articol de Nina Brătfălean

Nu mă mai ascultă” este una dintre cele mai frecvente afirmații ale părinților, mai ales pe măsură ce copiii cresc. În spatele acestei observații stă, de regulă, o frustrare reală: sentimentul că mesajele părinților nu mai ajung unde trebuie. Dar problema nu este doar comportamentul copilului, ci și felul în care este construită comunicarea în familie și cum este întreținută în timp.

Copiii nu reacționează exclusiv la conținutul mesajului, ci la întregul context în care acesta este transmis. Tonul, ritmul, expresia feței, tensiunea din voce — toate acestea sunt citite rapid și, de multe ori, cântăresc mai mult decât cuvintele în sine. Un mesaj corect spus pe un ton grăbit sau iritat poate fi perceput ca presiune sau critică, nicidecum ghidaj. În astfel de situații, copilul se apără sau se retrage, iar părintele poate crede că „nu ascultă”.

Un blocaj frecvent apare atunci când comunicarea devine unilaterală. Părintele transmite, iar copilul ar trebui să execute. Acest model funcționează în situații punctuale — siguranță, urgență — dar nu poate susține o relație sănătoasă pe termen lung. Pe măsură ce copilul dezvoltă autonomie, apare nevoia de implicare. Vrea să fie consultat, nu doar informat. Fără această implicare, rezistența lui devine inevitabilă, nu ca sfidare, ci ca formă de autoafirmare.

Comunicarea înseamnă mai mult decât cuvinte

Un alt element ignorat este „zgomotul de fond” din comunicarea zilnică. Mulți copii sunt expuși la un flux constant de instrucțiuni: „strânge”, „nu uita”, „hai mai repede”, „fii atent”. Când mesajele devin prea frecvente, ele își pierd valoarea. Copilul începe să le filtreze automat, nu din lipsă de respect, ci din suprasaturație. Folosește, de fapt, același mecanism prin care și adulții ignoră notificările repetitive.

Ascultarea este un comportament învățat, nu o reacție automată. Copiii învață să asculte atunci când sunt, la rândul lor, ascultați. Dacă sunt întrerupți constant, corectați înainte să își termine ideea sau grăbiți să ajungă la „concluzia corectă”, vor internaliza același tip de comunicare. În timp, dialogul se transformă într-un schimb de mesaje incomplete, în care nimeni nu mai are răbdare să asculte până la capăt.

Momentul ales pentru transmiterea mesajului este, de asemenea, esențial. Un copil obosit, concentrat pe joc sau afectat emoțional nu poate procesa eficient cerințe suplimentare. Din perspectiva adultului, pare că „ignoră”. Din perspectiva copilului, pur și simplu nu are resursele cognitive necesare în acel moment.

Mesajele clare construiesc cooperarea

Contează mult și modul în care formulăm cerințele. Mesajele vagi — „comportă-te frumos”, „fii atent” — nu oferă copilului o direcție clară. În schimb, instrucțiunile concrete — „pune jucăriile în cutie”, „vorbește pe rând” — sunt mult mai ușor de înțeles și de urmat. Claritatea reduce frustrarea de ambele părți.

O ajustare simplă, dar eficientă, este apropierea reală de copil înainte de a transmite un mesaj. Contactul vizual, folosirea numelui și o pauză scurtă înainte de a vorbi cresc semnificativ șansele ca mesajul să fie recepționat. Este diferența dintre a vorbi „către” copil și a vorbi „cu” copilul.

Un alt aspect important este consecvența. Regulile care se schimbă frecvent, în funcție de starea adultului sau de context, creează confuzie. Copilul nu mai știe la ce să se aștepte și începe să testeze limitele mai des, nu pentru că vrea să provoace, ci pentru că încearcă să înțeleagă cadrul. Un mesaj clar, repetat în același mod, creează predictibilitate și reduce nevoia de verificare constantă.

Relația este cheia unei comunicări eficiente

Relația influențează direct disponibilitatea de a asculta. Copiii sunt mult mai receptivi la părinții cu care au o conexiune emoțională stabilă. Momentele de calitate, în care nu există corecții sau instrucțiuni, ci doar prezență, au un impact direct asupra cooperării dintre părinte și copil. Atunci când cel mic se simte văzut și valorizat, va răspunde diferit la cerințe.

Pe termen lung, copiii nu răspund la volum sau la repetiție, ci la consistență și la relație. Ridicarea vocii poate produce un rezultat imediat, dar erodează comunicarea în timp. Repetarea excesivă reduce importanța mesajului. În schimb, calmul, claritatea și predictibilitatea construiesc un cadru în care ascultarea devine naturală.

Ascultarea nu este o obligație impusă. Este rezultatul unei relații în care copilul simte că vocea lui contează, că este înțeles și că mesajele pe care le primește au sens. În lipsa acestor elemente, orice cerință devine, inevitabil, un potențial conflict.

În esență, întrebarea nu este „de ce nu mă ascultă?”, ci „cum comunic astfel încât copilul meu să poată și să își dorească să asculte?”

The post De ce nu ne mai ascultă copiii? appeared first on Forbes Romania.

articol de Nina Brătfălean

În primele zile de vacanță, entuziasmul este aproape palpabil. Copiii simt brusc că „li s-a dat bucuria înapoi”: nu mai există orar, teme, presiune. Pentru părinți însă, această libertate vine adesea cu o întrebare practică: cum păstrezi echilibrul fără să transformi vacanța într-un program rigid? Paradoxul este simplu — prea multă libertate, prea devreme, duce frecvent la dezorganizare, iritabilitate și, în final, la conflict.

Rutina nu înseamnă constrângere, ci siguranță

Tranziția de la școală la vacanță nu este doar o schimbare de program, ci una de structură mentală. În timpul anului școlar, copilul funcționează într-un cadru clar, cu repere externe constante. Când acestea dispar brusc, apare o perioadă de „dezorientare funcțională”. Studiile din psihologia dezvoltării arată că rutina nu limitează copilul, ci îi oferă predictibilitate — un element esențial pentru autoreglare emoțională și comportamentală. Fără ea, chiar și copiii echilibrați pot deveni mai agitați sau mai dependenți de stimuli rapizi, precum ecranele.

De aceea, începutul vacanței nu ar trebui tratat ca o rupere totală, ci ca o recalibrare. Nu este nevoie de un program strict, dar este recomandat să existe o diferență clară între libertate și lipsa limitelor. Copiii nu au nevoie de ore fixe pentru fiecare activitate, însă au nevoie de repere stabile în zi. Trei sunt suficiente pentru a ancora întreaga dinamică: un început de dimineață recognoscibil, un moment de „activitate centrală” și o rutină de seară.

