Suntem învățați de sistemul clasic de învățământ să punem accent și presiune pe dezvoltarea cognitivă a copiilor încă din primii ani de colectivitate. Este de ajuns pentru o creștere frumoasă? Nu. Iar în rândurile de mai jos povestim cu Petra Mihale-Boantă (foto), Mama lui Emoționel, Consilier pentru dezvoltare personală, Fondator Academia Mama lui Emoționel (Sibiu, 2023), Autor de cărți și jocuri educative pentru copii – seria Emoționel, de ce dezvoltarea emoțională are un rol atât de mare în creșterea unui copil echilibrat, cu o stimă de sine crescută și cu rezultate bune la învățătură.
Am putea spune povești nenumărate despre cât de greu este să treci peste provocările pe care le aduce un copil în viața noastră. Sau despre cât de dificil de gestionat sunt unele momente și cât de grea este relaționarea când nu știi ce vrea, cu adevărat, un copil. Dar vine o vreme când toate acestea trec și ne dăm seama că nu aveam nevoie decât de două “ingrediente” importante pentru relația noastră cu copiii – acceptare și conectare. Povestim în continuare despre cum și unde să le găsim și cum să le “asezonăm” mai bine pentru a avea o relație armonioasă cu cei mici.
Înainte de a porni în călătoria noastră spre a găsi soluții rapide la reacțiile copilului ar fi bine să ne oprim puțin și să ne evaluăm pe noi înșine. Reacțiile noastre de unde pornesc? Sau, mai bine spus, de ce? Ei bine, acesta este de fapt punctul zero, cel din care ar trebui să pornească rezolvarea situațiilor cu care ne confruntăm. Așadar, înainte de a rezolva un conflict cu copilul, primul pas constă în conectarea cu noi, cu sufletul nostru și cu mintea noastră.
Cum ne conectăm cu noi, în general?
- Ne odihnim suficient.
- Realizăm activități care ne pasionează (citit, plimbare în natură, baie relaxantă etc.).
- Nu neglijăm viața socială (ne întâlnim cu cea mai bună prietenă la o cafea, de exemplu).
- Medităm (stăm pur și simplu într-o poziție confortabilă și lăsăm mintea să ne poarte pe unde își dorește).
- Practicăm recunoștința (seara, înainte de culcare, ne gândim la 2-3 lucruri pentru care suntem recunoscătoare).
- Ne organizăm viața și prioritizăm sarcinile.
- Facem exerciții de respirație.
- Lucrăm la capitolul Răbdare.
- Învățăm să ne jucăm și să acceptăm să greșim.
- Savurăm un pahar cu vin… 🙂
Ce se întâmplă atunci când nu suntem conectați cu noi?
Tindem să exagerăm lucrurile, să ne enervăm mai ușor, să creștem involuntar nivelul stresului și să avem o stare generală neplăcută. Când nu suntem conectați cu noi, nu reușim să ne conectăm eficient nici cu copilul nostru, încărcați fiind de propriile griji.
Corect și eficient este să ne deconectăm de propriile probleme atunci când urmează să purtăm o conversație cu copilul căci în caz contrar riscăm să tragem după noi încărcătura emoțională care nu are nicio legătură cu situația prezentă și să o proiectăm asupra celui mic.
Mai există un lucru deosebit de important de care ar fi indicat să ținem cont atunci când intenționăm să-i vorbim copilului. Nici nu ne-am fi gândit că avem atât de mulți pași de bifat înainte de a purta o conversație! Credeam că este în regulă să strigăm din baie către copilul care se află în living să-și strângă jucăriile de pe jos, nu-i așa? Ei bine, nu este deloc în regulă. Atunci când încercăm să-i vorbim copilului în timp ce atenția noastră este distrasă, îi transmitem că este corect să nu fie conectat la conversație, este în regulă să nici nu audă clar cuvintele, este în regulă chiar și să ignore interlocutorul.
Așadar, ce lucru important mai avem de făcut înainte de a-i vorbi? Să ne îndreptăm 100% privirea spre el. Să-i spunem pe nume ca să înțeleagă clar că cerința i se adresează lui. Să ne aplecăm la nivelul lui pentru a nu crea senzația că vorbim cu superioritate. Pe scurt, să ne conectăm cu copilul!
