Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Media şi entertainment |
|

„Am țopăit de bucurie la propriu când am semnat primul contract“

Ioana_Iordache.jpg
Un amestec de teamă și speranță. Cu acest sentiment a pornit Ioana Iordache afacerile agenției de publicitate Target Advertising, în 1994. Ce-a mai rămas din acea spaimă de început? O neliniște interioară: „Niciodată nu pot spune că ceea ce fac este cel mai bine”.

Fragment din volumul de convorbiri „Primul an de publicitate“, aflat în pregătire editorială.

Forbes: Când a venit decizia de a înfiinţa o firmă de publicitate?

Ioana Iordache: Cred că era la sfârşitul primului an de MBA, când mi s-a părut că acumulasem suficiente cunoştinţe pentru a fi un manager.  Am făcut cu un grup de colegi de la MBA o analiză în care să găsim care ar fi businessurile în care puteam să intrăm în acel moment fără să avem un capital mare.

 Vedeti pe forbes.ro o galerie cu Ioana Iordache

Forbes: Era guvernarea Văcăroiu. A contat acest lucru în decizia de a înfiinţa firma?

Ioana Iordache: Pentru mine n-a contat niciodată nicio guvernare. M-am străduit ca în tot ce fac să nu depind în niciun fel de vreo guvernare.

Forbes: În urma analizei pe care aţi făcut-o, ce oportunităţi aţi descoperit?

Ioana Iordache: Mi s-au părut interesante turismul şi publicitatea. Publicitatea venea de la Veronica Savanciuc (fondatoarea Plus Advertising, afiliată apoi la Ammirati Puris Lintas, actualul Lowe – nota red.), iar turismul de la colegul nostru de grupă, Viorel Bâtu, care avea această marotă că turismul este o super-oportunitate în România și că ar trebui să ne pregătim pentru năvala turiştilor străini. Între aceste două domenii, publicitatea şi turismul, a căzut la pace publicitatea. OK! Mi-am luat cărţi de la Biblioteca Americană, am început să citesc câteva săptămâni la rând despre marketing şi publicitate şi mi s-a părut că ştiu ce am de făcut.

Forbes: Ce aveaţi de gând să faceţi cu această firmă?

Ioana Iordache: Nu aveam niciun plan pe termen lung.

Forbes: V-aţi consultat cu Ştefan, fratele dumneavoastră?

Ioana Iordache: Cu o seară înainte de a depune actele firmei, Ştefan s-a răzgândit. El primise un job la British American Tobacco. Ştefan a spus că, decât să facem o firmă care merge nu merge, cu un viitor incert, mai bine să fie superviser la BAT. Atunci, l-am aşezat la măsuţă şi i-am spus: „Ştefănică, hai să vedem plusurile şi minusurile!” I-am făcut cu creionul pe hârtie, aşa cum învăţasem la MBA: oportunităţi, bariere… (Râde.) „Şi ce-ai să faci tu acolo la BAT?”, l-am întrebat. Mi-a spus că va merge să pună semne luminoase, să lipească afişe, postere şi nu ştiu mai ce… Bine! „Dar ce perspective ai tu pe termen lung?” N-a ştiut să-mi răspundă. Să vă mai spun că Ştefan, cu câteva zile înainte, îşi cumpărase un costum şi nu ştiu ce servietă pentru că ne pregăteam să lansăm împreună firma. I-am spus: „Şi cum, Ştefane, te duci tu cu servieta asta frumoasă şi cu acest costum drăguţ să lipeşti afişe?” Şi a stat el singur şi s-a gândit vreo jumătate de oră. Până la urmă, mi-a spus: „Da, ai dreptate, nu mă duc la BAT”.

Forbes: Poate că a contat şi influenţa dumneavoastră de soră mai mare.

Ioana Iordache: Nu cred că este vorba de influenţă. Eu cred că sunt „glasul raţiunii” de foarte multe ori în capul lui. (Râde.) Sunt cea care pune întrebări şi care îl ajută să-şi clarifice lucrurile.

Forbes: Înţeleg că Ştefan se pregătise cu un costum şi o servietă pentru a intra în afaceri. Dar dumneavoastră cum v-aţi pregătit?

Ioana Iordache: Dacă vă referiţi la garderobă… (Râde în hohote.)

Forbes:Nu neapărat. Cum v-aţi pregătit?

Ioana Iordache: Da, mă pregătisem. Eram extrem de speriată.

Forbes: Care erau cele mai mari temeri?

Ioana Iordache: Mi-era teamă că nu voi ştii ce să fac, că o să mă întâlnesc în fiecare secundă cu situaţii la care eu va trebui să spun ce să facem şi n-am să ştiu ce să zic. Mi-era teamă că am să iau o decizie greşită şi că n-o să fie OK. Pe de altă parte, de foarte multe ori în viață, în situaţii critice, m-am descurcat foarte bine. Am reuşit să mă adun şi să iau decizii chiar şi atunci când mi se părea că nu ştiam nimic.

Forbes: Când ați înregistrat firma?

Ioana Iordache: Nu mai știu exact. Dar știu că am depus actele chiar de ziua mea, pe 31 august, zi în care împlineam 30 de ani.