Dimineața, de exemplu, nu trebuie să înceapă la aceeași oră, dar ar fi recomandat să aibă același tip de start: mic dejun fără grabă, puțină mișcare sau timp în aer liber. Acest tip de „ritual lent ” setează tonul zilei fără a impune constrângere.

La mijlocul zilei, este util să oferim copilului o activitate care cere implicare — nu neapărat educativă în sens clasic, dar suficient de captivantă încât să creeze un sentiment de progres: un proiect, un joc construit, o ieșire planificată.

Seara, o rutină repetitivă (baie, citit, discuții liniștite) ajută la închiderea zilei și la reglarea ritmului biologic.

Plictiseala poate deveni cel mai bun profesor al verii

Un alt element critic în primele zile de vacanță este gestionarea plictiselii. Există o tendință naturală a părinților de a „umple” fiecare gol cu activități. În realitate, plictiseala moderată este un catalizator pentru creativitate și autonomie. Problema apare atunci când acest gol este umplut exclusiv cu ecrane. Creierul copilului se obișnuiește rapid cu stimularea instantanee, iar activitățile lente devin „prea greu de început”.

Primele 5–7 zile ale vacanței de vară sunt decisive: dacă ecranele devin soluția implicită pentru orice moment mort, acest tipar se consolidează pe toată durata verii.

Asta nu înseamnă interdicții radicale, ci, mai degrabă, o poziționare clară: ecranele nu sunt prima opțiune. Un principiu simplu funcționează bine în practică — întâi activitate, apoi ecran. Copilul nu percepe regula ca pe o restricție, ci ca pe o succesiune naturală.

Vacanța de vară nu trebuie să fie nici o extensie a școlii, nici o perioadă complet lipsită de direcție. Între aceste două extreme există o zonă mult mai eficientă: libertate ghidată. Copiii au spațiu să aleagă, să experimenteze și să se relaxeze, dar în interiorul unor limite discrete care le oferă siguranță și coerență.

Primele zile de vacanță pot fi cele în care setezi ritmul pentru următoarele două luni. Acest ritm nu se construiește din reguli stricte, ci din repere simple, repetate suficient încât să devină naturale.

The post Primele zile de vacanță: cum transformi libertatea copiilor într-un avantaj, nu într-un haos appeared first on Forbes Romania.

Cea de-a zecea ediție a Festivalului Opera Copiilor s-a încheiat pe 14 iunie 2026, lăsând în urmă patru weekenduri de bucurie, artă și descoperire în curtea Operei Comice pentru Copii din Calea Giulești nr. 16. Timp de 13 zile, spațiul instituției s-a transformat într-un oraș al copilăriei, un loc în care arta, joaca și drepturile copilului și-au găsit un limbaj comun.

La a zecea aniversare, festivalul a confirmat că o idee îndrăzneață din 2015 – aceea de a aduce cultura în aer liber, în inima Bucureștiului – poate deveni una dintre cele mai așteptate experiențe ale verii pentru familiile din capitală și nu numai.

Festivalul în cifre

20.000 participanți · 73 064 tichete utilizate prin Cardul OCC · 57 reprezentații în cele 3 săli de spectacole · 44 de evenimente în aer liber, la Scena Căsuța din Copac · 72 workshopuri pentru minți curioase · 28 atracții pentru toate vârstele · 14 activări de la parteneri · 363 copii care au finalizat Vânătoarea de Drepturi 

„Drepturile tale, pe înțelesul tău!” – Campania ediției aniversare

Tema centrală a ediției din 2026 a plasat drepturile copilului în centrul experienței festivalului. Prin această campanie, mii de copii au aflat, în joacă, că au drepturi – și că acestea le aparțin cu adevărat.

Vânătoarea de Drepturi i-a dus pe cei mici prin toată curtea festivalului, în căutarea celor zece drepturi fundamentale ascunse la atracții, căsuțe și ateliere. 363 de copii au finalizat cu succes traseul complet, primind propriul certificat de drepturi – cu numele lor pe el. Opera Comică pentru Copii susține drepturile copiilor alături de UNICEF.

Spectacolele ediției aniversare

Ediția aniversară a adus pe scena din Sala Mare musicalul Matilda, the Musical, în regia lui Emil Pantelimon – producție distinsă în 2025 cu Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol pentru copii. Inspirat din romanul omonim al lui Roald Dahl, Matilda a transmis mesaje puternice despre curaj, bullying și rezistența în fața nedreptății – teme relevante deopotrivă pentru copii și adulți.

Cele 57 de reprezentații din cele 3 săli și cele 44 de evenimente de la Scena Căsuța din Copac au oferit publicului o diversitate remarcabilă: operă, balet, musical, magie, teatru muzical, concerte-lecție și povești simfonice. Sala Mare a găzduit musicalul Matilda, the Musical, în regia lui Emil Pantelimon – producție distinsă în 2025 cu Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol pentru copii. Inspirat din romanul omonim al lui Roald Dahl, Matilda a transmis mesaje puternice despre curaj, bullying și rezistența în fața nedreptății – teme relevante deopotrivă pentru copii și adulți. Salonul Mozart a invitat publicul într-o Poveste magică, un spectacol de magie interactiv, conceput și prezentat de Bogdan Muntean pentru cei mai mici dintre spectatori. Sala UnderGrant a pus în mișcare două producții de balet: Scufița Roșie (regia și coregrafia: Andreea Soare) și Mirandolina (regia și coregrafia: Mihai Babușka), dovadă că dansul clasic poate fi atât accesibil, cât și captivant pentru orice vârstă.

The post Ediția aniversară a Festivalului Opera Copiilor s-a încheiat cu un succes remarcabil appeared first on Forbes Romania.

Casa Regelui Charles al III-lea din Viscri prezintă „FRAGILIS TERRA”, un proiect artistic semnat de sculptorul Virgil Scripcariu. Expoziția, deschisă până pe 25 august 2026, este o invitație la reflecție asupra relației dintre om și natură, asupra memoriei locurilor și asupra fragilității echilibrului pe care îl construim în jurul nostru.

Născut din dialogul dintre două comunități cu identități puternice – Viscri, unul dintre cele mai cunoscute sate transilvănene, și Piscu, vechi centru al ceramicii românești – proiectul explorează felul în care patrimoniul poate deveni sursă de inspirație pentru prezent și pentru viitor.

