România a avut în 2025 o rată a formării brute de capital fix de 25,6% din PIB, cu peste patru puncte procentuale peste media Uniunii Europene. Nivelul a plasat țara pe locul al treilea în UE, după Cehia și Croația, iar investițiile au reprezentat unul dintre principalele motoare ale economiei într-un an marcat de dificultăți, susține Cristian Popa, membru al Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României (BNR).

„Este o performanță care merită remarcată în contextul consolidării fiscale”, afirmă Cristian Popa într-un articol intitulat „România în construcție”.

Potrivit acestuia, acumulările de capital fix au crescut cu 3,4% în 2025 și au avut o contribuție de aproape un punct procentual la dinamica PIB real. Evoluția arată, în opinia sa, că investițiile au avut un rol important într-o perioadă în care economia a trecut printr-un proces de ajustare.

Ce înseamnă rata formării brute de capital fix

Cristian Popa atrage atenția că formarea brută de capital fix nu se referă exclusiv la investițiile publice în infrastructură. Indicatorul include investițiile realizate la nivelul întregii economii în active utilizate pe termen lung.

În această categorie intră clădirile și infrastructura, dar și utilajele, echipamentele, mijloacele de transport sau software-ul.

Pentru o economie aflată în proces de convergență, acumularea de capital este importantă deoarece poate susține creșterea productivității și dezvoltarea pe termen lung. România nu se poate baza exclusiv pe consum pentru a-și continua procesul de apropiere de nivelurile de dezvoltare din Uniunea Europeană, consideră reprezentantul BNR.

Totuși, o rată ridicată a investițiilor nu este suficientă în sine. Calitatea proiectelor și eficiența utilizării capitalului sunt esențiale pentru ca banii investiți să se transforme în creștere economică.

„Totuși, o rată ridicată de investire este un avantaj numai dacă investițiile sunt făcute pe criterii de eficiență și performanță. Doar acele investiții cu multiplicator mare ne vor duce spre prosperitate. Nu orice cheltuială de capital generează automat dezvoltare”, afirmă Cristian Popa.

Fondurile europene au susținut investițiile publice

În 2025, investițiile publice au fost susținute de o absorbție mai puternică a fondurilor europene, care a compensat, potrivit analizei lui Popa, restrângerea finanțării provenite din surse naționale.

Fondurile europene au avut astfel un rol important în menținerea unui nivel ridicat al investițiilor într-un context de consolidare fiscală.

Cristian Popa consideră că evoluția reprezintă și o demonstrație a importanței accesului României la finanțarea europeană. El compară fondurile europene cu o „undiță” care trebuie folosită pentru dezvoltare, și nu cu un „pește” care să fie consumat.

Ideea centrală este că finanțarea europeană ar trebui să contribuie la construirea unor active și capacități care să genereze valoare și după încheierea perioadei în care fondurile sunt disponibile.

Capitalul caută randament și încredere

În perioada următoare, competiția pentru capital este de așteptat să fie tot mai intensă, în condițiile în care mai multe sectoare strategice au nevoie de investiții importante.

Printre acestea se numără energia, infrastructura, apărarea, inteligența artificială și reindustrializarea. Necesitatea finanțării este cu atât mai mare cu cât aceste domenii presupun proiecte de anvergură și investiții pe termen lung.

În acest context, România nu concurează doar pentru resurse financiare interne, ci și pentru capitalul disponibil la nivel internațional.

„Capitalul curge acolo unde e tratat mai bine și rămâne acolo unde este bine primit, caută randament, dar caută și încredere”, a subliniat Cristian Popa.

Nivelul ridicat al ratei de investire reprezintă, în opinia sa, un punct de plecare favorabil. Următoarea provocare este însă ca fiecare leu investit să genereze cât mai multă dezvoltare, productivitate și valoare economică.

Cristian I. Popa este membru al Consiliului de administrație al BNR. Opiniile exprimate în articolul „România în construcție” îi aparțin și nu reprezintă poziția oficială a Băncii Naționale a României.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post Cristian Popa, BNR: România a avut o rată de investire de 25,6% din PIB în 2025 appeared first on Forbes Romania.

Aproximativ 7.000 de roboți umanoizi au fost vânduți anul trecut la nivel mondial, pentru utilizări în industrie și servicii profesionale, potrivit datelor centralizate de Federația Internațională de Robotică (IFR). Deși volumul este încă redus în comparație cu piața roboților industriali convenționali, industria se pregătește pentru o creștere accelerată în următorii ani.

China este una dintre principalele piețe în care această tehnologie se dezvoltă rapid. Țara este deja cea mai mare piață mondială pentru roboți industriali și încearcă să își extindă poziția și în domeniul roboților umanoizi. Luna trecută, China a organizat chiar o competiție dedicată acestor mașini, în cadrul căreia roboții au fost prezentați alergând și boxând.

IFR începe să măsoare separat piața roboților umanoizi

Datele privind cele aproximativ 7.000 de unități reprezintă una dintre primele estimări realizate la nivelul întregii industrii pentru roboții umanoizi. IFR, organizație cu sediul la Frankfurt, colectează de aproximativ trei decenii statistici privind sectorul roboticii, însă până acum s-a concentrat în principal pe roboții industriali și cei de serviciu.

Pentru a fi inclus în categoria roboților umanoizi, un dispozitiv trebuie, potrivit criteriilor IFR, să aibă un aspect asemănător celui uman și să poată opera autonom într-un mediu conceput pentru oameni. Prezența picioarelor nu reprezintă însă o condiție obligatorie.

Introducerea acestei categorii în statisticile IFR vine într-un moment în care roboții umanoizi atrag investiții de miliarde de dolari și beneficiază de o expunere tot mai mare prin demonstrații publice și proiecte-pilot.

Cu toate acestea, numărul lor rămâne foarte mic raportat la populația totală de roboți utilizați la nivel mondial.

„Este un procent” din totalul roboților existenți la nivel global, a declarat Susanne Bieller, secretarul general al Federației Internaționale de Robotică.