Forbes: Unde a fost primul sediul al agenției Target Advertising?

Ioana Iordache: Într-un apartament de trei camere, în Piața Unirii, deasupra magazinului Optinova. L-am găsit după ce, în prealabil, văzusem cinci-șapte apartamente. Cel din Piața Unirii mi s-a părut curat și bine așezat.

Forbes: Ce funcție aveați în firmă?

Ioana Iordache: Nu-mi aduc aminte ce scria pe cartea mea de vizită și nici pe cea a lui Ștefan. Dar am făcut totul în firmă: am cumpărat birourile, mobila, am așezat mobila, am făcut curățenie, am făcut logo-ul, am mers în tipografie să printăm cărțile de vizită, am trimis faxuri, am făcut de toate. Nu aveam un job-description și nici nu existau așteptări pe care trebuia să le atingem.

Forbes: Primul client al lui Target?

Ioana Iordache: La vremea aceea, așa-zișii clienții erau firme care cumpărau pagini de publicitate în ziarul „România liberă”. Se punea o machetă în care se scria „vând nu știu ce”, un telefon sau o adresă. Asta era publicitatea! Și la televizior apăreau două trei reclame adaptate, iar restul erau niște cartoane cu anunțuri. Nu mai știu care a fost primul nostru client, dar unul dintre primii patru-cinci a fost un client care aducea orez din China, care ne-a plătit contravaloarea a 20 sau 30 de inserții în „România liberă”. Suma a fost tranzacționată cash, într-o pungă de plastic.

Forbes: Cum l-ați găsit pe acest om cu orezul din China?

Ioana Iordache:Aveam o tehnică. Ne uitam în fiecare zi la toate anunțurile care apăreau în toate ziarele și îi sunam sau le trimiteam faxuri, încercând să le facem o ofertă mai bună de cât cea pe care o aveau. Unii acceptau, alții nu. Asta nu era publicitate, era un brockeraj slăbuț rău de tot. Așa s-a întâmplat și cu acel client cu orez.

Forbes: V-a tremurat mâna când ați semnat contractul cu importatorul de orez din China?

Ioana Iordache: A fost un contract mare la vremea aceea. Cred că a fost de 200-300 de dolari. Țin minte că eu și Ștefan am țopăit de bucurie când l-am semnat, am țopăit la propriu. Dar la sfârșitul primul an, îmi amintesc, am semnat un contract cu importatorul și distribuitorul brânzeturilor Hochland în România, un contract de vreo 20.000 de dolari. A fost pentru noi ceva fabulos. Apoi, a urmat contractul cu Asirom, pentru un clip TV de câteva sute de dolari.

Forbes: Și prima campanie?

Ioana Iordache: Am făcut multe campanii pentru firmele care aduceau cafea. Erau foarte mulți importatori de cafea. Unii dintre ei au făcut pușcărie, alții au dat faliment rapid. Am făcut multe spoturi pentru cafele.

Forbes: Și ce servicii de publicitate făceați pentru acești clienți?

Ioana Iordache: Niște prostii de spoturi. La vremea aceea, credeam în spoturile pe care le făceam, dar să nu vă gândiți că aveau vreo strategie. Problema se punea cam așa: „Avem nevoie de un spot!” Pentru ce? „Pentru o marcă de cafea!” OK! Ce ar fi interesant să se vadă în spotul ăsta? „Să fie o comedie!” Să facem un spot cu Nae Lăzărescu și Vasile Muraru! „O idee bună! Și cam cum să fie spotul ăsta?” Păi, ei doi la o masă, vorbesc și spun o poantă, ceva legat de cafea! „Perfect, îl facem mâine!”

Forbes: Îi mai cereați sfaturi colegei dumneavoastră de MBA, Veronica Savanciuc?

Ioana Iordache: Da, sigur. În următorul an, i-am cunoscut pe Bogdan Enoiu (fondatorul Clip Advertising, viitorul McCann-Erickson – nota red.) și pe domnul Mihail Vârtosu (mananger la Grey România). Toți au fost prietenoși cu mine, dar Bogdan a fost cel mai prietenos. Cred că am zâmbit de două ori la glumele lui și asta mi-a atras o oarecare simpatie din partea lui, o simpatie care a rămas până azi.

Forbes: Când ați simțit că v-ați învins acea teamă cu care ați plecat la drum?

Ioana Iordache: Eu am tot timpul semne de întrebare. Niciodată nu pot spune că știu totul sau că ceea ce fac este cel mai bine. Nu pot să trăiesc fără să mă întreb dacă ceea ce fac este bine.

Forbes: Dar aveți și momente în care admiteți că lucrurile pe care le faceți sunt bune?

Ioana Iordache: Da, sunt momente în egală măsură în care știu că fac bine. Dar asta nu înseamnă să uit să-mi pun întrebarea dacă nu cumva exista o variantă de a face mai bine.

Forbes: Sunteți o șefă foarte pretențioasă?

Ioana Iordache: Semnele mele de întrebare sunt frământările mele, sunt lucrurile mele cu mine însămi. Asta nu înseamnă că am aceleași semne de întrebare față de colegii mei. Îndoileile mele se referă numai la mine.