”Mă preocupă din ce în ce mai mult tensiunea pe care o generază omul în raport cu natura și cu semenii săi, echilibrul fragil între bine și rău, pe care omenirea trebuie să-l gestioneze. În ultimii ani, lucrările mele conțin în mod explicit și asumat reflecții asupra acestei teme. De la prima Materinitate – sculptura mea din fața Bisericii Anglicane din București și până la Grupul Statuar Lovinescu-Ierunca, urmat de Triumful Binelui, toate conțin reprezentări ale acestui binom universal. Ce aduc nou cu Fragilis Terra, este interesul pentru tehnicile ceramicii. Experimentez portretistica și pictura pe ceramică, aducând noi versiuni și nuanțe compozițiilor mele.”, spuneVirgil Scripcariu (foto).

Expoziția este construită ca un parcurs în patru secvențe care se completează reciproc. Vizitatorii descoperă mai întâi compozițiile sculpturale, între care se remarcă Adam și Eva, realizată special pentru Viscri, și Requiem, o meditație vizuală asupra trecerii și transformării. Urmează seria de portrete din lut ars, inspirate de locuitorii din Viscri și Piscu, dar și de oameni întâlniți de artist în diferite colțuri ale lumii, alcătuind o veritabilă hartă a diversității umane. Parcursul este completat de talere, cancee și ulcioare – obiecte ceramice realizate în colaborare cu olarul Csaba Balint, pe care Virgil Scripcariu intervine prin pictură și desen, explorând noi forme de expresie. Împreună, aceste secțiuni transformă lutul într-un limbaj artistic contemporan despre memorie, fragilitate și continuitate.

”FRAGILIS TERRA este o expoziție specială nu doar prin forța lucrărilor, multe dintre ele create de Virgil Scripcariu pentru acest loc și acest moment, ci și prin felul în care leagă două comunități și două proiecte unite de aceeași misiune: Viscri și Piscu, Casa Regelui și Muzeul-Atelier Școala de la Piscu. Este un proiect care reflectă chiar spiritul Viscriului – un loc aparent izolat, dar care a devenit un punct de întâlnire pentru oameni, idei și perspective din întreaga lume. Expoziția vorbește despre patrimoniu nu ca despre ceva înghețat în trecut, ci ca despre ceva viu, care trebuie înțeles, îngrijit și dus mai departe.”, declară Raluca Grigore, administrator al Casei Regelui Charles al III-lea din Viscri.

FRAGILIS TERRA este un proiect organizat de Casa Regelui Charles III în Viscri și Muzeu-Atelier Scoala de la Piscu. Susținut de Regina Maria – Rețeaua de Sănătate. În colaborare cu Centrul Județean Pentru Cultură Ilfov, Viscri 125 și Modernism Punct Ro.

The post Casa Regelui Charles al III-lea din Viscri găzduiește expoziția FRAGILIS TERRA appeared first on Forbes Romania.

Într-o lume în care ecranele luminează serile copiilor mai mult decât lampa de veghe, somnul devine una dintre cele mai valoroase resurse pentru dezvoltarea lor. În cadrul mișcării nationale “Și Eu Trăiesc Sănătos!” – SETS, pe care Fundația PRAIS o desfășoară de 15 ani alături de Nestlé, în calitate de Partener Fondator, a fost creată o serie de activități educaționale speciale pe această temă bazate pe informațiile din studii recente care arată că somnul nu înseamnă doar odihnă, ci un proces esențial pentru dezvoltarea creierului, pentru memorie și pentru echilibrul emoțional al copiilor de vârstă școlară.

Specialiștii subliniază că în timpul somnului creierul procesează informațiile acumulate peste zi și consolidează învățarea. Un copil odihnit reține mai ușor, se concentrează mai bine și își gestionează emoțiile într-un mod echilibrat.

Potrivit organizațiilor internaționale de sănătate, copiii cu vârste între 6 și 12 ani au nevoie între 9 și 11 ore de somn pe noapte, pentru o dezvoltare optimă. Acest interval susține funcționarea corectă a creierului, creșterea fizică și echilibrul emoțional.

De mulți ani, programul zilnic al elevilor include multe ore petrecute la școală, apoi pentru studiu, puțin timp pentru activități fizice, sport, joacă petrecute în aer liber. Expunerea lor la ecrane depășește frecvent 2–4 ore pe zi, pentru divertisment sau activități educaționale.

„Timp de trei ani, echipa noastră a coordonat implementarea în 7 țări: România, Belgia, Franța, Olanda, Portugalia, Grecia și Bulgaria a proiectului EPHE – EPODE pentru promovarea egalității în ceea ce privește starea de sănătate. Sondajul a cuprins anual același eșantion de 1.266 de copii și familiile lor, dintre care 631 de băieți și 635 de fete, cu o medie de vârstă de 7 – 9 ani. Potrivit datelor, în țara noastră, un copil petrecea circa 22,7 ore pe săptămână în fața unui ecran de calculator sau televizor. Doar 50% dintre părinți controlau timpul petrecut de copiii lor în fața unui ecran*”, a subliniat Silvia Bucur, Președinte Fundația PRAIS.

Această dinamică creează un echilibru fragil: utilizarea prelungită a dispozitivelor digitale, în special seara, influențează calitatea somnului și nivelul de energie din ziua următoare, cu efecte directe asupra concentrării și performanței școlare.

Cercetările evidențiază o legătură directă între somn, dezvoltarea cognitivă și comportamentală a copiilor. Un somn suficient și de calitate susține capacitatea de învățare, atenția și starea generală de bine a tinerei generații.

„Recomandăm câteva principii esențiale pentru formarea unui stil de viață sănătos, din copilărie: un program de somn constant, cu ore regulate de culcare și trezire, activități fizice zilnice, timp petrecut în aer liber, mese echilibrate și hidratare corectă, limitarea utilizării ecranelor înainte de culcare, o rutină relaxantă seara, fără stimuli puternici”, a declarat Nicoleta Tupiță, Dietetician autorizat și Manager Nutriție Nestlé South-Eastern Europe.

În acest context, activitatea SETS din această ediție “Perna Visurilor Mele Preferate!” a avut un mare succes în rândul elevilor. Aceștia au realizat sute de desene, învățând totodată din e-Book despre importanța calității somnului. Parinții au primit materiale de informare foarte utile pentru organizarea unui program zilnic echilibrat al copiilor, al întregii familii.

