Printre pepenii cu gust de coniac și vanilie sau cei verzi, Banca de Resurse Genetice a reușit aclimatizarea unor specii deosebite prin forma și proprietăți: pepenele de iarnă sau de ceară și cel mai mic pepene din lume, de numai 3 centimetri.
„Vorbim de o specie nouă aclimatizată în România și de care m-am ocupat mult timp – ‘˜Benincasa hispida’. Nu a fost cultivată la noi în țară, denumirea populară a soiului este pepenele de iarnă pentru că are forma unui pepene, iar fructul se păstrează foarte bine peste iarnă, dar nu rezistă la îngheț sau cultivat iarna decât în sere încălzite. Pe cât forma este apropiată de pepene, pe atât gustul este total diferit. Are o pulpă albă, ușor verzuie, care este crocantă, poate fi consumată până la maturitate în diverse preparate, sunt chiar și bomboane, sucuri, jeleuri din pepene de iarna, dar gustul nu este dulce, este ușor acrișor, ușor zemos, te duce cu gândul la un castravete crocant. Pepenele dulce pe care îl știm nu este bogat în nutrienți, noi îl consumăm mai mult pentru conținutul de apă și pentru că ecranează corpul protejându-l de ultraviolete și ajuta la starea de sănătate a pielii. Pepenele de iarnă însă este mult mai valoros, pentru că în el descoperim și o serie de nutrienți, dar mai ales substanțe antioxidante”, a precizat directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Conform „Tratatului de legumicultură”, fructul reprezintă o sursă bogată de fier și vitamine, având proprietăți medicinale deosebite. În India este folosit în tratarea dizenteriei, ca antidepresiv, decoctul poate combate tusea, iar uleiul obținut din semințe are proprietăți vermifuge. Totodată, pruina de pe fructe este folosită la fabricarea lumânărilor, de aici câștigându-și denumirea de pepene de ceară.
„Este cotat ca soiul cu fructele ce conțin un grad ridicat de antioxidanți. Sunt preparate medicale din pepene de iarnă. Vorbim de o plantă cu multiple întrebuințări, iată, în gastronomie. Poate fi folosită și ca plantă decorativă, pentru că ea are o capacitate mare de creștere. Am reușit să obțin trei genotipuri. Am adus această specie în România, am aclimatizat-o, am lucrat să obțin specii distincte, care să poată fi certificate ca genotipuri noi românești și am obținut trei genotipuri. Un soi a fost omologat sub denumirea de Zefir, altul îl avem în curs de omologare. Diferența dintre cele două soiuri este dată de forma fructului. Cel pe care l-am omologat are un fruct ovoid, seamănă aproape cu o minge de rugby, ajunge până la 3 kilograme. Mai avem încă unul cu fructul mediu, rotund, cu fructul între 3 și 6 kilograme și mai avem unul mare, cu o formă ușor pătrățoasă, care poate să ajungă chiar și la 15 – 16 kilograme”, a punctat cercetătorul buzoian.
În cadrul BRGV sunt studiate nenumărate soiuri de pepene, multe dintre ele exotice, care nu au ajuns niciodată pe piață, dar care se remarcă atât prin formă, proprietăți, cât și prin gust. Pepenii galbeni cu gust de coniac sau cei cu aromă de pară sunt printre soiurile care ar putea fi cultivate la un moment dat pe scară largă în România.