Nici o provincie din Vietnam nu este considerată acum „extrem de predispusă” la pandemie, a anunțat miercuri premierul Nguyen Xuan Phuc, deși unele întreprinderi neesențiale vor rămâne închise, conform sursei citate.
Țara comunistă de 95 de milioane de locuitori a avut o poveste de succes în privința pandemiei, cu doar 268 de cazuri de coronavirus și nici un deces.
A reușit să țină virusul sub control, în ciuda faptului că este mai puțin bogată decât alte economii puternice din Asia, cum ar fi Coreea de Sud și Taiwan, și a faptului că are o graniță de 870 de mile cu China.
La fel ca aliații săi asiatici, răspunsul rapid al Vietnamului s-a bazat pe un plan robust de răspuns pandemic, care a fost validat după interacțiuni dramatice cu ați viruși, precum SARS și H151.
Strategia vietnameză s-a concentrat pe o combinație de urmărire riguroasă a contactelor și testare pentru a păstra Covid-19 în grupuri mici înainte de a se extinde.
După primele cazuri internaționale cunoscute din ianuarie, Hanoiul nu și-a asumat niciun risc. În februarie, a pus în carantină mai mult de 10.000 de persoane în comuna Son Loi din provincia nordică Vinh Phuc, după o creștere a numărului de infecții.
De asemenea, a hotărât să impună o carantină de 14 zile tuturor celor care ajung în Vietnam dintr-o zonă cu risc ridicat. Toate școlile și universitățile au fost de asemenea închise de la începutul lunii februarie.
Răspunsul decisiv al Vietnamului comunist la pandemia coronavirusului pare să fi dat rezultate.
În martie, când seria de 22 de zile al Vietnamului fără niciun caz nou a fost întreruptă de un grup de cazuri importate în urma unui zbor din Londra, oficialii au urmărit și izolat toți pasagerii și au suspendat intrarea fără viză pentru Marea Britanie și pentru mai multe țări europene. Ulterior a pecetluit granițele.
O campanie masivă de informare publică – incluzând o melodie despre spălarea mâinilor care a devenit virală – a fost promovată în mass-media controlată de stat.
Săptămâna trecută, oficiali americani, precum dr. John MacArthur au lăudat răspunsul Vietnamului și l-a atribuit „sistemelor de sănătate publică puternice, abordării întregului guvern” și a unei echipe uriașe de „detectivi de boli”.
Urmărirea contactelor a fost deja un instrument valoros în aplicarea luptei împotriva unei pandemii, deși ridică îngrijorări evidente ale libertății civile, care vor fi puternic disputate în democrațiile mai puternice.