De la lansarea mișcării naționale SETS acum 15 ani și până astăzi, peste 600.000 de elevi au putut participa la activitățile sale educaționale, ajungând în acest an în peste 300 de școli din 31 de județe din România.

Calitatea somnului a fost și va rămâne o temă importantă în cadrul SETS, fiind o componentă esențială a stării de sănătate a copiilor, alături de alimentația echilibrată și de mișcare.

The post Somnul, superputerea ignorată a generației digitale appeared first on Forbes Romania.

Într-un moment în care inteligența artificială schimbă deja piața muncii, iar școala pare tot mai puțin conectată la realitatea în care cresc copiii, Andra Munteanu, cofondator și președinte Narada, vorbește despre nevoia unei redefiniri a succesului educațional.

De la infrastructura de bază din școli la programe de schimbare comportamentală construite pe științele comportamentale și cercetare sociologică, organizația Narada încearcă să mute discuția din zona notelor și a reformelor abstracte către competențe precum gândirea critică, autoreglarea și autodisciplina.

În acest interviu, Andra Munteanu explică de ce consideră că viitorul educației nu mai poate fi construit doar în jurul acumulării de informații, cum arată datele culese din cele 50 de școli epicentru Narada și de ce #GeneratiaZero este, dincolo de o campanie, o încercare de a schimba felul în care România înțelege pregătirea copiilor pentru viață.

1. În aproape 6 ani de activitate, Narada a trecut de la intervenții în infrastructura fizică din școli cu probleme majore (toalete în curte, internet, renovări), în pandemie și post-pandemie, la intervenții comportamentale. Cum s-a petrecut această schimbare și de ce?

Cred că momentul de cotitură, cel care ne-a făcut să schimbăm direcția, a fost în noiembrie 2024, după primul tur al alegerilor prezidențiale. Atunci am stat și ne-am dat seama că indiferent câte școli am renova, câte clase am dota cu tehnologie, câte toalete am muta din fundul curții în interiorul școlii și așa mai departe, tot nu vom avea niciun impact asupra a ceea ce pregătește cu adevărat pentru viitor atâtea generații de elevi. Atunci am realizat că ai noștri copii au nevoie de gândire critică, au nevoie să învețe să-și recunoască și să-și gestioneze emoțiile, să știe cum să reacționeze, cum să învețe, cum să-și stabilească obiective și cum să se țină de ele, abilități care nu se predau în cadrul niciunei materii.

Ulterior, Ministerul Apărării a spus că lipsa gândirii critice reprezintă o problemă de siguranță națională. Așa că, oricât de liniară era misiunea noastră până atunci, ne-am asumat că e nevoie să schimbăm direcția. Așa că am început un program serios de cercetare în comunități, pentru a stabili care sunt nevoile și urgențele, apoi ne-am uitat la literatura de specialitate ce are la bază științele comportamentale și la studiile de caz documentate în alte țări. Cu toate aceste date am adus la masă psihologi, sociologi și experți în educație și am creat o metodologie de intervenție, o serie de programe menite să dezvolte gândirea critică, autoreglarea și autodisciplina.

• Ați măsurat metacompetențe în școli reale, cu copii de la nivelul întregii țări. Ce arată datele voastre despre starea reală a elevilor români în 2026, pe fondul crizelor din educație?

Nu putem spune că am măsurat la nivelul întregii țări. Ce ne-am propus noi a fost să ne alegem 50 de școli epicentru (folosim denumirea de la cutremure deoarece ne așteptăm ca impactul să se împrăștie apoi asemenea undelor de șoc către toate școlile din țară), atât din urbanul mare, cât și din urbanul mic, din mediul rural, din comunități înstărite, dar și comunități vulnerabile, cu copii olimpici, dar și copii ce trec prin mari provocări socio-economice, pentru a avea astfel contextul complet al învățământului din România. Anul trecut am implementat programele noastre doar în 28 dintre ele, urmând ca din toamnă să mergem în toate cele 50.

Ce am făcut a fost să măsurăm sociologic situația comportamentelor pe care ni le doream schimbate la momentul T0, adică înainte de implementarea programelor, apoi la finalul implementărilor și, ulterior după trei luni, pentru a vedea ce anume s-a păstrat din ce am obținut inițial. Datele ne-au arătat schimbări serioase. În 2025 am lucrat direct cu aproape 1.200 de elevi, 500 de părinți și 100 de profesori din 28 de școli, iar rezultatele ne-au confirmat că schimbarea e posibilă chiar și prin intervenții scurte: două treimi dintre părinți spun că relația cu copilul lor s-a îmbunătățit, iar profesorii de clasa a V-a au văzut relațiile dintre elevi întărindu-se de aproape trei ori după program. În ceea ce privește rezultatele intervenției la clasa a VIII-a au arătat că procrastinarea a scăzut și autonomia în învățare a crescut. Procentele nu au fost mari, însă s-au menținut și trei luni mai târziu, la evaluarea pe care au făcut-o experți în educație din afara organizației.

• Raportul Anthropic publicat în 2026, bazat pe peste un milion de conversații între studenți și AI, arată că inteligența artificială preia tot mai des funcții cognitive în locul elevilor, iar joburile entry level pe piața muncii devin din ce in ce mai greu accesibile celor care nu dezvoltat aceste competențe. Ce schimbări ar trebui făcute în școli astfel încât copiii să fie pregătiți să se adapteze la un viitor pe care nu îl cunoaștem? 

Să știi că ne-am întrebat adeseori: „Care e scopul nostru?”. Și am reușit să articulăm astfel: Scopul este să cucerim pentru România dreptul de a defini și măsura o nouă categorie de succes educațional și să contribuim la modernizarea modului în care România înțelege succesul educațional, nu prin notele pe care le obține un elev, ci prin capacitatea lui de a deveni un om pregătit pentru un viitor pe care nu îl putem vedea complet.

Cu alte cuvinte, nu știm cum va arăta piața muncii peste 10-15 ani, nu știm nici dacă peste 10 ani vom mai avea Evaluare Națională sau Bacalaureat. Deja de azi orice informație se află la un click distanță, fie pe internet, fie cu ajutorul unui AI. Și atunci, ce ne rămâne? Soluția pe care o vedem noi la Narada, dar nu numai noi, să știi, pentru că multe alte state dezvoltate au implementat-o deja, este introducerea în curricula națională a acestor metacompetențe.