Roboții industriali convenționali rămân mult mai numeroși

Diferența dintre cele două piețe este semnificativă. În 2024, la nivel mondial au fost instalați aproximativ 542.000 de roboți industriali convenționali. În același an au fost vânduți alte aproximativ 199.000 de roboți de serviciu destinați unor domenii precum transporturile, industria ospitalității și curățenia.

Datele IFR pentru roboții industriali și cei de serviciu aferente anului 2025 urmau să fie publicate pe 24 septembrie.

În cazul roboților umanoizi, cifrele actuale sunt însă doar începutul unei piețe pentru care estimările de creștere sunt mult mai ambițioase.

Bank of America Global Research estimează că în 2026 vor fi livrați aproximativ 90.000 de roboți umanoizi. Până în 2030, numărul anual ar putea ajunge la 1,2 milioane de unități.

Dacă această prognoză se va confirma, piața ar trece în doar câțiva ani de la câteva mii de roboți comercializați anual la peste un milion de unități.

O parte dintre roboți sunt folosiți pentru dezvoltarea AI

Cifrele privind vânzările trebuie însă interpretate cu atenție. Nu toți roboții umanoizi comercializați în 2025 au fost utilizați în activități productive propriu-zise.

Susanne Bieller a explicat că o parte importantă dintre aceștia au fost cumpărați de instituții de cercetare sau de companii interesate să genereze date pentru îmbunătățirea modelelor de inteligență artificială.

Astfel, roboții umanoizi nu sunt considerați doar instrumente pentru automatizarea unor activități fizice. Ei pot deveni și platforme pentru colectarea unor volume mari de date despre modul în care oamenii interacționează cu mediul înconjurător.

Această legătură dintre robotică și inteligența artificială reprezintă unul dintre motivele pentru care sectorul a atras investiții semnificative.

Producătorii auto testează roboții în fabrici

Industria auto se numără printre primii potențiali utilizatori ai roboților umanoizi, însă adoptarea tehnologiei se află încă în faza proiectelor-pilot.

Producătorii auto testează roboți în fabricile lor în proiecte care implică, în general, „un număr de roboți de ordinul unităților sau, uneori, al zecilor”, potrivit lui Bieller.

Aceste proiecte urmăresc să stabilească în ce măsură roboții umanoizi pot îndeplini activități care necesită adaptarea la spații și echipamente concepute inițial pentru oameni. Avantajul potențial este tocmai capacitatea unor astfel de roboți de a utiliza infrastructura existentă fără ca fabricile să fie complet reproiectate.

Pentru moment, însă, utilizarea lor pe scară largă nu a devenit o realitate.

De la mii de unități la milioane

Estimările privind următorii ani arată diferența dintre dimensiunea actuală a pieței și așteptările industriei. Cele aproximativ 7.000 de unități vândute în 2025 reprezintă o bază foarte redusă în raport cu prognoza de 90.000 de livrări în 2026 și, ulterior, de 1,2 milioane de unități până în 2030.

Datele IFR nu includ însă toate tipurile de roboți umanoizi. Statisticile sunt construite pe baza informațiilor furnizate de producători și de asociațiile naționale din industrie și exclud roboții destinați consumatorilor individuali și aplicațiilor militare. Roboții utilizați în domeniul medical sunt, de asemenea, clasificați separat.

Prin urmare, statisticile actuale oferă mai degrabă o primă imagine asupra unei piețe aflate în faza de formare. În timp ce roboții industriali convenționali sunt deja utilizați la scară largă în fabrici din întreaga lume, roboții umanoizi abia încep să treacă de la demonstrații și proiecte experimentale către aplicații comerciale.

Evoluția acestei piețe va depinde în următorii ani de costurile de producție, capacitatea roboților de a îndeplini sarcini în mod autonom și de progresul modelelor de inteligență artificială care le permit să interacționeze cu mediul real.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post Doar 7.000 de roboți umanoizi au fost vânduți anul trecut. Estimările indică 1,2 milioane de unități până în 2030 appeared first on Forbes Romania.

Autoritățile ruse susțin că aproximativ 40% dintre combatanții străini care luptă în rândurile forțelor ucrainene provin din țări din America Latină. Afirmația a fost făcută joi de Rodion Miroșnik, ambasador special al Ministerului rus de Externe, fără ca Moscova să prezinte în declarația citată dovezi independente care să confirme aceste cifre.

„Originea mercenarilor s-a schimbat drastic”, a declarat Miroșnik. Potrivit oficialului rus, dacă la începutul războiului predominau cetățeni din Polonia, statele baltice, Marea Britanie și Statele Unite, în prezent mai mult de 40% dintre cei aflați în zona frontului ar proveni din America Latină.

Rusia vorbește despre peste 16.000 de străini

Miroșnik susține că în prezent peste 16.000 de „voluntari” străini luptă în rândurile forțelor ucrainene. Oficialul rus îi descrie drept mercenari și afirmă că aceștia participă la conflict pentru bani sau pentru a dobândi experiență militară, nu pentru apărarea Ucrainei. El a mai afirmat că între 30.000 și 40.000 de persoane ar fi trecut până acum prin rândurile combatanților străini.

Aceste cifre reprezintă afirmațiile oficialului rus și nu au fost confirmate independent în informațiile disponibile.

Columbia cere oprirea recrutării cetățenilor săi

Afirmațiile Moscovei vin după ce guvernul Columbiei a cerut oficial Rusiei și Ucrainei să oprească recrutarea cetățenilor columbieni pentru forțele lor armate și să faciliteze revenirea celor deja implicați în conflict.

Ministerul columbian de Externe a anunțat, la 5 septembrie, că nu sprijină și nu autorizează participarea cetățenilor săi la conflicte armate internaționale. Până în septembrie, autoritățile columbiene înregistraseră 863 de solicitări de asistență consulară privind cetățeni aflați în Ucraina și alte 890 privind cetățeni aflați în Rusia.

Problema recrutării cetățenilor latino-americani pentru războiul din Ucraina a devenit astfel un subiect diplomatic pentru mai multe state din regiune, în contextul în care ambele tabere continuă să atragă combatanți străini.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post Rusia susține că originea combatanților străini din Ucraina s-a schimbat. 40% ar fi latino-americani appeared first on Forbes Romania.