Ce beneficii obții dacă te conectezi cu copilul?
Îi vei crește stima de sine și încrederea în forțele proprii, îi vei sădi în minte și în suflet faptul că este un om important și în acest fel îl vei putea feri de batjocură și sentimente de inferioritate, îi vei arăta prin exemplul personal că atunci când dorește să comunice este nevoie să vină în fața ta, să te privească cu respect și să ceară frumos ceea ce are nevoie, vei crește un om curajos, îndrăzneț și responsabil.
Ce facem după ce ne conectăm? Ne conectăm și mai bine! Ne conectăm, observând și analizând în tăcere compor-tamentul, reacțiile, emoțiile. A observa un copil înseamnă a-l privi în ochi cu drag și căldură, fără a-l judeca, fără a-l pedepsi, fără a-l jigni și fără a-l face să se simtă vinovat de emoția pe care o resimte.
„Observ că te-ai enervat pentru că nu ți-am cumpărat mașinuța roșie din magazin.“
„Observ că ai împrăștiat mâncarea pe masă și pe jos pentru că nu ți-a plăcut ceea ce am gătit.“
„Observ că nu te simți în largul tău la această zi de naștere și ai vrea să facem altceva.“
În situații de stres și furie, de exemplu, copilul are nevoie cel mai mult de cineva care să-l liniștească, nu să îi întărească emoția și să-l provoace și mai mult. Nu aveți idee câtă liniște și înțelegere îi veți transmite!
Copilul are nevoie să se simtă în siguranță, într-un mediu în care e înțeles, acceptat și iubit. El nu se simte bine atunci când își exteriorizează o emoție neplăcută. Are nevoie de ajutor și îndrumare și nu știe cum să ceară. Are nevoie de un ghid!
Aici intervenim noi, adulții! Noi suntem întregul Univers pentru copil. În noi, copilul vede totul. În noi, copilul vede ajutorul, grija, iubirea și viața. Imaginați-vă că voi nu vă simțiți bine și în loc să primiți înțelegere, acceptare, pace, liniște și siguranță, cineva cu 2 capete mai mare decât voi se apleacă încruntat spre voi și vă judecă pentru felul în care vă comportați: „Iar ai lăsat vasele în chiuvetă? Păi nu ți-am zis de 100 de ori să le speli? De câte ori să îți mai repet?“
Următorul pas pe care vă recomand să-l realizați, după ce v-ați conectat cu copilul și i-ați observat comportamentul și emoțiile este să-i validați emoția. În această etapă este foarte important să-i arăți copilului tău că îți pasă cu adevărat de ceea ce simte, validându-i emoția și înțelegându-l. „Observ că te-ai enervat pentru că nu ți-am cumpărat mașinuța roșie din magazin.“
Te simți FURIOS din cauza aceasta. Să știi că te înțeleg. Îți doreai foarte mult acea mașinuță. Și eu m-aș simți în acest fel dacă mi-aș dori ceva foarte tare și nu aș obține.“ Lucrurile sunt foarte clare și încep să devină clare și pentru copilul care trăiește o situație greu de controlat. Tocmai i-ai transmis copilului tău că nu este nimic în neregulă cu el, că este acceptat și că-l iubești în continuare, chiar dacă se comportă diferit.
Fiecare copil are nevoie să știe că în ochii noștri de mame, în ochii tăticului, ai bunicilor și ai tuturor celorlalți oameni pe care îi întâlnește de-a lungul vieții este bine așa cum este. În caz contrar, dacă îi transmitem că nu e în regulă să simtă anumite emoții (furie, tristețe, dezamăgire etc.), i se va dezvolta anxietatea și frica, iar mai târziu va avea dificultăți la integrarea în societate.
Vă invit să țineți cont de aceste sfaturi, să le aplicați într-o manieră nonviolentă (fără jigniri, comparații sau reproșuri), vorbindu-i copilului cu calm, răbdare și empatie. Și nu uitați, totul pornește din voi! Copilul este ca un burete care absoarbe emoția cu care se întâlnește. Este ca o oglindă care reflectă starea voastră.
Aveți grijă să păstrați oglinda cât de curată puteți, ca să oglindească strălucirea soarelui cât de mult se poate.