• Copiii au nevoie să dezvolte, deci, abilități prin care să poată lua decizii, prin care  gândirea critică. Ce lipsește acum din educația formală și din cursuri pentru ca ei să aibă aceste competențe?

Sunt foarte puține spații în școala de azi în care elevii sunt încurajați să-și spună părerea, să spună ce gândesc. În continuare greșeala se subliniază cu roșu și e încurajată memorarea informațiilor, dincolo de analiza lor.

Cred că ceea ce lipsește azi este spațiul în care elevii pot greși fără consecințe. Școala în continuare recompensează răspunsul corect, nu o întrebare bună care deschide o discuție interesantă.

Important de menționat este ca în curricula actuală de dirigenție, gândirea critică este unul dintre obiective, însă dacă e să vorbim despre ce lipsește, ei bine, lipsește pregătirea profesorilor. Nimeni nu i-a format să poată avea abilitatea de a preda gândire critică și nimeni nu a găsit o modalitate prin care acest obiectiv să fie urmărit și măsurat.

• De aici pornește și #GeneratiaZero, care e descrisă ca mișcare culturală, nu ca o campanie. Ce înseamnă concret acest demers și cum va schimba perspectiva asupra educației?

Concret, ne dorim ca acest demers să adune împreună persoanele care înțeleg că educația trebuie să fie o prioritatea pe agenda tuturor, chiar dacă nu sună neapărat ca o urgență în viziunea multora. Dacă nu doare, nu cere de mâncare și nu strigă imediat, adică efectele neimplicării noastre în educație se văd în timp, oamenii au tendința de a nu prioritiza eforturile în această direcție.

Acesta este motivul pentru care ne uităm la părinți. Părinții, în special cei născuți în generația anilor 1980, cei care au învățat cu dicționare, enciclopedii și note de subsol și care au avut capacitatea să treacă de la analog la digital într-un timp foarte scurt, fiind nevoiți să se adapteze imediat. Acești părinți azi își cresc copiii născuți în plin progres tehnologic, copiii pentru care internetul și AI-ul sunt companioni zilnici, pentru care algoritmii decid deja ce urmează să vadă sau să cumpere, de exemplu.

Ne dorim să-i strângem pe toți aceștia, toți cei care realizează prin ochii propriilor copii că sistemul actual de educație nu are toate pârghiile și resursele pentru a pregăti adulți pregătiți să navigheze acest viitor impredictibil, ce ne așteaptă pe toți.

• Care este obiectivul final al acestei mișcări și cum va fi implementată la nivel de școli?

Obiectivul nostru e ca până la toamnă să strângem o comunitate de părinți suficient de mare cât să putem măsura împreună unde suntem, ca țară, la capitolul gândire critică, autoreglare și autodisciplină,  atât în comunitățile lor, cât și la nivel național.

• Care sunt schimbările concrete pe care #GeneratiaZero le vizează?

Cred că fiind suficient de mulți, toți cei care semnează pentru a fi parte din # #GeneratiaZero pot avea o voce. Până la urmă, obiectivul nostru, al tuturor, nu e ceva ce nu s-a mai văzut, dimpotrivă. E unul pe care multe țări dezvoltate l-au aplicat cu succes, iar aici vedem o curriculă educațională special gândită care integrează tocmai aceste soft skills, aceste abilități ce nu se predau în cadrul niciunei materii, dar care sunt esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă a indivizilor.

Scopul este să cucerim pentru România dreptul de a defini și măsura o nouă categorie de succes educațional și să contribuim la modernizarea modului în care România înțelege succesul educațional, nu prin notele pe care le obține un elev, ci prin capacitatea lui de a deveni un om pregătit pentru un viitor pe care nu îl putem vedea complet.

• Ați crescut o perioadă la bunici, la sat, cu lipsuri. Există un moment din copilărie în care v-ați simțit exact ca un copil din școlile în care interveniți azi? Ce ați fi avut nevoie atunci și nu a existat?

Am crescut o perioadă la bunici, cu lipsuri. Moment din copilărie în care m-am simțit ca un copil din școlile în care intervenim astăzi. Ce am avut nevoie și nu a existat? Uite, îmi vin în minte anii pe care i-am petrecut la bunici și toate vacanțele de vară. Și îmi amintesc perfect când mă întorceam la școală în septembrie și că mi se părea că eu miros altfel față de alți copii. Aveam gândul ăsta în minte că m-am întors la oraș și simțeam toate mirosurile, în special mirosul de pâine, de franzelă albă. Era foarte dominant pentru mine și mi se părea că toată lumea miroase frumos, mirosea a orășan. Mă temeam că eu nu, și că o să-și dea seama că eu nu sunt ca ei și că nu o să pot să mă integrez la școală.

Și cred că asta mi-a lipsit, apropo de Social Emotional Learning și de lucrurile pe care le facem noi acum în programul cu Start Bun în clasa a V-a. Și, tot apropo de Start Bun, mai am o amintire, dar care nu-i din clasa a V-a, ci din clasa I, când mama încerca foarte mult să mă dea la cea mai bună școală de stat din oraș. Și, în fine, n-a fost tocmai simplu. La începutul școlii m-a dus la careu și m-a pus acolo lângă copiii de la o anumită clasă și mi-a zis să stau acolo până când reușește ea să rezolve. Învățătoarea mea, peste ani, mi-a povestit că s-a uitat la mine și a zis: „Uite, încă o țigăncușă. Fix asta era ce aveam nevoie, că oricum aveam o clasă prea mare, un număr prea mare de copii.” Peste ani, tot ea mi-a povestit – nu mi-a spus niciodată la momentul respectiv – cât de mult a regretat gândul ăla. Probabil eu am simțit cumva, în suflet. Toți copiii simt lucrurile astea. Și, ulterior, am luat premiul întâi, eram cea mai bună din clasă, mergeam la toate concursurile școlare.

Ea chiar a fost o învățătoare extraordinară pentru mine. În clasa a patra, când mi-am rupt mâna și am avut tot trunchiul în ghips, venea acasă să mă ajute să recuperez lecțiile. Fără niciun cost, că oricum părinții mei nu și-ar fi permis asta.

Și, uite, iarăși ce a lipsit a fost ideea asta de cum creezi o clasă, un grup de elevi în care toți se simt integrați, acceptați și în siguranță emoțională.

• Ce anume de atunci v-a inspirat să creați Narada și campaniile de astăzi?