Prețul unei halbe de bere de la Oktoberfest, celebrul festival organizat anual la München, a crescut de cinci ori în ultimii 40 de ani, mult mai rapid decât prețurile de consum din Germania. În acest an, vizitatorii vor plăti în medie 15,61 euro pentru o halbă de un litru, față de echivalentul a doar 3,20 euro în 1985.

Evoluția prețului berii a fost analizată de Andreas Rees, economist-șef al UniCredit din Germania, care a comparat scumpirea berii de la Oktoberfest cu evoluția generală a inflației.

Berea s-a scumpit cu 400% din 1985

Potrivit analizei lui Rees, prețul berii de la Oktoberfest a crescut cu aproximativ 400% din 1985 până în prezent. În aceeași perioadă, prețurile generale de consum din Germania au crescut cu aproximativ 120%.

Diferența este vizibilă și în prețul actual al unei halbe „Mass”, recipientul tradițional de un litru în care este servită berea la festival. În 2026, participanții vor plăti în medie 15,61 euro, cu 2,4% mai mult decât anul trecut.

Majorarea este însă mai redusă decât rata generală a inflației estimată pentru Germania în acest an. Potrivit datelor menționate de economistul UniCredit, prețurile de consum sunt estimate să crească cu aproximativ 3% în 2026.

În ciuda acestei încetiniri, prețul berii rămâne mult peste nivelul din urmă cu patru decenii.

Oktoberfest atrage milioane de vizitatori

Oktoberfest, considerat cel mai mare festival al berii din lume, începe în acest an sâmbătă. Deschiderea oficială este marcată în mod tradițional prin deschiderea primului butoi de către primarul Münchenului, Dominik Krause.

Evenimentul atrage anual milioane de vizitatori din Germania și din străinătate. Participanții consumă bere servită în halbe de un litru și participă la festivități îmbrăcați în costume tradiționale bavareze, precum Lederhosen și Dirndl.

Prețul berii reprezintă în fiecare an unul dintre subiectele centrale ale festivalului, în condițiile în care scumpirile au fost semnificative în ultimele decenii.

Creșterea de 2,4% din acest an este însă mai moderată decât unele dintre majorările înregistrate în anii precedenți.

„Beerflation” ar putea ajunge la un punct de cotitură

Andreas Rees a sugerat că fenomenul supranumit „beerflation”, prin care prețul berii de la Oktoberfest a crescut mult mai rapid decât inflația generală, ar putea fi aproape de un punct de cotitură.

În teoria economică, prețurile foarte ridicate pot ajunge în cele din urmă să afecteze cererea, consumatorii devenind mai puțin dispuși să plătească pentru produs.

Totuși, economistul a evitat să considere că acest lucru se va întâmpla în mod sigur și a remarcat, într-o formulare ironică, că nu ar paria pe acest scenariu „la următoarea halbă”.

De altfel, popularitatea Oktoberfest și caracterul său turistic fac ca prețul berii să fie influențat nu doar de costurile de producție și de inflație, ci și de cererea foarte ridicată concentrată într-o perioadă scurtă.

Astfel, dacă în 1985 o halbă costa echivalentul a 3,20 euro, iar acum a ajuns la 15,61 euro, berea de la Oktoberfest a avut o dinamică mult mai rapidă decât cea a prețurilor de consum din Germania. Creșterea din acest an arată însă o încetinire a ritmului de scumpire, într-un moment în care inflația generală din Germania este estimată la aproximativ 3%.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post O halbă de bere costă 15,61 euro la Oktoberfest. În 1985 costa doar 3,20 euro appeared first on Forbes Romania.

Energia mai scumpă, costurile ridicate ale materiilor prime, tensiunile geopolitice și schimbarea comportamentului de consum pun din nou presiune asupra industriei alimentare.

Cea mai recentă analiză Atradius (unul dintre cei mai mari furnizori globali de servicii de asigurare a creditelor, garanții și servicii de colectare a creanțelor) arată că efectele acestei situații economice se propagă de la producător la retailer și până la consumator, în timp ce companiile trebuie să gestioneze o ecuație tot mai complicată: costuri mai mari, spațiu limitat pentru creșterea prețurilor și un risc comercial în creștere. Pentru România, această ecuație vine într-un moment în care consumatorii sunt deja mult mai atenți la ceea ce primesc pentru fiecare leu cheltuit.

Conflictul din Golf și blocarea Strâmtorii Ormuz au readus energia în centrul ecuației de cost a industriei alimentare. Prețurile mai mari la energie și îngrășăminte se reflectă de-a lungul întregului lanț, de la agricultură și procesare până la refrigerare, depozitare și transport. În paralel, seceta, temperaturile extreme și escaladarea conflictului din Ucraina adaugă noi riscuri asupra producției agricole și fluxurilor comerciale. Atradius estimează, în acest context, o creștere a prețurilor globale ale alimentelor de 11,6% în 2026 și de încă 4,8% în 2027.

Pe lângă efectele conflictului din Golf, producția și prețurile alimentelor sunt extrem de sensibile la fenomenele meteorologice nefavorabile, inclusiv valurile de căldură, seceta și fenomenul El Niño. Temperaturile extreme din această vară sunt așteptate să reducă randamentele culturilor și producția agricolă în SUA și Europa. La începutul lunii iunie, mai mult de jumătate din teritoriul SUA se confrunta cu seceta, fiind afectate peste 100 de milioane de hectare de teren agricol. În Europa de Vest, perioadele prelungite de caniculă și secetă ar putea majora inflația alimentară cu peste un punct procentual anul viitor, aceasta putând ajunge la 3%. Un fenomen El Niño puternic poate perturba suplimentar comerțul agricol mondial, prin reducerea recoltelor și limitarea disponibilității produselor alimentare. Aceste constrângeri asupra ofertei pot împinge prețurile alimentelor și mai sus, economiile din zona Pacificului și cele dependente de agricultură fiind adesea printre cele mai afectate.

