Alex Bădilă, Managing Director la Publicis București
Forbes: Ați avut clienți, în ultimul an, care v-au solicitat creație pentru machete publicitare exclusiv pentru print? Sunt mai mulți sau mai puțini decât, să zicem, în urmă cu trei ani?
Alex Bădilă: Deși aparent pare un tip de solicitare pe cale de dispariție, au dispărut doar campaniile care au ca epicentru printul. Dar există campanii care au în continuare și o componentă de print, chiar dacă este foarte redusă ca importanță. Printul este folosit pentru alte motive și în alte contexte decât era folosit acum, să zicem, șapte ani.
Forbes: Pe fondul dezvoltării rapide a comunicării digitale, considerați că reclama în print, în România, este o istorie care nu mai interesează pe nimeni?
Alex Bădilă: Oamenii interacționează cu ideile, nu cu un canal de comunicare sau cu altul. Ideile ar trebui să genereze alegerea canalelor de comunicare, nu invers. Așa se întâmplă când media lucrează complet separat și, din rațiuni de optimizări de buget, se propun mediile ce vor trebui folosite, propunere care se transformă în brief către agențiile de creație.
Cred că printul este, într-o mică măsură, și victima propriului mod de gestionare, nu numai a schimbării comportamentului consumatorilor. Printul a făcut prea puține schimbări și a rămas izolat și, dacă vrea să schimbe ceva, ar trebui să învețe din online câteva lucruri legate de flexibilitate și să gândească „pachete personalizate”, scuturându-se de abordarea standard perimată de „o pagină sau 1/2 pagină”. Asta, fără a deschide subiectul legat de tipologia și „adâncimea” content-ului sau complementaritatea cu versiunile digitale.
Reclama în print nu este istorie. Nu este, încă. Este doar „un animal mai rar”, ce răspunde unor nevoi diferite.
Citește și opinia lui Albert Nica (Ogilvy&Mather România)!