În alți termeni, companiile și de cablu, dar și televiziunile împart telespectatorii în diverse categorii, refuză să le vândă unora și le restricționează accesul altora sau îl condiționează de cumpărarea și a altor produse.
Este ca și cum la Mega Image ar trebui să cumperi obligatoriu, din nou. de fiecare dată când intri, toate legumele și fructele și alimentele de bază ca să ajngi la țigările preferate și pe care nu le-ai găsit la Lidl.
Piața de televiziune nu este, așadar, o piață în adevăratul sens al cuvântului, ci este mai mult o piață în care clienții sunt la cheremul și în totala nebăgare de seamă a vânzătorilor sau a proprietarilor de infrastructură de comunicații.
Distribuția de televiziune într-o piață lipsită de reperul corect, care este telespectatorul, naște diverse anomalii și ele trebuie corectate având ca reper doar TELESPECTATORUL și abia apoi vânzătorul sau produsul comercializat. Asta se poate face printr-un efort comun de autoreglementare, de către actorii din industrie, dar și prin intervenția autorităților de reglementare din comunicații, audiovizual sau concurență.
Doar așa telespectatorul discriminat din Fetești, Buzău sau Oltenița va plăti și el pentru Pro TV ca telespectatorul de la RCS, cu 60% mai ieftin.
Mihai Pavelescu este editor Media Expres, www.mediaexpres.ro