Combinația dintre presiunile geopolitice și cele climatice este de natură să limiteze producția în mai multe regiuni agricole importante, să amplifice volatilitatea prețurilor la nivel global și să determine creșterea prețurilor alimentelor în întreaga lume. Se estimează că prețurile globale ale alimentelor vor crește cu 11,6% în 2026 și cu 4,8% în 2027, în contextul în care, după cum remarcă Sharon Benfer, Senior Underwriter Atradius în Baltimore, SUA, „chiar înainte de recentele creșteri de prețuri, consumatorii din SUA și Europa deveniseră mai sensibili la prețurile alimentelor. Este ceea ce putem numi o «oboseală față de scumpiri», în condițiile în care prețurile se mențin structural peste nivelurile de dinaintea pandemiei, chiar dacă în ultima perioadă alimentele s-au mai ieftinit”. În consecință, atât în Europa, cât și în SUA, discounterii continuă să câștige cotă de piață, susținuți de interesul constant al consumatorilor pentru opțiuni mai accesibile.

Pentru industria alimentară, problema nu este însă doar cât vor costa materiile prime sau energia, ci cât din aceste creșteri poate fi transferat mai departe fără pierderi de volum.

România: presiunea pe bugetul consumatorilor e încă mare

Prețurile mai mari ale materiilor prime și alimentelor, reducerea veniturilor disponibile ale gospodăriilor pe fondul scumpirii energiei și perturbările care afectează securitatea alimentară schimbă obiceiurile de consum și dinamica industriei. Pentru gospodării, creșterea prețurilor la energie și alimente se traduce prin facturi mai mari la cumpărăturile alimentare și o putere de cumpărare mai redusă.

Piața locală intră în această perioadă cu un consumator deja obișnuit să își calculeze mai atent cumpărăturile. Potrivit datelor INS,rata anuală a inflației a coborât la 8,16% în iulie 2026, de la 10,42% în iunie, însă produsele alimentare erau în continuare cu 5,03% mai scumpe decât în iulie anul trecut. Combustibilii, o componentă relevantă pentru costurile logistice ale industriei, au înregistrat la rândul lor creșteri importante. Datele de consum arată însă o schimbare mai nuanțată decât simpla orientare către cel mai mic preț. Analiza YouGov Shopper Panel pentru primul semestru din 2026 arată o migrare a cumpărătorilor români dinspre extremele pieței către zona de mijloc: brandurile mainstream au câștigat 1,2 puncte procentuale cotă și au generat 60% din creșterea valorică a pieței, în timp ce mărcile private premium au crescut valoric cu 24,4%. Cu alte cuvinte, presiunea asupra bugetului nu îi determină automat pe consumatori să aleagă cea mai ieftină variantă, ci să caute ceea ce consideră o alegere mai bună pentru banii disponibili.

„Într-o perioadă cu volatilitate ridicată, prețul devine inevitabil mai important, dar nu este singurul criteriu. Vedem un consumator care compară mai mult și își prioritizează cheltuielile, iar această schimbare se transmite în sens invers de-a lungul întregului lanț. Retailerii devin mai atenți la prețurile de achiziție, producătorii au un spațiu mai mic pentru a transfera costurile, iar presiunea ajunge în final în marje și în necesarul de capital de lucru. Pentru companii, provocarea este să gestioneze simultan costul, cererea și riscul financiar al partenerilor comerciali”, spune Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager Atradius România.

Producătorii, între costuri mai mari și puterea retailerilor

Pentru producătorii și procesatorii de alimente, marjele erau deja reduse înainte de actuala escaladare a costurilor, arată Atradius. Energia, materiile prime, ambalajele și transportul exercită acum o presiune suplimentară. Situația este cu atât mai dificilă în Europa, unde costurile energetice se suprapun peste cheltuielile ridicate cu forța de muncă și cerințele de reglementare și, în consecință, marjele, deja reduse, sunt comprimate și mai mult, argumentează Aurora Zubillaga, Food sector specialist for Europe în cadrul Atradius. În plus, capacitatea limitată de a majora prețurile face dificilă transferarea integrală a costurilor suplimentare către clienți, mai ales într-un mediu de retail extrem de competitiv, dominat de jucători mari. În același timp, într-o piață de retail concentrată și foarte competitivă, producătorii nu pot transfera automat întreaga creștere de cost în prețurile de vânzare. Ca răspuns, companiile europene pun accent pe controlul costurilor, optimizarea portofoliilor, eficiență și creșteri selective de preț. Atradius avertizează însă că riscul de credit este mai ridicat pentru companiile mici și mai puțin diversificate, cu o putere redusă de negociere, precum și pentru sectoarele dependente puternic de energie, transport sau furaje, între care se află și procesarea cărnii.

În România, presiunea financiară trebuie privită și în contextul mai larg al mediului de afaceri. Datele ONRC arată că 3.146 de firme și PFA au intrat în insolvență în primele cinci luni ale anului, cu 13,62% mai multe decât în aceeași perioadă din 2025. Comerțul cu ridicata și cu amănuntul s-a aflat între domeniile cu cel mai mare număr de insolvențe raportate. „Într-un asemenea context, o marjă mai mică nu rămâne doar o problemă de profitabilitate. Dacă peste ea se suprapun termene mai lungi de încasare sau un client care începe să plătească tot mai greu, presiunea se mută foarte repede în cash-flow. Iar într-o industrie cu volume mari, rotație rapidă și necesar permanent de capital de lucru, timpul în care o factură rămâne neîncasată devine el însuși un cost”, explică Alexandra (Predeanu) Mehedințu. Această evoluție este deja vizibilă în datele Atradius Payment Practices Barometer 2026. Potrivit Alexandrei (Predeanu) Mehedințu, companiile din România sunt cele mai afectate din regiune de creșterea duratei de încasare a creanțelor (DSO), iar România se află, alături de Turcia și Slovacia, printre piețele cu niveluri ridicate atât ale creanțelor restante, cât și ale celor care ajung pierderi definitive, în special în cazul companiilor medii și mari din industrie și comerț.

