S-a rugat și, după ce a primit din nou războiul, nu mai cerea să-i fie luat. Acum zicea: „Dă-mi, Doamne, răbdare în lupte”.
Răbdarea o învățăm pe pielea noastră. Este una dintre calitățile cu care nu ne naștem și pe care unii dintre noi nu reușesc să o învețe nici până când pleacă de pe acest pământ. Și totuși câte bucurii ne aduce atunci când reușim să o ținem trează în viața noastră!
Eu învăț despre răbdare uitându-mă la modelele pe care mi le-am ales în viață. La oamenii pe care îi admir, care ascultă cu adevărat, care nu grăbesc rezultatul până nu se „coace” suficient de bine, care nu grăbesc întâlnirile și nu le înghesuie una peste alta.
„Răbdarea este de aur”: zicală pe care, atunci când eram copii, cred că am urât-o cu toții.
Dar știți de ce este „de aur”? Pentru că strălucește ca aurul. Pe fața omului răbdător nu vezi multe riduri de expresii îndârjite; fața omului răbdător este fină, caldă, senină; în soare, strălucește un pic. Ca aurul. Da.
Răbdarea este singurul „lucru” care stă ascuns în suflet și se vede peste tot în corpul nostru. Într-o negociere, la masă, în trafic, într-o iubire: peste tot, răbdarea câștigă. Câștigă teren și își câștigă adepți. Omul răbdător nu va suferi vreodată vreo depresie, pentru că înțelege ritmul lucrurilor.
Știți testul pe care sociologii americani l-au făcut în anii ’70? „The Marshmellow Test”?
Unor copii de șase-șapte ani li se oferea câte o bezea apetisantă; fiecăruia într-o sală separată. Fiecărui copil i se spunea că, dacă se abține să mănânce bezeaua până când se întoarce în sală moderatoarea, va mai primi una. Miza era încă o bezea (deci, două, în total!), însă prețul era așteptarea în fața tentației uriașe.
Cum era de așteptat, unii copii nu au reușit să se abțină și au mâncat bezeaua, neprimind-o, deci, pe cea de-a doua. Iar alții au așteptat și și-au primit răsplata.
Testul nu este, în fapt, acesta. Ci evoluția acestor copii peste 20 de ani, când din nou au fost testați și când li s-a analizat traseul vieții școlare și începutul vieții profesionale. Cei care au avut voință când erau mici erau, statistic relevant, mai echilibrați și mai realizați profesional, având note mai bune la școală.
Concluzia? Răbdarea întărește voința, caracterul, omul în întregul său.
Prețul răbdării este prețul cu cel mai bun raport efort/răsplată din lume, din orice piață, din orice conjunctură. Să avem răbdare să testăm această ipoteză.