Aș spune: povești cum e cea cu învățătoarea mea, dar și povestea dirigintelui meu din clasa a V-a, Gheorghe Capșa, care a fost un om absolut remarcabil și cu mintea mult înaintea vremurilor sale. Fiindcă vorbim totuși de Vasluiul anilor ’90-2000, în care el a avut inspirația să vorbească cu directorul școlii să îmi permită să lipsesc de la unele obiecte secundare din curriculum, astfel încât să pot face performanță la cele care îmi plac, să ajung la Olimpiada Națională, să fac lucruri de genul ăsta.

Și cred că modul ăsta de a pune problema înseamnă, dacă vrei, învățare personalizată. Dar mai înseamnă și altceva: puterea de a vedea potențialul unui copil. Pentru că fiecare copil are un potențial, întrebarea e să-l identifici în ce punct anume. Și asta e, practic, ce m-a inspirat, dorința asta de a sprijini profesorii și, prin ei, toți copiii, să ajungă să aibă un domnul Trandafir al lor.

1. Dacă mâine un ministru al educației v-ar da acces complet la curricula națională pentru o singură schimbare structurală, ce ați alege?

Dacă mâine un ministru al educației mi-ar da acces complet la Curriculumul Național pentru o singură schimbare structurală, răspunsul e clar: aș face din metacompetențe o categorie de succes educațional.

Metacompetențele sunt foarte populare acum, verbal vorbind, în toată literatura internațională, dar nu beneficiază încă de atenția cuvenită în sistem. Ei bine, le-aș ridica la rangul la care merită să fie ridicate. La final de trimestru, m-aș uita în școlile de stat la cum au evoluat aceste metacompetențe la fiecare copil. Aș introduce testarea prin instrumente, cum e indexul pe care noi îl construim, și aș da rapoarte părinților, o dată pe trimestru, despre evoluția lor. Le-aș pune, practic, cel puțin la același nivel cu notele la materii, dacă nu chiar mai sus, pentru că uneori pot să fie mai importante și să merite mai multă atenție, atât din partea dascălului, cât și din partea părintelui.

The post Viitorul aparține copiilor care știu să gândească, nu doar să memoreze appeared first on Forbes Romania.

Seriile de ficțiune cu personaje puternice și universuri captivante, titlurile care îmbină creativitatea cu descoperirea, cărțile de non-ficțiune ancorate în pasiunile reale ale copiilor – fotbal, robotică, Minecraft, benzi desenate – și jocurile care transformă vacanța într-o aventură de învățare s-au numărat printre cele mai căutate produse ale Editurii Didactica Publishing House (DPH) la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2026.

Dincolo de cifre, topurile din acest an trasează un portret clar al copilului de azi: un cititor care vrea să se regăsească în povești, să exploreze lumea prin joc și experiment, să râdă, să creeze și să descopere că lectura nu este o obligație, ci un instrument al vieții.

Bookfest 2026 a confirmat câteva direcții clare în preferințele familiilor. Părinții caută tot mai mult titluri care să îi însoțească pe copii în vacanță – cărți care nu presupun un birou și un program, ci pot fi deschise oriunde și oricând. Seria de colorat cu apă, puzzle-urile interactive și colecțiile Montessori și Pas cu Pas au atras în mod special familiile care vor ca vara să fie deopotrivă liberă și productivă.

Tendințe 2026: edutainment și lectura ancorată în realitatea copilului

Edutainment-ul – acel spațiu în care distracția și educația nu se exclud, ci se alimentează reciproc – a fost și el un motor vizibil al alegerilor de la târg. Copiii au explorat noțiuni de robotică și despre spațiu prin Seria Clubul Inginerilor, au construit lumi prin Lego® ReCreate și au desenat personaje din universul Minecraft. Ficțiunea, la rândul ei, reflectă aceeași nevoie: personaje cu emoții reale, situații recognoscibile, umor și curaj în doze egale.

Aceste alegeri vorbesc despre o generație de cititori care nu mai face distincție rigidă între ficțiune și cunoaștere, între joacă și învățare. Copiii de azi caută cărți care le vorbesc direct, care le recunosc interesele și care îi invită să participe activ – nu doar să citească, ci să deseneze, să construiască, să rezolve, să se întrebe.

Top 10 non-ficțiune

1. Guinness World Records – 100 de recorduri din fotbal
2. Cartea mea de comics – Mihai Grăjdeanu (noutate Bookfest)
3. Seria LEGO® ReCreate (noutate Bookfest)
4. Seria Sunt Imbatabil
5. Minecraft. Ghid: cum să desenezi
6. Seria Clubul Inginerilor – Spațiu/Robotică/Microscopul
7. Seria Colorăm cu apă – Pensula magică
8. Seria Pas cu Pas
9. Seria Montessori
10. Puzzle de colorat cu apă – Fluturi & Grădina cu legume

Un nume care revine cu consecvență în topul de ficțiune al acestui Bookfest este cel al autoarei Usch Luhn – prezentă simultan cu trei serii diferite: Luna și pădurea magică, Aventuri cu ponei și Haos în școală. Popularitatea reflectă echilibrul dintre condeiul adaptat ritmului și sensibilităților copilului de azi – cu umor, situații recognoscibile și personaje care greșesc și învață – fără să sacrifice nota de magie și valorile esențiale care fac o poveste să urce în topul preferințelor micilor cititori. Prietenia, curajul, empatia și bucuria descoperirii traversează toate seriile sale, indiferent dacă scena se petrece într-o pădure fermecată sau într-o clasă în continuă agitație.

Top 10 Ficțiune

1. Seria Luna și pădurea magică – Usch Luhn
2. Seria Aventurile vulpoiului Sherlock Holmes – Cristina Marsi
3. Seria Minecraft: Cronicile din Woodsword – Nick Eliopulos & Luke Flowers
4. Băiatul cu cap de cer senin – Cristina Beatrice Preda (noutate Bookfest)
5. Seria Șoricelul Fursec – Simona Epure
6. Seria Noapte bună- Natalie Mendes
7. Un borcan plin cu iubire – Danielle Schothorst
8. Seria Aventuri cu ponei – Usch Luhn
9. Seria Aventuri în pădure – Michael Brun Arnauld
10. Haos în școală – Usch Luhn

Florentina Ion, fondator și CEO Didactica Publishing House

„Piața de carte trece printr-un moment de presiune reală. Și tocmai de aceea Bookfest-ul din acest an ne-a emoționat: familiile continuă să vină, să aleagă cu grijă, să investească în cărți. Asta ne spune că lectura nu este percepută ca un moft, ci ca un lucru esențial. Noi răspundem acestei încrederi cu titluri care au substanță, cu serii care cresc odată cu copilul și cu resurse care fac educația relevantă în viața de zi cu zi – acasă, la școală, în vacanță, oriunde”, a precizat Florentina Ion, fondator și CEO Didactica Publishing House.