Retailerii au aceeași problemă, văzută din cealaltă parte a mesei

Nici retailerii nu au mult mai mult spațiu de manevră. Atradius observă că, în Europa, SUA și Asia, competiția din retailul alimentar se concentrează tot mai mult asupra prețului. Retailerii trebuie să absoarbă simultan costuri mai mari cu energia, forța de muncă, logistica și furnizorii, fără să piardă consumatorii care au devenit mai sensibili la preț. Dimensiunea începe astfel să conteze tot mai mult. Marii retaileri au o putere de negociere superioară, acces mai bun la finanțare și economii de scară, în timp ce operatorii mai mici au o capacitate mai redusă de a absorbi creșterile de cost.

În Europa, Atradius consideră că supermarketurile tradiționale din segmentul mediu sunt într-o poziție deosebit de dificilă: discounterii presează dinspre zona de preț, iar retailerii premium concurează prin diferențiere. Ca răspuns, retailerii își dezvoltă mărcile private, își optimizează aprovizionarea și investesc în automatizare și inteligență artificială pentru a proteja marjele. În România, această dinamică are o particularitate. Studiul BCG European Consumer Sentiment 2026 arată că românii sunt încă mai puțin înclinați decât media europeană să cumpere frecvent mărci private în categoria grocery. În același timp, 40% dintre respondenții români consideră produsele de brand mai bune decât alternativele marcă proprie. Așadar, conchide specialistul Atradius, „lupta pentru consumator nu se reduce la brand versus private label și nici la premium versus ieftin, iar câștigătorii pot fi mai degrabă acei jucători care reușesc să justifice clar valoarea oferită”. Dar „lupta pentru consumator nu e singura pe care retailerii trebuie să o câștige: în această perioadă cu marje sub presiune și costuri ridicate, la fel de importante sunt lichiditatea, gradul de îndatorare și capacitatea de a-și onora obligațiile la timp. Pentru furnizori, asta înseamnă că trebuie urmărite vânzările unui partener, dar și semnalele de deteriorare a comportamentului de plată. În perioade de presiune, primele semnale nu apar neapărat în vânzări, ci în prelungirea termenelor de plată, solicitări de renegociere sau întârzieri tot mai frecvente. Tocmai de aceea, monitorizarea riscului de credit comercial devine esențială”, explică Alexandra (Predeanu) Mehedințu.

Pentru producători și distribuitori, miza nu mai este, așadar, doar să fie prezenți pe raft și să câștige volume, ci să se asigure că aceste volume se transformă efectiv și la timp în lichiditate. Într-o industrie cu rotație rapidă, costuri recurente și marje atent gestionate, diferența dintre o vânzare bună și una riscantă poate fi, în final, capacitatea clientului de a plăti.

Premiumul rezistă, dar devine mai selectiv

Aceeași logică începe să se vadă și în segmentul premium. Analizele Atradius la nivel internațional indică faptul că produsele premium, organice și artizanale rămân atractive structural pe termen lung, însă sunt mai vulnerabile în actualul ciclu economic. Consumatorii cu venituri ridicate continuă să susțină anumite categorii, în special cele asociate sănătății și stării de bine, dar reducerea puterii de cumpărare determină o parte mai mare a populației să reducă frecvența cumpărăturilor sau să aleagă produse mai accesibile. Și aici, România oferă un tablou interesant. Studiul PwC Voice of the Consumer arată că 27% dintre consumatorii români declară o preferință pentru brandurile budget/value, față de 19% care preferă brandurile premium. Dar prețul nu explică singur alegerile: 42% spun că preferă ingrediente proaspete, iar 31% produsele locale. Cu alte cuvinte, consumatorul taie din cheltuieli, dar nu renunță automat la criteriile de calitate. „Pentru producători și retaileri, cred că aceasta este una dintre diferențele importante față de alte perioade inflaționiste: consumatorul nu caută exclusiv cel mai mic preț. Caută să înțeleagă pentru ce plătește. Asta poate proteja brandurile și produsele diferențiate, dar numai dacă diferența este suficient de relevantă pentru a justifica prețul. Din perspectiva riscului de credit, însă, companiile premium mai mici sau de nișă devin mai vulnerabile atunci când scăderea volumelor se întâlnește cu o structură de costuri ridicată și cu o putere redusă de negociere. De aceea, pe lângă evoluția cererii contează și capacitatea acestor companii de a-și proteja marjele și lichiditatea și de a-și onora obligațiile la timp”, punctează Alexandra (Predeanu) Mehedințu.

De la riscul de consum la riscul de încasare

La fel ca în alte industrii și pentru industria alimentară o schimbare foarte importantă este că riscul nu mai poate fi analizat separat pe verigile lanțului: un consumator care cumpără mai prudent pune presiune asupra volumelor retailerului, acesta negociază mai dur cu furnizorul, iar producătorul încearcă să absoarbă o parte din costuri pentru a-și păstra volumele și clienții. Marja scade, necesarul de capital de lucru crește, iar dacă termenele de plată se prelungesc, problema comercială se transformă într-una financiară. De aceea, bonitatea partenerilor și comportamentul lor de plată devin la fel de importante ca evoluția vânzărilor. „În perioadele de creștere, atenția companiilor merge firesc către vânzări și câștigarea de cotă de piață. Într-un mediu ca cel actual, întrebarea trebuie dusă însă până la capăt: nu doar cât vindem, ci cui vindem, în ce condiții și cât de sigur este că vom încasa. O vânzare este cu adevărat profitabilă abia atunci când banii au ajuns în cont. De aceea, managementul riscului de credit nu trebuie văzut ca o frână pusă creșterii, ci ca una dintre condițiile unei creșteri sănătoase”, concluzionează Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager Atradius România.

Iar într-un sector în care produsul trebuie să circule repede de la producător la raft, devine la fel de important ca și banii să circule suficient de repede în sens invers. Pentru industria alimentară globală, această nu pare astfel să aducă o singură presiune dominantă, ci suprapunerea mai multora: energie și materii prime mai scumpe, consumatori mai calculați, concurență intensă în retail și o circulație mai lentă a banilor între companii.

Pot fuziunile și achizițiile să susțină creșterea industriei alimentare globale?

