În ultima vreme, mai multe cuvinte au intrat într-o „masă a vocabularului” oamenilor din companii. Mi-a fost greu să aleg, desigur că aș fi pus și covid, vaccin, incertitudine, politică, sănătate și multe altele.
M-am îndreptat totuși în alte direcții, ca să fie peisajul mai complex.
Agil, agilitate. Nu este nouă această memă, a intrat în limbajul de business acum câțiva ani. Odată cu pandemia însă, parcă deodată a explodat, în toate companiile s-a vorbit despre agilitate, despre cum toți oamenii trebuie să devină agili. Nu știu cât de mult au reușit, sper că nu a devenit un concept mult vehiculat, dar fără conținut.
Burnout. O realitate a vremurilor. Oamenii sunt stresați, poate că, uneori, termenul este folosit abuziv. Nu orice stres înseamnă burnout.
Coach. Un cunoscut grec spunea anul acesta că, dacă ieși pe stradă și strigi acest cuvânt, 20 de oameni se vor întoarce, crezând că li te adresezi. Este o modă să te numești coach, indiferent de experiență și pregătire. Sper să ajungem și în faza în care să facem, să construim ceva înainte de a da sfaturi altora. Această modă îmi amintește de moda de a urma Politehnica, ce exista când am dat eu la facultate. Mulți au mers acolo pentru că era „trendy”.
Diversitate. Mă bucur că vorbim despre diversitate, era și timpul să lăsăm deoparte etichetele, discriminările pe criterii de gen, vârstă, rasă, clasă socială, țară, continent sau de orice alt tip. Mă rog, încă suntem la nivel declarativ. Din nefericire, printre cei care se declară cei mai mari susținători ai diversității, am întâlnit și mari discriminatori. Mai e mult până departe, dar măcar am început.
Educație. Educația continuă pare să fi revenit în atenția tot mai multor oameni. Obligați să lucrăm de acasă, să stăm cu familia, cu noi înșine, ne-am pus mai mult întrebări despre sens, despre ce vrem și ce nu vrem, am avut timp să ne gândim la ce am vrea să mai învățăm, a trebuit să învățăm să lucrăm pe diverse platforme, să reînvățăm să comunicăm și să colaborăm, de la distanță, de această dată.
Flexibilitate. Iată un concept ușor de înțeles, dar greu de însușit și de aplicat. Ne-am format într-un fel, avem propriile convingeri, mai mult sau mai puțin limitative, avem experiență, educație proprie. Se vorbește mult despre învățare – dezvățare – reînvățare. Or, acest ciclu presupune să avem deschiderea către a integra concepte noi, puncte de vedere diferite de ale noastre. Iar aceasta nu este deloc floare la ureche. Este ca atunci când ai o cană cu cafea, ai băut puțină, ai lăsat-o și s-a răcit. Ca să pui cafea proaspătă, e nevoie să o verși pe cea rece. La fel, ca să aduci informații, perspective noi în mintea ta, e nevoie să faci loc.
Generații. Millennialii încă ocupă un spațiu mare în contextul cotidian. Însă a devenit importantă și preocuparea pentru generațiile de peste 40 de ani. Sunt oamenii care au trecut prin multe, au experiență, însă, dacă vor să schimbe jobul, sunt în impas: foarte rar sunt chemați la interviu. Prea scumpi, cu păreri proprii, mai dificil de controlat, prin urmare, aceștia sunt discriminați tocmai de o funcțiune care declară că luptă pentru diversitate.
Hibrid. De fapt, munca hibridă, de unde lucrăm, cât, când, cine. Încă nu există soluția câștigătoare, diverse companii încearcă diverse formule. E clar însă că există oameni care nu vor să se întoarcă la birou, nu dacă nu există motive întemeiate. Dacă pot lucra de acasă, de oriunde, ideea de a pierde în trafic câteva ore, de a fi mai puțin eficienți la birou nu mai surâde nimănui.
Incluziune. Am scris mai sus despre diversitate și nu puteam să nu scriu și despre incluziune. Diversitatea fără incluziune este ca un Turn Babel modern. Consider că mai sunt foarte multe de făcut în sfera incluziunii, mai ales că, în ultima vreme, pare că nivelul de toleranță a scăzut, pe fondul oboselii și al necoordonării țărilor și guvernelor pentru a da un orizont de așteptare pentru terminarea pandemiei și a instabilității politice și economice.
Învățământ. Multe dintre slăbiciunile din societate ar fi putut fi evitate dacă aveam un învățământ mai performant. Există inițiative în mediul privat pentru susținerea învățământului; există profesori, directori de școli care fac, vorba lui Audrey Hepburn, din cuvântul „impossible”, „I’m Possible”, sunt mulți elevi, studenți extraordinari. Însă e nevoie să scalăm la nivel național aceste inițiative. Când învățământul va fi prioritate națională, atunci cred că vom avea șansa de a fi o țară mai bogată din toate perspectivele. Când vom reuși să eliminăm analfabetismul, abandonul școlar, când vom fi printre primele țări în topul testelor PISA, când profesorii vor fi respectați, când va fi iar aspirațional să fii profesor, iar copiii vor merge la școală cu plăcere, când fiecare dintre noi va înțelege că investiția cea mai mare este în propria minte, în propria dezvoltare, și în dezvoltarea copiilor, atunci va răsări soarele și pe strada noastră, vom avea o societate mai curată, mai integră, mai dezvoltată.
