentru că, probabil, fără Basic Instinct nu ar fi existat Casino.

La 63 de ani, Sharon Stone își publică autobiografia. Se numește The Beauty of Living Twice pentru că, în 2001, actrița a văzut moartea cu ochii. Problemele de sănătate au început după ce i-au fost descoperite tumori benigne în sâni și a fost operată. Câteva luni mai târziu, o hemoragie cerebrală i-a determinat pe doctori să emită un pronostic mai mult decât pesimist: 1% șanse de supraviețuire. A reușit să-și revină aproape miraculos, dar, în 2002, când a decernat, împreună cu John Travolta, unul dintre premiile Oscar, nu era refăcută complet – își recăpătase funcțiile motorii, dar încă avea dificultăți de vorbire, auz și vedere.

Sharon Stone și John Travolta la ceremonia de decernare a Oscarurilor din 2002

Copilăria nefericită a lui Sharon este una dintre dezvălurile pe care le face cartea. Una dintre cele mai strălucitoare stele ale Hollywood-ului, Sharon Stone a avut o relație dificilă cu propriii părinți, ambii apelând des la corecția fizică. Șocul cel mare vine însă din relatarea scenei în care, la opt ani, Sharon își surprinde bunicul din partea mamei în timp ce o abuza pe sora ei mai mică, în vârstă de cinci ani.

Căsătorită de două ori, Sharon Stone are patru băieți, toți adoptați – o boală autoimună a împiedicat-o să aibă copii.

Desigur, actrița are poveștile ei, cum ar fi cea cu mărirea involuntară a sânilor – după ce i-a îndepărtat tumorile, chirurgul care a operat-o în 2001 i-ar fi pus implanturi fără ca pacienta să-i fi cerut acest lucru.

Sau versiunea proprie despre scena în care își încrucișează picioarele în Basic Instinct. „Mi s-a cerut să-mi scot lenjeria pentru că albul reflecta lumina. Și am fost asigurată că n-o să se vadă nimic”, scrie actrița, care a descoperit că nu era deloc așa în timpul unei proiecții. „I-am dat o palmă lui Paul (Paul Verhoeven, regizorul Basic Instinct, n.r.) și mi-am sunat avocatul. Acesta mi-a spus că ce s-a întâmplat e ilegal, dar mi-a amintit că m-am luptat din greu pentru acel rol, iar Paul, la rândul lui, s-a luptat pentru mine. (…) Aveam o decizie de luat, m-am gândit și m-am răzgândit și, în final, mi-am dat acordul ca acea scenă să apară în film. Era corect din punctul de vedere al filmului și al personajului, și, la urma urmei, eu jucasem scena aceea.”

Cu Michael Douglas în Basic Instinct (regia Paul Verhoeven, 1992)

Desigur, cele de mai sus pot fi interpretate drept dorința disperată după atenție a unei foste vedete. Dar ele conțin, poate, și explicația pentru faptul că am văzut prea puțin din adevărata Sharon Stone – care, sunt convins, e departe de a fi perfectă sau lipsită de capricii. Când nu ești dispus la compromisuri, joci mai puțin și în filme mai puțin importante. Iar într-un Hollywood care, în anii 90, era controlat de inși de teapa lui Harvey Weinstein, compromisul era antecamera abuzului.

În 2019, la Madrid, la Premiile Harper’s Bazaar

La 63 de ani, Sharon Stone își ia viața și cariera în propriile mâini, după cum reiese dintr-un interviu pentru New York Times. Cum nu pare să acorde foarte mare atenție filmului (deși joacă în serialul Ratched, produs de Netflix), actrița a fost întrebată de reporter dacă publicarea autobiografiei înseamnă că se va concentra asupra scrisului: „Mi-am concediat agenții și managerii”, răspunde ea. „Am renunțat la oamenii care îmi spuneau că nu pot lucra și de ce nu pot lucra. Vreau să fiu angajată de regizori care mă vor pe mine, nu pe altcineva. Nu mai vreau să merg la castinguri, nu mai vreau să lucrez pentru oameni care mă aleg doar pentru că le pot finanța filmul. Cred că 40 de ani de „prea înaltă, prea scundă, prea grasă, prea slabă, prea blondă, prea tânără, prea bătrână” sunt de ajuns. Așadar, accept doar ofertele directe. Mă găsiți pe Instagram.”

Casino (regia Martin Scorsese, 1995)

Foto Profimediaimages.ro, Shutterstock, Netflix