FacebookTwitterLinkedIn

Dacă ești pasionat de călătorii prin marile orașe ale lumii, cu siguranță ai remarcat prezența multor persoane cu dizabilități motorii și cognitive care participă nestingheriți la vizite în muzee, concerte și spectacole în săli de teatru și operă. Copii sau adulți, prezența lor e un lucru foarte firesc în aceste așezăminte culturale. Și pentru spectatorii „tipici”, și pentru personalul din aceste instituții de cultură. Nimeni nu se uită insistent, nu comentează, nu se „holbează”, nu se simte deranjată de prezența lor. E un semn de educație, de civism, de toleranță și incluziune autentică.

Și nu poți să nu te întrebi de ce la noi astfel de prezențe sunt foarte rare. Pentru că foarte puține astfel de locuri sunt complet accesibilizate, ceea ce pentru o persoană cu dizabilități motorii reprezintă un mare chin sau imposibilitate de a ajunge la teatru, la un muzeu, la o sală de concerte. Pentru că mulți dintre spectator se uită „ca la circ” la aceste persoane și la aparținătorii lor sau manifestă rețineri fățișe față de prezența lor.

Există numeroase studii care arată că expunerea copiilor tipici și atipici la muzică și cultură are beneficii precum:

         •        Dezvoltă gândirea critică și imaginația;

         •        Îmbunătățește înțelegerea emoțiilor și empatia;

         •        Sprijină incluziunea socială și șansele egale pentru copii din medii vulnerabile sau cu dizabilități motorii și mintală.

Peste 120 de copii cu dizabilități proveniți din medii vulnerabile, beneficiari ai Asociației kinetobebe*, au participat la distanță de doar două luni la două astfel de experiențe. Două concerte de excepție în cadrul recent încheiatului Festival George Enescu, cel mai mare festival de muzică clasică din România, și o experiență imersivă la Muzeul MINA (Museum of Immersive New Art).

Evenimentele au fost organizate de Asociația kinetobebe, în cadrul proiectului „Bucureștiul este și al lor”, o inițiativă care oferă copiilor care au nevoie de sprijin acces la experiențe educaționale, culturale și sociale.

Dincolo de concertele de muzică clasică și de experiența imersivă de la muzeu, am avut privilegiul să putem fi martori la un altfel de spectacol – cel al surprizei, bucuriei și mirării cu care copiii beneficiari ai acestui parteneriat pentru incluziune s-au integrat în atmosfera muzicii, artei, a spectacolelor de înaltă ținută artistică. Felul în care acești copii atipici au primit mesajul artistic, curiozitatea cu care au contemplat sala, instrumentele, ritmul orchestrei, soliștii, publicul, aplauzele, totul a fost un spectacol în sine. Bucuria lor și a familiilor lor a fost emoționantă. Avem nevoie de educație pentru a-i ajuta să se integreze în atmosfera unui concert fiindcă pentru cei mai mulți dintre ei este prima dată când trăiesc o astfel de experiență. Primiți-i cu acceptare, înțelegere, respect, toleranță pentru că muzica și arta, în general, ar trebui să deschidă mintea și sufletul.”, a declarat Bogdan Acatrinei, actor și co-fondator al Asociației kinetobebe.

De ce facem toate aceste lucruri? Pentru că arta îi ajută pe copiii cu dizabilități să se exprime și să crească

În cazul copiilor cu dizabilități cognitive (de exemplu: întârziere în dezvoltare, dificultăți de învățare, sindrom Down, tulburări de dezvoltare intelectuală), terapia prin artă are câteva beneficii distincte și foarte valoroase:

Emoționale și psihologice

  • Exprimarea emoțiilor la nivel nonverbal – atunci când limbajul este limitat, desenul, culorile sau muzica devin un limbaj alternativ.
  • Reducerea frustrării – art-terapia oferă o cale de descărcare a tensiunilor interioare care vin din neacceptare, discriminare, marginalizare.
  • Creșterea încrederii în sine – copilul vede rezultatul propriei creații și capătă sentimentul că „poate și el”.