Joc, joacă. Foarte mult aud că trebuie să ne jucăm, să „avem fun”, să învățăm în joacă. Sigur, învățăm multe „în joacă”, dar, uneori, poate e bine să ne mai și concentrăm, să studiem. Altfel, riscăm să demonetizăm și joaca, și învățarea.
Leadership. Tone de cerneală ar fi fost folosite în acest an dacă nu existau laptopul, telefonul. Perioada în care ne aflăm i-a inspirat pe cercetători și pe profesorii de la marile școli de business, care au făcut nenumărate încercări de a redefini profilul liderului viitorului.
Nu e vorba că au avut și „modele” negative cu duiumul, în special printre „liderii” politici ai lumii. Despre ce tip de om se vorbește acum? Unul empatic, căruia să îi pese de ceilalți, care se cunoaște pe sine, învață mereu, este în echilibru cu sine și cu lumea, are capacitatea de a lua decizii în vremuri tulburi, de a pune simplitate în complexitate, de a-i dezvolta pe ceilalți, de a comunica clar, de a asculta, de a colabora. Vorba englezului, „no pressure!”
Mindset. Iată un cuvânt care va mai rămâne în mentalul colectiv. Vorbim despre „open mindset”, despre „growth mindset”, despre „fixed mindset” (dacă ești nefericitul posesor, atunci e nevoie să te schimbi, să mergi la un curs, două, să citești, să mergi la coaching, să lucrezi cu tine, altfel nu te văd bine).
Neuroștiințe. Aș spune că, alături de coach și agilitate, este printre cele mai la modă cuvinte. Acum câțiva ani, am fost la o conferință în Canada, unde a vorbit o doamnă doctor în neuroștiințe. Ea a recomandat atunci să nu folosim cuvântul ca să dăm bine, domeniul fiind unul foarte vast, în care nu te avânți ca un profan.
Dar ce știe ea? Oricum, avea vreo 55 de ani, e de modă veche, cercetător, stă toată ziua cu nasul în laborator, cărți, e ruptă de realitate. Deci ale cui neuroștiințe? Ale cui doriți?
Oboseala. Este starea multor oameni. Poate că e firesc să obosim după toată perioada aceasta în care am funcționat asemenea unei mașini care înaintează într-o ceață densă, fără vreo luminiță la capăt.
Poate că managerii au obosit, poate că cei din echipele lor au obosit, poate că și antreprenorii. Ah, nu, stai, ei sunt obișnuiți să fie precum Hopa Mitică. Cine e Hopa Mitică? Păpușa aceea care cade și se ridică imediat.
Psiholog. Iată o meserie la modă. Sigur, știu oameni care au făcut această facultate din vocație, au întrerupt tot și au studiat. Sau oameni care au făcut eforturi enorme ca să lucreze și să studieze, nu pentru diplomă, ci pentru că, în sfârșit, au identificat ce îi pasionează. Jos pălăria! Dar moda vine și cu alte tipuri de cazuri, mai puțin fericite.
Reziliență. Capacitatea de a trece peste momente grele, rezistență, tăria de a înfrunta situațiile, gândurile asociate situațiilor dificile cu care ne confruntăm.
Sustenabilitate. La nivel global, este un accent important pe sustenabilitate. Marile case de modă au început să deschidă magazine pentru colecțiile vechi, cărora clienții vor să le dea o a doua șansă, să le crească durata de viață.
Generația foarte tânără nu mai este dispusă să cumpere produse a căror fabricație ar presupune lipsa grijii față de mediu. Marile puteri ale lumii se întâlnesc pentru a discuta despre subiectul sustenabilitate. Sigur, fiecare vine cu avionul și se pun greu de acord. Dar începerea discuțiilor este salutară.
Timp. Mă refer la timpul pentru sine, pentru ceea ce e esențial. Oamenii au devenit mai atenți cu timpul lor, mai chibzuiți când e vorba de a-l petrece cu cine contează.
Urgent. Stare de urgență, totul trebuia făcut ieri, parcă nu mai avem răbdare, timp, nervi.
Volatilitate. Așa e mediul, așa este economia, greu de pus degetul pe ceva. O perioadă asemenea apei ce curge la robinet – vrei să o prinzi în mână, dar îți scapă imediat; acum o ai și imediat dispare.
Wellbeing. Nu puteam să nu menționez și acest cuvânt. Ceea ce părea acum 4-5 ani un răsfăț a devenit necesitate. Se vorbește mult despre acest concept, există diverse programe în companii, sper însă ca oamenii să le urmeze și să nu uite să își pună, metaforic vorbind, masca de oxigen, să aibă grijă de ei.
Zoom. Canalul nostru de comunicare, cel de toate zilele (sigur, când nu e Teams, Skype, Slack, Whatsapp).
Ce ați adăuga pe această listă?