Despre editura Didactica Publishing House

De peste 21 de ani, Didactica Publishing House (DPH) este unul dintre reperele pieței educaționale din România, cu un portofoliu de peste 2.000 de titluri – cărți, jocuri și resurse didactice dedicate copiilor din primele luni de viață și până la adolescență.

Misiunea DPH este de a cultiva bucuria lecturii și apetitul pentru învățare prin materiale educaționale accesibile, bine documentate și dezvoltate împreună cu specialiști. Fie că este vorba despre povești ilustrate, serii de ficțiune, jocuri tematice sau ghiduri pentru dezvoltarea emoțională, toate produsele editurii urmăresc același obiectiv: să aprindă curiozitatea copiilor și să transforme educația într-un proces viu, relevant și ancorat în realitatea lor.

Prin resurse concepute pentru mediul formal și non-formal, DPH sprijină cadrele didactice în activitatea de zi cu zi și contribuie la crearea unor contexte de învățare în care copiii se simt înțeleși, încurajați și implicați. Cu un puternic angajament pentru inovație și calitate, editura colaborează cu autori, psihologi și pedagogi pentru a oferi soluții educaționale care fac diferența în clasă, acasă și în comunitate.

Pentru mai multe detalii: www.edituradph.ro.

The post Editura DPH la Bookfest 2026: Top cele mai vândute cărți și jocuri educative appeared first on Forbes Romania.

Într-o perioadă în care performanța academică și activitățile extracurriculare ocupă tot mai mult din programul copiilor, timpul dedicat jocului pare să se reducă. Potrivit unui studiu realizat de LEGO Group și Play Well 2025, părinții din România consideră joaca importantă pentru dezvoltarea celor mici, însă aceasta nu ocupă întotdeauna locul pe care l-ar merita în rutina zilnică.

Joaca devine parte din modul în care copiii învață și nu mai este considerată doar o formă de relaxare

Datele studiului arată că părinții și copiii văd joaca drept unul dintre cele mai naturale moduri prin care cei mici învață, experimentează și capătă încredere.

• 89% dintre părinți și 92% dintre copii spun că joaca este unul dintre principalele moduri prin care copiii învață. 
• 91% dintre copii spun că prin joacă au curajul să încerce lucruri noi fără teama de a greși.
• 96% spun că cel mai distractiv lucru este să construiască din propria imaginație.

În același timp, imaginația rămâne unul dintre cele mai importante spații de exprimare prin joacă pentru cei mici:

• 96% dintre copii spun că cel mai distractiv lucru este să construiască din propria imaginație; 
• iar 93% spun că joaca le oferă libertatea să exploreze și să creeze fără limite.

Joaca începe să își facă loc în rutina de zi cu zi a familiilor​

Rutinele aglomerate și responsabilitățile zilnice lasă tot mai puțin spațiu pentru momentele petrecute împreună, iar copiii din România resimt cel mai acut această lipsă.

• 53% dintre părinți indică treburile casnice ca principală barieră
• 47% spun că programul încărcat afectează timpul dedicat jocului

Astfel, 43% dintre copiii români spun că nu sunt mulțumiți de cât timp se joacă, față de 28% la nivel global

Specialiștii atrag atenția că joaca nu este doar o formă de relaxare, ci și un instrument important de învățare. Prin joc, copiii își dezvoltă imaginația, învață să rezolve probleme, să comunice și să colaboreze cu cei din jur.

Rezultatele studiului arată că mulți copii își petrec timpul liber construind, inventând povești și explorând diferite scenarii prin joacă. De asemenea, părinții observă că aceste activități îi ajută să își exprime emoțiile și să își dezvolte gândirea creativă.

În contextul unui program tot mai încărcat pentru familii, cercetarea readuce în discuție importanța timpului petrecut împreună și a momentelor de joacă, considerate de specialiști o componentă esențială a dezvoltării armonioase a copiilor.

The post Copiii au tot mai puțin timp pentru joacă, deși specialiștii o consideră esențială pentru dezvoltare appeared first on Forbes Romania.

Începutul verii sună cum nu se poate mai bine la Teatrul Ion Creangă – repertoriul reprezentațiilor TICBEBE se îmbogățește cu un nou titlu, „Farul”, o experiență senzorială adresată copiilor între 1 și 4 ani. Spectacolul conturează un univers poetic dominat de entuziasmul descoperirii, în care lumina este mai mult decât o călăuză în călătoria pe care o fac cele două personaje. Ea este asociată cu prietenia, forța imaginației și speranța. Premiera oficială are loc duminică, 14 iunie, de la ora 18:00, la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13. O reprezentație în avanpremieră urmează să se joace vineri, 5 iunie, de la aceeași oră, 18:00.

Preponderent nonverbal, „Farul” propune un voiaj ludic, în timpul căruia privirea, mișcarea și sunetul sunt instrumente în explorarea lumii din jur. De când încep să meargă, copiii vor să știe și să încerce tot ce se află mai aproape sau mai departe de ei. Protagonistele poveștii sunt mânate, la rândul lor, de această curiozitate – a „cercetării” necunoscutului –, fiind când observatoare, când creatoare a locurilor prin care trec. Andra Burcă, autoarea regiei, scenariului și a mișcării scenice, declară:

„Cred că este foarte important pentru un părinte să vină cu copilul la teatru și să trăiască experiența de a vedea împreună un spectacol adaptat vârstei acestuia, indiferent că este vorba de <<Farul>> sau de altul. Este esențial să îl expui la cât mai multe feluri de limbaj artistic, nu neapărat cu un scop educativ, pentru a deveni mai bun sau pentru a-și dezvolta anumite skill-uri, ci pur și simplu pentru a trăi experiența alături de alți copii ca el și de adultul care-l însoțește, fie că e vorba de mama, tatăl, bunica ori educatorul”.