Forbes: Cum ați reușit să intrați în rețeaua internațională Leo Burnett?

Ioana Iordache: Am dat telefon la sediul de la Chicago, de acolo ne-a trimis la biroul lor de la Frankfurt pentru Europa Centrală și de Est…

Forbes: Și de unde ați avut numerele de telefon, că nu exista Internet?

Ioana Iordache: De la ambasada americană.

Forbes: Erați conștientă că afilierea internațională este viitorul!

Ioana Iordache: Da. În momentul în care am decis să intru în publicitate, am început să citesc cărțile despre publicitate care se găseau la Biblioteca Americană, despre oamenii și agențiile mari de publicitate din lume. Mi s-a părut un pas firesc. M-am uitat la mai multe agenții internaționale și am trimis faxuri mai multor rețele care nu aveau birouri la București. Și am pus mâna pe telefon să-i sun, iar Reiner Erfert, charmanul regional al rețelei Leo Burnett de la Frankfurt, mi-a răspuns.

Forbes: Și care a fost primul dialog?

Ioana Iordache: „Bună ziua, sunt Ioana Iordache, vă sun de la agenția Target din România! Știu că nu aveți un birou aici și vreau să vă întreb dacă nu v-ar interesa să vă reprezentăm…”  Și Reiner mi-a răspuns: „Uite că vin în februarie în România, să văd niște agenții!” S-a întâlnit cu noi, cu Adrian Drăghici, cu Adrian Sârbu și cu Ion Țiriac. S-a uitat la noi, a înțeles că nu știam nimic despre publicitate, dar și-a dat seama după privirile noastre că eu și cu Ștefan eram niște oameni muncitori și onești.

Forbes: Ce v-a surprins la Reiner Erfert, ca om de afaceri?

Ioana Iordache: Totul m-a surprins. Era deschis, avea umor, ne dădea un milion de sugestii și sfaturi pe un ton extrem de calm și orice ne spunea era o lecție pentru noi. El este un excelent povestitor. Noi munceam atunci cam 17-18 ore pe zi. Când venea în România, după ce ne arăta, ne prezenta și ne explica ce e cu publicitatea, Reiner voia să iasă cu noi în oraș, la masă și ne povestea câte-n lună și în stele „din o mie nouă sute toamna”. De obosiți ce eram, ne cădea capul la masă, dar nu puteam să-i spunem lui Reiner, știi, ne este somn, ne ducem să dormim!

Forbes:Și în ce a constat contractul de intrare în rețea?

Ioana Iordache:A fost o strângere de mână după ce ne-a văzut prima dată. Reiner ne-a dat voie să punem logoul rețelei Leo Burnett pe ușa noastră, ne-a trimis primul client multinațional și primul expat care să ne ajute. De abia după doi ani, după ce Reiner a obținut aprobarea de la Chicago, am semnat contractul.

Forbes: Cum ați simțit în afaceri acea strângere de mână cu Reiner Erfert?

Ioana Iordache: Am intrat într-o altă ligă, instant. Ni s-au deschis o mulțime de oportunități. Din acel moment pot spune că am intrat în publicitate.

20 noiembrie 2012, București
 

CARTE  DE  VIZITĂ

– Ioana Iordache este Chief Executive Officer și co-acționar al Leo Burnett Group România.

– Este absolventă a Facultății de Hidrotehnică din cadrul Institutului Politehnic București (1988). În 1995, a absolvit cursurile de Executive Master of Business Administration ASEBUSS.

– Înainte de 1989, Ioana Iordache a fost inginer stagiar la Energomontaj, Antrepriza Râmnicu Vâlcea: secția Nehoiași și secția Canal București-Dunăre-Marea Neagră.

– Între 1991 și 1994, a lucrat ca secretară la diferite firme mici.

– A înființat împreună cu fratele său, Ștefan Iordache, firma de publicitate Target Advertising (1994), care s-a afiliat oficial la rețeaua internațională Leo Burnett (1997).

– Leo Burnett&Target este cea mai premiată agenție din România la festivalurile interne și interna­ționale. În clasamentul agențiilor
de publicitate în 2011, realizat de „Forbes România”, Leo Burnett&Target ocupă locul doi, cu o cifră de afaceri de 19,1
milioane de euro.

– S-a născut pe 31 august 1964, la București. Este divorțată.

PRIMUL AN DE PUBLICITATE – O CARTE IN PREGATIRE

Vine o vreme când începi să-ți pui întrebări: Când  a început totul? De ce s-au întâmplat lucrurile așa și nu altfel? Cine sunt cei care au pus temelia industriei de publicitate din România? De ce ei și nu alții? E timpul recuperărilor. O privire înapoi este un gest de înțelepciune. Revista „Forbes România“ continuă să publice interviuri cu oamenii care au început să facă publicitate în anii ’90, care au fondat primele agenții și au făcut business în comunicare. Motivația acestui demers editorial este simplă: ca să rămână ceva scris, ca să știm de unde s-a plecat, ca să nu abandonăm trecutul.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii