“Pe lângă fascinaţia pentru ştiinţa din spatele vinului, eu sunt ataşată de natură, de pământ şi de roadele lui. Cred că această combinaţie a făcut ca drumul către oenologie să fie unul firesc”, spune Aurelia Vişinescu, cea care este fondatorarea domeniilor Săhăteni, alături de Steve Cacenco. S-a îndrăgostit iremediabil de ştiinţa de a face vin în facultate, cu toate că nu acesta era planul iniţial, primul gândul fiind acela de a învăţa să cultive flori. A absolvit Facultatea de Horticultură, unde obţine diploma în viticultură şi vinificaţie după un an suplimentar de specializare, iar după aceea continuă să descopere acest domeniu, urmând stagii în străinătate la KWV în Africa de Sud şi la cramele Vinoroman – München. Cariera sa ca oenolog a început în 1993 în cadrul Vinexport Trading Company, cel mai mare exportator de vinuri româneşti, care gestiona aproximativ 85% din exportul de vinuri în acea perioadă. Spune că a fost mai mult atrasă de oenologie decât de viticultură pentru că este mai multă ştiinţă, chimie, microbiologie şi mai ales pentru că oenologul este cel care deţine „cheia cramei”. Ca o încununare a muncii depuse, a obţinut marea medalie de aur la Concursul Mondial al Vinurilor de la Bruxelles pentru un Pinot Noir, recolta 1999, vinificat pentru Cramele Halewood România.
Ulterior, după opt ani petrecuţi la cramele Halewood, Aurelia Vişinescu a decis să îşi administreze propriul domeniu. Fiindcă de-a lungul timpului a avut ocazia să lucreze în mai multe crame din Dealu Mare: de la Valea Călugărească, Ceptura, Urlaţi, Gura Vadului, Tohani, a putut să vadă în acest fel diferenţele calitative date de aceste podgorii. Iar pentru că vinurile pe care le-a considerat ca fiind cele mai bune au fost obţinute la Săhăteni, a ales, în 2003, să investească în acest loc. Investiţia iniţială în Domeniile Săhăteni din Buzău a fost de 1,2 milioane de euro, dintre care jumătate au fost fonduri europene, bani cu care a reușit să construiască crama şi să facă prima producţie.
Fiindcă a pornit o afacere de la zero, spune că i-a fost greu în momentul în care a plecat dintr-o multinaţională unde totul funcţiona de la sine şi s-a trezit singură. „A trebuit să fac totul singură: să cumpăr teren, să construiesc o cramă şi să vin şi cu bani. Aceasta este o afacere unde ai nevoie de foarte mulţi bani dacă vrei să produci vin de calitate. Nu poţi să produci fără utilaje performante, fără viţă de calitate”. De altfel, viţa de vie o aduce din Italia şi Franţa, utilajele tot din aceste ţări, iar cisternele, din Bulgaria. Un alt moment dificil a fost acela când planul de business a fost pus faţă în faţă cu realitatea. „Vânzarea nu s-a întâmplat aşa cum ne aşteptam noi. E așa de frumos să faci un business plan, însă realitatea a fost cu totul alta. Şi am ajuns să mă mulţumesc că am bani de salarii şi de lucruri curente, de energie şi telefon şi nu mint când spun acest lucru”, îşi aminteşte Aurelia Vişinescu. Lucrurile au început să se mai îndrepte pe parcurs, mai ales după ce a vândut o proprietate şi a achitat şi creditul la bancă, pe care îl simţea ca pe o povară.
„Este o afacere pe termen lung şi nu îţi aduce profituri mari şi nicidecum imediat”, mai spune antreprenoarea. Ca urmare a investiţiei de aproape 5 milioane de euro, Aurelia Vişinescu are astăzi 76 de hectare de vie, o cramă ultramodernă, o secţie de îmbuteliere şi o cramă de maturare a vinurilor în butoaie. Crama are facilităţi pentru o producție de aproximativ o mie de tone de struguri pe sezon (30% vinuri albe şi 70% vinuri roşii). Are acum 11 soiuri de viţă, cinci roşii (Fetească neagră, Merlot, Cabernet, Pinot noir, Chiraz) şi şase albe (Pinot gris, Chardonnay, Sauvingon blanc, Feteasca albă, Tămâioasă românească şi Fetească regală). Fiindcă este o cramă mică, nu poate ataca decât segmentul premium. „Pentru producţia de masă trebuie ca totul să fie dirijat în această direcţie, iar când eşti o cramă mică nu poţi să produci ieftin pentru că ai utilaje care costă la fel de mult, dar pe care rulezi un număr mai mic de sticle. Soluţia este să mergi pe calitate atunci când ești mic, altfel nu poţi câştiga bătălia cu cei mari”, mai spune Aurelia Vişinescu.
Tinerilor le-ar recomanda să îi calce pe urme, însă îi atenționează că, în primul rând, pentru acest domeniu, răbdarea şi cunoştinţele despre vie şi vin sunt calităţile esenţiale, altfel orice fel de investiţie în acest domeniu s-ar putea să nu dea rezultatele aşteptate. Principala lecţie pe care a înţeles-o de-a lungul timpului a fost să înveţe să piardă. După ce a făcut vinul şi nu s-a vândut a trecut printr-un rebranding. Vânzările au început să crească exponenţial, iar acum 50% din producţie merge către export. I-ar plăcea să îi predea, într-o bună zi, fiicei sale, cheile afacerii cu vinuri.
Citește articolul în ediţia specială a Forbes România, Cele 7 dileme ale agriculturii, apărută la chioşcuri pe 11 noiembrie. Click aici pentru a vedea ce conţine revista.