Conceput în acord cu nivelul de dezvoltare al copiilor între 1 și 4 ani, cu ritmul, sensibilitatea și în special curiozitatea lor, spectacolul „Farul” beneficiază de o echipă de creație din care fac parte două nume sonore privind educația timpurie în rândul celor mici, prin mijloace din sfera artei teatrului. Andrea Buzzetti, actor și regizor (Teatrul La Baracca-Testoni Ragazzi, Italia), semnează consultanța artistică, iar Bruno Frabetti, la rândul lui actor și regizor (Teatrul La Baracca-Testoni Ragazzi, Italia), a asigurat consultanța dramaturgică. Mai jos, declarațiile acestora:

Andrea Buzzetti, despre spectacolul „Farul”:

FARUL este un spectacol despre prietenie. Singurătatea și posibilitățile limitate de joc ale protagonistei lasă loc întâlnirii cu un nou personaj, real sau imaginar. Când jocul este împărtășit, imaginația se extinde și devine posibil să construiești și să trăiești noi lumi minunate. De exemplu, lumea luminii. Lumina este un limbaj care merită explorat în universul copilăriei, iar povestea de față reprezintă un bun început pentru a porni în această aventură.

Bruno Frabetti, despre spectacolul „Farul”:

Provocarea dramaturgică, privind acest spectacol, a constat în a crea un fir invizibil între scenele născute din cercetarea artistică, ascultând ritmul spectacolului împreună cu regizoarea și găsind cuvinte-cheie care să ofere structură și subtext punerii în scenă. Le doresc copiilor și părinților să urmărească FARUL cu deschidere și curiozitate: să se lase purtați alături de personaje într-o călătorie creată din nuanțe de lumină, mișcare și sunet.

Ideea de explorare a universului imaginar, așa cum este percepută în perioada copilăriei timpurii și cum este redată în noua producție TICBEBE, se reflectă și în conceptul scenografic, semnat de Andrei Răduț. Atât obiectele de recuzită, cât și detaliile decorului conturează un spațiu suav și în același timp curajos, unul care așteaptă să fie descoperit și care evidențiază lumina în toate nuanțele ei: asociată cu prietenia, imaginația și speranța.

Radu Mihalache, autorul muzicii originale, a avut ca sursă de inspirație în definirea lumii sonore a reprezentației, handpan-ul, un instrument modern, dar cu un sunet arhaic. Efectul duios al acestuia creează atmosfera perfectă evadării pe tărâmurile fanteziei. Conținutul muzical, în totalitatea lui, amplifică stările emoționale, fără a deveni însă prea prezent sau prea dominant. Iar cele două actrițe din distribuție, Andreea Gaica și Ana Toda, dau viață unor personaje cu care spectatorii, mai mici sau mai mari, se vor identifica – prin dorința lor de a deschide noi căi în drumurile făcute împreună, prin încrederea dobândită în urma experiențelor prin care trec, dar în special prin ambiția de a găsi alte sensuri în lucrurile banale.

Biletele pentru reprezentația în avanpremieră, de vineri, 5 iunie, ora 18:00, dar și pentru premiera din 14 iunie, ora 18:00, au fost puse în vânzare și pot fi achiziționate de pe platforma Entertix.

FARUL         
           
Un spectacol de: Andra Burcă   
Scenografia: Andrei Răduț        
Muzica originală: Radu Mihalache         
Consultanță artistică: Andrea Buzzetti (Teatrul La Baracca-Testoni Ragazzi, Italia) 
Consultanță dramaturgică: Bruno Frabetti (Teatrul La Baracca-Testoni Ragazzi, Italia)       
Cu:Andreea Gaica, Ana Toda      
Categoria de vârstă: 1-4
Durata: 30 min 

The post Toți pașii mici duc, în luna iunie, spre „Farul”, noul spectacol TICBEBE appeared first on Forbes Romania.

Începem vara cu o super invitație la CONCURS, inspirați fiind de tema din acest an a mult așteptatului eveniment FORBES KIDS FESTIVAL (27 iunie, Mogoșoaia)!

Îi invităm pe copiii cu vârste între 6 și 10 ani să pornească într-o aventură a imaginației și să devină, pentru câteva zile, adevărați exploratori fără frontiere. Unde ar merge dacă ar putea descoperi orice loc din lume sau din Univers? Ce mister ar dezlega? Ce invenție ar crea? Ce colț de natură ar proteja?

Îi provocăm, prin intermediul părinșilor (desigur!), să ne trimită un desen care să ilustreze propria lor explorare, însoțit de câteva rânduri despre povestea din spatele imaginii. Fiecare copil poartă în el curajul și curiozitatea de a descoperi lumea în felul său, iar la Forbes Kids celebrăm tocmai această îndrăzneală de a visa, de a explora și de a crea.

Cele mai emoționante, originale și expresive cinci lucrări vor fi premiate de partenerii concursului. Perioada de înscriere: 2–16 iunie 2026.

CONDIȚII DE PARTICIPARE

Dacă aveți în preajmă copii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani, nu ezitați să-i înscrieți în concursul „Exploratori fără frontiere” by Forbes Kids, urmând pașii de mai jos:

Concursul se adresează comunității Forbes Kids, prin urmare asigurați-vă că urmăriți pagina noastră de Facebook. Ne găsiți aici: Forbes Kids România.

  Încărcați poza cu lucrarea copilului în secțiunea de comentarii de la postarea de pe Facebook care anunță concursul (click AICI), precizând localitatea, numele și vârsta micului artist, plus o scurtă descriere a lucrării.

TAG, în același comentariu, către 2 prieteni-părinți care ar putea fi interesați de concurs.

În mod evident, apreciem dacă dați vestea mai departe cu un SHARE. Mulțumim!

Regulamentul general: https://www.forbes.ro/regulament-concursuri-forbes-kids-romania-2026-489777

PREMII „Exploratori fără frontiere”

Ne-am unit forțele cu branduri care și-au dorit să ofere câte un cadou-bucurie copiilor. Vom selecta cinci câștigători. Aceștia vor primi câte un premiu din partea partenerilor Groupama și Editura DPH, astfel:

• câte un voucher în valoare de 150 de lei și o mascotă de pluș Motănel Asigurel oferite de către GROUPAMA;
• câte o carte „Marea carte cu jocuri pt exploratori”– premiu oferit de către EDITURA DPH.

O descriere detaliată a premiilor veți găsi în zilele următoare pe pagina de Facebook Forbes Kids România. Urmăriți-ne pentru inspirație, motivație și spor în concurs!

Mult SUCCES tuturor exploratorilor fără frontiere!

_________

Proiect susținut de: GROUPAMA; EDITURA DPH.

The post #Giveaway4KIDS: „Exploratori fără frontiere” by Forbes Kids I 2 – 16 iunie 2026 appeared first on Forbes Romania.