În ultimii ani, companiile din industria alimentară au utilizat fuziunile și achizițiile (M&A) pentru a susține creșterea într-un context caracterizat de încetinirea cererii, presiuni asupra marjelor și o creștere organică mai redusă. După cum arată specialiștii Atradius, în SUA, ne așteptăm la o accelerare a activității de M&A, pe fondul condițiilor dificile de piață. Companiile mari se vor concentra asupra anumitor categorii de bază și vor renunța la categoriile care nu generează suficientă valoare. Fondurile de private equity vor continua să investească în companiile mai mici care nu reușesc să facă față presiunilor asupra marjelor. Această presiune și concurența determină companiile să utilizeze fuziunile și achizițiile pentru a câștiga scară, a reduce costurile și a-și consolida lanțurile de aprovizionare.

În Europa, activitatea de M&A este așteptată să crească cel mai semnificativ în retail, în special în rândul discounterilor, precum și în procesarea alimentelor, mai ales în rândul companiilor de dimensiuni medii, consolidarea fiind principalul motor al tranzacțiilor. Sunt anticipate și achiziții selective în segmente reziliente, orientate către sănătate și cu potențial ridicat de creștere, precum produsele proteice și alimentele funcționale. Totuși, incertitudinea mai mare din piață și costurile ridicate de finanțare ar putea încetini sau amâna unele tranzacții, în special în cazul companiilor mai mici sau cu un grad ridicat de îndatorare. În același timp, activitatea de M&A ar putea rămâne mai redusă în cazul brandurilor premium, artizanale și de nișă, întrucât aceste segmente sunt mai expuse slăbirii cererii din partea consumatorilor și presiunilor asupra evaluărilor.

Cu o prezență strategică în peste 160 de birouri din 50 de țări, Atradius este membru al Grupo Catalana Occidente (GCO.MC), unul dintre cei mai mari Asigurători din Spania si unul dintre jucătorii cunoscuți ai pieței de asigurări de credit comercial din întreaga lume. Divizia din Romania a Atradius a fost fondată în ianuarie 2017.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post Paradigma industriei alimentare: prețul rămâne decisiv, dar presiunea se mută pe întregul lanț appeared first on Forbes Romania.

Un studiu IGD relevă că, în Europa, creșterea mărcilor proprii o depășește pe cea a mărcilor consacrate, prima categorie înregistrând o creștere a vânzărilor de 4,1% în 2025, comparativ cu o creștere de 2,7% în cazul brandurilor producătorilor recunoscuți.

Conform studiului, consumatorii europeni aleg tot mai des produsele aparținând retailerilor datorită calității, și nu neapărat a prețului, informează esmmagazine.com.

Aproape jumătate dintre cumpărători (47%) au declarat că prețul nu mai este principalul motiv pentru care aleg produse marcă proprie, în timp ce 52% consideră că acestea au o calitate la fel de bună ca a brandurilor consacrate.

Datele studiului au indicat, de asemenea, că Marea Britanie a rămas una dintre principalele piețe mondiale pentru mărcile proprii ale retailerilor, produsele de acest tip reprezentând 44,3% din vânzările de produse alimentare (ca valoare), comparativ cu o medie de 39% la nivel european.

Printre piețele care au raportat niveluri de penetrare a mărcilor proprii mai ridicate decât cele din Marea Britanie se numără Elveția, Portugalia, Spania și Germania.

Statisticile arată că opt piețe europene înregistrează cote ale mărcilor proprii de peste 40%.

În SUA, vânzările de produse sub marcă proprie au atins valoarea de 282,8 miliarde de dolari în 2025, crescând de aproape trei ori mai rapid decât brandurile naționale.

„Rezultatele noastre arată că mărcile proprii au depășit rolul tradițional de alternativă economică și concurează tot mai mult cu mărcile consacrate la capitolele calitate, inovație și relevanță. Consumatorii nu aleg produsele marcă proprie doar pentru a face economie, ei le preferă în mod activ în detrimentul mărcilor consacrate, motiv pentru care acestea au devenit unul dintre cei mai importanți vectori de creștere ai industriei”, explică Sneha Haria, manager de analiză și insight în cadrul IGD.

IGD a mai remarcat în studiul său faptul că retailerii gestionează programele de mărci proprii asemenea unor branduri, investind în dezvoltarea produselor, ambalare, inovație și marketing pentru a crea oferte în care cumpărătorii să aibă încredere.

Studiul a catalogat marca Kirkland a retailerului Costco drept cel mai mare brand de marcă proprie din lume, generând vânzări de peste 90 de miliarde de dolari în 2025.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post Produsele marcă proprie continuă să depășească brandurile consacrate, în Europa appeared first on Forbes Romania.

România ocupă locul 61 din 70 de economii analizate în clasamentul IMD al competitivității mondiale din 2026, înregistrând una dintre cele mai slabe poziționări din ultimii ani.

Țara noastră este depășită în regiune atât de Ungaria, aflată pe locul 51, cât și de Bulgaria, care ocupă poziția 56.

Clasamentul, prezentat într-o analiză pe baza datelor IMD, evaluează capacitatea economiilor de a crea un mediu favorabil pentru companii, investiții și dezvoltare economică.

România a obținut un scor general de 43,1 puncte, plasându-se în partea inferioară a clasamentului celor 70 de economii analizate.

341 de criterii analizate

Clasamentul IMD se bazează pe 341 de criterii, grupate în patru mari categorii care urmăresc principalele componente ale competitivității unei economii.

Datele statistice reprezintă aproximativ două treimi din punctajul final, restul fiind determinat prin intermediul unor indicatori și evaluări privind mediul economic și de afaceri.

Clasamentul urmărește, printre altele, modul în care funcționează economia, eficiența guvernamentală, eficiența mediului de afaceri și infrastructura.

Poziția României în ediția din 2026 evidențiază dificultățile cu care se confruntă economia în ceea ce privește competitivitatea și capacitatea de a asigura un cadru favorabil pentru dezvoltarea companiilor.

România a pierdut puternic teren în ultimii ani

Evoluția României în clasamentul competitivității indică o deteriorare semnificativă față de poziția ocupată în perioada de după pandemie.