Cognitiv

  • Stimularea atenției și concentrării – activitatea artistică necesită să urmărești un proces pas cu pas.
  • Îmbunătățirea memoriei vizuale și auditive – prin repetiție și prin asocierea cu imagini/sunete.
  • Dezvoltarea gândirii simbolice – copilul învață să folosească forme, culori sau povești pentru a exprima idei.
  • Sprijin în procesul de învățare – culorile, formele și jocurile artistice pot fi folosite pentru recunoașterea numerelor, literelor sau noțiunilor abstracte.

Motorii și senzoriale

  • Coordonare mână-ochi – prin desen, pictură, modelaj.
  • Motricitate fină – folosirea pensulei, creioanelor de colorat, foarfecii pentru decupat.
  • Integrare senzorială – copilul explorează texturi, culori, mirosuri, sunete și învață să tolereze mai bine stimulii din jur.

Sociale

  • Învățarea regulilor sociale – așteptarea rândului, împărțirea materialelor, colaborarea într-un proiect artistic.
  • Dezvoltarea comunicării – chiar dacă limbajul verbal e limitat, copilul „comunică” prin desen, muzică sau teatru.
  • Crearea de conexiuni – activitățile de grup cresc sentimentul de apartenență și reduc izolarea.

În esență, arta devine pentru copilul cu dizabilități cognitive o punte între lumea interioară și cea exterioară – îl ajută să se exprime, să învețe, să se conecteze și să își descopere propriile resurse.

Pentru copiii cu dizabilități motorii (de exemplu paralizie cerebrală, distrofii musculare, afecțiuni neuromotorii), terapia prin artă aduce beneficii foarte valoroase, pentru că îmbină partea expresivă cu antrenamentul motor.

Beneficii motorii și senzoriale

  • Îmbunătățirea coordonării – mișcările de desen, pictură sau modelaj ajută la coordonarea mână–ochi.
  • Exersarea motricității fine – ținerea pensulei, creionului, plastilinei stimulează musculatura mică a mâinii.
  • Mobilitate și flexibilitate – dansul, teatrul sau chiar pictura pe suprafețe mari pot sprijini dezvoltarea motricității grosiere.
  • Integrare senzorială – prin texturi, culori, mișcări, copilul explorează și își reglează răspunsurile senzoriale.

Emoționale și psihologice

  • Creșterea stimei de sine – copilul descoperă că poate crea ceva frumos, chiar dacă are limitări fizice.
  • Reducerea anxietății și a frustrării – actul creativ devine o cale de descărcare și de relaxare.
  • Dezvoltarea rezilienței – prin experimentare, copilul învață că poate găsi soluții alternative (ex. folosirea altor unelte adaptate).

 Cognitive

  • Stimularea atenției și concentrării – procesul artistic cere planificare și perseverență.
  • Învățarea prin joc – culorile, formele și muzica facilitează memorarea și dezvoltarea cognitivă.
  • Creativitate și gândire flexibilă – copilul învață să găsească moduri proprii de a se exprima, chiar dacă mișcările sunt limitate.

 Sociale

  • Facilitarea comunicării – prin artă, copilul își exprimă ideile și emoțiile fără a depinde de limbaj verbal complex.
  • Integrarea în grup – activitățile colective (teatru, muzică, pictură murală) creează sentimentul de apartenență.
  • Reducerea izolării – participarea la ateliere sau spectacole ajută copilul să se simtă parte din comunitate.

Pentru copiii cu dizabilități motorii, arta devine atât terapie, cât și antrenament, pentru că stimulează corpul, mintea și sufletul în același timp.

Accesul la artă și cultură înseamnă oferirea oportunității de a participa la experiențe artistice, de a înțelege și aprecia creații culturale, muzică, teatru sau expoziții, de a face parte din public, de a respecta reguli și uzanțe sociale, contribuind la dezvoltarea personală, educațională și socială a copiilor.

*Asociația kinetobebe este una dintre cele mai active organizații din domeniul recuperării pediatrice din România, oferind servicii specializate pentru copiii cu întârzieri de dezvoltare, dizabilități neuromotorii și alte afecțiuni. Prin proiectele sale civice, educaționale și de accesibilizare, Asociația susține dreptul fiecărui copil la o copilărie cu acces egal la oportunități de dezvoltare.

www.asociatia-kinetobebe.ro