Pentru Alina Donici, fondatoarea Artesana, discuția despre agricultură nu poate fi separată de o problemă fundamentală: lipsa de predictibilitate și de viziune pe termen lung într-un sector care, paradoxal, rămâne unul dintre cele mai importante pentru economia locală.
„Suntem în secolul în care încă ne uităm la cer și spunem: Dă Doamne, să plouă. Mi se pare trist”, a punctat antreprenoarea, subliniind dependența structurală a agriculturii românești de factori pe care alte piețe au reușit deja să îi gestioneze mai eficient.
În industria lactatelor, unde Artesana operează, calitatea materiei prime este esențială. Iar această calitate începe mult înainte de procesare — în agricultură. „Totul este legat în lanț: de la cereale, la lapte și apoi la procesare”, explică Donici.
În teorie, un an agricol bun ar trebui să se traducă într-un produs final mai bun și mai competitiv. În practică, însă, lucrurile sunt mai complicate. Relația strânsă cu fermierii le permite celor de la Artesana să anticipeze evoluțiile, însă volatilitatea rămâne ridicată.
După pandemia de COVID-19, când producătorii locali au fost esențiali pentru aprovizionarea pieței, părea că direcția este clară: investiții în procesare, accent pe produse locale, mai multă atenție la calitate. „Am crezut că ne-am învățat lecția. Oamenii au început să citească etichetele, să fie mai atenți la sănătate. Dar uităm repede”, spune Donici.
Valul de interes s-a temperat, iar oportunitățile, inclusiv fondurile disponibile pentru procesatori, nu au fost valorificate la potențialul maxim. „Avem foarte multe calități, dar și destule slăbiciuni. Una dintre ele este că avem memorie scurtă.”
Într-o piață liberalizată, în care importurile sunt o practică obișnuită, Artesana a ales un drum diferit: utilizarea exclusivă a laptelui românesc. „La fabrica din Tecuci nu a intrat niciodată lapte din import. Este o decizie asumată”, spune fondatoarea.
Decizia a venit cu costuri. În 2022, când prețul laptelui românesc s-a dublat, iar pe piață existau alternative mai ieftine din import, compania a ales să își păstreze furnizorii locali. „Nu i-am abandonat. Dar asta a însemnat, inevitabil, creșteri de preț.”
Într-un context în care marjele din producție sunt deja reduse, presiunea se transferă de-a lungul întregului lanț până la consumator. Pentru mulți producători, ultimii ani nu au fost despre creștere, ci despre rezistență. „Nu avem marje suficiente să absorbim toate costurile. Lucrăm cu marje mici, dar nu mă plâng. În astfel de perioade, cel mai important este să supraviețuiești”, spune Donici.
Această realitate obligă companiile să renegocieze constant relația cu retailerii și să explice de ce un produs local, realizat din materie primă românească, are un anumit preț.
Dincolo de provocările punctuale — prețuri, importuri, costuri — problema cea mai mare rămâne una de mentalitate. „Cred că ne lipsește coerența. Nu avem o viziune comună”, afirmă antreprenoarea.
Modelul pe care îl susține este unul simplu, dar greu de implementat la scară: parteneriate corecte, în care fiecare verigă din lanț este tratată echitabil.
Mesajul fondatoarei Artesana se înscrie în tema mai largă a evenimentului Reinventarea României: nevoia de a transforma un sector esențial într-un avantaj competitiv real.
Agricultura românească are resurse, are potențial și are exemple de antreprenori care construiesc sustenabil. Dar fără coerență, colaborare și investiții în procesare, acest potențial rămâne fragmentat. Iar, așa cum subliniază Alina Donici, diferența nu o mai face doar producția, ci capacitatea de a construi, consecvent, valoare de la fermă până la produsul final.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.