În urmă cu câțiva ani, România ajunsese pe locul 21 în clasament. Ulterior, țara a coborât până pe poziția 48, iar în anii următori s-a menținut în jurul locurilor 49 și 50.

În 2026, România a ajuns pe locul 61, una dintre cele mai slabe poziții înregistrate în ultimii ani.

Scorul de 43,1 puncte plasează România în partea de jos a clasamentului, în urma unor economii precum Slovacia, Ghana, Brazilia, Mongolia și Nigeria.

În regiune, Ungaria are o poziție mai bună, ocupând locul 51, în timp ce Bulgaria se află pe poziția 56.

Singapore conduce clasamentul mondial

La polul opus, Singapore ocupă prima poziție în clasamentul competitivității mondiale, cu un scor de 100 de puncte.

Economia asiatică este urmată în clasament de Hong Kong și Elveția, care completează podiumul.

Pozițiile de top reflectă, potrivit analizei, avantajele unor economii caracterizate de infrastructură dezvoltată, un mediu de afaceri eficient și instituții capabile să susțină activitatea economică.

Clasamentul IMD evidențiază astfel diferențele semnificative dintre economiile evaluate și oferă o imagine asupra capacității statelor de a crea condițiile necesare pentru investiții, productivitate și dezvoltare pe termen lung.

Pentru România, coborârea pe locul 61 reprezintă un semnal privind necesitatea îmbunătățirii factorilor care influențează competitivitatea, în condițiile în care țările din regiune, inclusiv Ungaria și Bulgaria, ocupă poziții mai bune în clasamentul din 2026.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post România coboară pe locul 61 în clasamentul competitivității economice. Ungaria și Bulgaria sunt înaintea țării noastre appeared first on Forbes Romania.

Economia județului Constanța traversează o perioadă de încetinire, în condițiile în care industria, comerțul exterior și activitatea portuară înregistrează scăderi importante, potrivit celor mai recente date publicate de Direcția Județeană de Statistică pentru perioada ianuarie–mai 2026.

Deși piața muncii rămâne relativ stabilă, iar șomajul se menține sub media națională, salariile nu mai țin pasul cu inflația, ceea ce duce la o diminuare semnificativă a puterii de cumpărare.

Salariile cresc prea puțin pentru a acoperi inflația

La sfârșitul lunii mai 2026, în județul Constanța erau înregistrați 198.400 de salariați, cu 113 mai puțini decât în aprilie și cu 3.197 sub nivelul din aceeași perioadă a anului trecut.

Salariul mediu net a ajuns la 4.943 de lei, înregistrând o creștere anuală de numai 0,35%. În contextul unei inflații de 10,9%, această evoluție este însă insuficientă pentru a proteja veniturile populației. În termeni reali, puterea de cumpărare a salariilor s-a redus cu aproximativ 9,5% într-un singur an.

Scăderea veniturilor reale afectează consumul populației și poate pune presiune suplimentară asupra economiei locale, într-o perioadă în care mai multe sectoare importante înregistrează deja dificultăți.

Șomaj redus, dar tot mai mulți fără indemnizație

Piața muncii oferă totuși câteva semnale pozitive. La finalul lunii mai, numărul șomerilor înregistrați era de 5.265 de persoane, cu 476 mai puțini față de luna precedentă.

Rata șomajului s-a menținut la doar 1,9%, semnificativ sub media națională, estimată la 3,2%.

Cu toate acestea, structura șomajului ridică semne de întrebare. Peste jumătate dintre persoanele fără loc de muncă sunt femei, iar aproape 70% dintre șomeri nu beneficiază de indemnizație, ceea ce indică existența unei categorii importante de persoane vulnerabile din punct de vedere social.

În același timp, numărul șomerilor este cu 172 mai mare decât în luna mai a anului trecut, ceea ce sugerează că piața muncii începe să resimtă încetinirea activității economice.

Industria, principalul sector afectat

Cel mai puternic recul este înregistrat de sectorul industrial.

În primele cinci luni ale anului, producția industrială din județul Constanța a scăzut cu 10,5% comparativ cu aceeași perioadă din 2025, confirmând încetinirea activității de producție.

În schimb, cifra de afaceri din industrie a crescut cu 6,4%, ceea ce arată că firmele au reușit să își mențină încasările în principal prin majorarea prețurilor și prin comercializarea unor produse cu valoare mai ridicată, nu prin creșterea volumelor produse.

Diferența dintre evoluția producției și cea a cifrei de afaceri reflectă presiunile inflaționiste și dificultățile cu care se confruntă sectorul industrial.

Exporturile se reduc, iar deficitul comercial rămâne ridicat

Și comerțul exterior al județului continuă să se deterioreze.

În perioada ianuarie–aprilie 2026, exporturile au însumat 776,1 milioane de euro, în scădere cu 9,3% față de aceeași perioadă din anul precedent.

Importurile au coborât într-un ritm mai redus, cu 2,2%, până la 1,215 miliarde de euro.

În aceste condiții, deficitul comercial al județului a ajuns la aproape 440 de milioane de euro.

Structura schimburilor comerciale arată dependența economiei locale de sectorul energetic. Combustibilii și uleiurile minerale reprezintă aproape 39% din exporturi și peste două treimi din importuri.

Printre principalele produse exportate se mai regăsesc cerealele, animalele vii și semințele, în timp ce la import predomină mașinile și echipamentele electrice, produsele metalurgice și alte bunuri industriale.

Activitatea Portului Constanța încetinește

Scăderea comerțului se reflectă și în activitatea celui mai mare port al României.

În primul trimestru din 2026, Portul Constanța a manipulat aproximativ 13,7 milioane de tone de mărfuri, cu 10,9% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Reducerea volumelor confirmă încetinirea fluxurilor comerciale și logistice și afectează unul dintre cele mai importante motoare economice ale județului.

Pensiile stagnează

Datele statistice indică și o evoluție modestă în cazul pensionarilor.

În primul trimestru din 2026, numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale a crescut la 149.562 de persoane, însă pensia medie lunară a scăzut ușor, până la 3.020 de lei, cu 0,07% față de trimestrul precedent.

Deși variația este redusă, ea vine într-un context în care inflația continuă să erodeze veniturile populației, inclusiv ale pensionarilor.

Perspective prudente pentru economia județului

Datele statistice conturează imaginea unei economii aflate într-o fază de încetinire. Industria produce mai puțin, exporturile și traficul portuar sunt în declin, iar salariile nu mai reușesc să compenseze creșterea prețurilor.

În același timp, rata redusă a șomajului oferă un element de stabilitate, însă evoluția din următoarele luni va depinde de revenirea activității industriale, de dinamica comerțului internațional și de capacitatea investițiilor de a susține creșterea economică în unul dintre cele mai importante județe ale României.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post Constanța încetinește economic: industria și exporturile scad, iar salariile pierd teren în fața inflației appeared first on Forbes Romania.

Mai mult de jumătate din valoarea unei facturi de telecomunicații ajunge la furnizori și subcontractori, în timp ce aproximativ 15,5% reprezintă taxe și contribuții către stat, iar aproape 18% sunt destinați recuperării investițiilor în infrastructură.

Concluziile apar într-o analiză realizată de analistul financiar Iancu Guda, care a evaluat structura costurilor celor mai mari companii din sectorul telecomunicațiilor prin rețele cu cablu.

Potrivit studiului, din fiecare 100 de lei achitați de un client, 55 de lei sunt direcționați către furnizori și parteneri, aproximativ 17 lei acoperă amortizarea investițiilor, 8 lei sunt alocați dobânzilor și costurilor cu energia, 7 lei reprezintă salariile nete ale angajaților, iar circa 15,5 lei ajung la bugetul statului sub formă de TVA, impozite și contribuții sociale.

Factura produce efecte în întreaga economie

Iancu Guda subliniază că plata unei facturi nu generează doar venituri pentru operatorul de telecomunicații, ci produce un efect economic în lanț.

Pe lângă impactul direct, reprezentat de salarii, investiții și taxe, există și un efect indirect, deoarece furnizorii și subcontractorii utilizează la rândul lor sumele încasate pentru achiziții, investiții și plata angajaților, contribuind astfel la multiplicarea efectelor economice și fiscale.

Analiza a fost realizată pe baza situațiilor financiare ale principalelor companii din domeniu pentru perioada 2020–2025.

Investițiile în infrastructură, de șase ori peste media economiei

Unul dintre cele mai importante capitole de cheltuieli îl reprezintă recuperarea investițiilor în infrastructura de telecomunicații.

Aproape 18% din cifra de afaceri este destinată amortizării investițiilor în rețele de fibră optică, centre de date, infrastructură mobilă, echipamente radio, licențe pentru spectrul de frecvențe și sisteme informatice.

Potrivit autorului analizei, această pondere este de aproximativ șase ori mai mare decât media înregistrată la nivelul economiei românești, unde doar circa 3% din cifra de afaceri este alocată amortizării investițiilor.

Profit moderat și costuri în creștere

Sectorul telecomunicațiilor a înregistrat în 2025 o marjă medie de profit de 6,5%, apropiată de media economiei naționale. Totuși, aproximativ un sfert dintre companii au raportat pierderi, iar majoritatea celorlalte au obținut profituri sub 10%.

În ultimii cinci ani au crescut constant cheltuielile cu investițiile, personalul, dobânzile și energia. Costurile cu amortizarea au urcat de la 16% din totalul cheltuielilor în 2020 la 18,8% în 2025, în timp ce ponderea cheltuielilor cu energia s-a dublat.

În același timp, companiile au reușit să-și mențină echilibrul financiar prin reducerea costurilor cu echipamentele oferite clienților și prin optimizarea serviciilor subcontractate, ceea ce a compensat parțial creșterea celorlalte categorii de cheltuieli.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post Iancu Guda: Cum se distribuie fiecare 100 de lei plătiți pentru serviciile de telecomunicații appeared first on Forbes Romania.

Prețurile de consum din Republica Moldova au înregistrat în luna iunie prima scădere lunară din acest an, diminuându-se cu 0,1% față de luna mai. Cu toate acestea, inflația anuală a rămas la un nivel ridicat, de 6,5%, iar carburanții, serviciile de transport și unele produse alimentare continuă să exercite presiuni importante asupra bugetelor populației, potrivit datelor publicate de Biroul Național de Statistică (BNS).

Scăderea din iunie a fost determinată în principal de ieftinirea legumelor cu 12,2%, a ouălor cu 5,8% și a carburanților cu 4,6%. Motorina s-a ieftinit cu 10,1% față de luna precedentă, iar benzina cu 6,9%, contribuind la temperarea evoluției generale a prețurilor.

În schimb, fructele s-au scumpit cu 5,5% într-o singură lună, iar laptele și produsele lactate au înregistrat un avans de 0,8%. Totodată, tarifele pentru transportul de pasageri au crescut cu 1,6%, inclusiv cele pentru transportul aerian internațional.

Comparativ cu iunie 2025, cele mai mari creșteri de prețuri se regăsesc în sectorul transporturilor. Tarifele pentru transportul de pasageri sunt mai mari cu 27,7%, în timp ce motorina s-a scumpit cu 38,9%, benzina cu 24%, iar gazele lichefiate cu 14,2%. De asemenea, energia electrică costă cu 15,2% mai mult decât în urmă cu un an.

La alimente, ouăle conduc clasamentul scumpirilor anuale, cu un avans de 27,9%, urmate de legume, pâine și produse lactate. În același timp, gazele naturale și energia termică s-au ieftinit față de anul trecut, contribuind la limitarea presiunilor inflaționiste.

Banca Națională a Moldovei estimează însă că inflația va accelera în următoarele trimestre, urmând să atingă aproximativ 8% în trimestrul al treilea din 2026 și să depășească 8,5% spre finalul anului. Potrivit prognozelor băncii centrale, revenirea inflației în intervalul-țintă este așteptată abia în al doilea trimestru din 2027.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.

De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.

The post Inflația din Republica Moldova rămâne la 6,5%. Motorina este cu aproape 39% mai scumpă decât anul trecut appeared first on Forbes Romania.