În realitate, nutriţia medicală poziţionează corect programele de nutriţie personalizate, adaptate în funcţie de profilul individual al fiecărei persoane, subliniind faptul că dieta nu are modă, ci numai aplicabilitate.
Pentru ce perioadă trebuie să urmăm dieta? Aceasta este o întrebare frecventă, dar cu un singur răspuns: adoptarea unui stil de viaţă echilibrat se implementează pe tot parcursul vieţii, doar astfel reușim să ne îmbunătăţim calitatea vieţii.
Ce trebuie să mănânc dacă fac zilnic o oră de mișcare? Aceasta este o altă întrebare la care îmi place să răspund cu altă întrebare: ce trebuie să mănânci dacă îţi folosești creierul opt-zece ore zilnic?
Armonia din viaţa noastră se poate realiza respectând trei reguli fundamentale:
Varietate
Cumpătare
Echilibru
Pornind de la respectarea acestora, se poate defini relaţia cu alimentele, ce se construiește pe raţiune, evitând instinctul, poftele, nevoile induse în diferite perioade ale lunii sau momente ale zilei. Astfel, alimentele au efecte terapeutice sau acţionează precum o otravă, decizia introducerii acestora în meniul zilnic fiind strict personală.
De ce avem nevoie să ne ascundem în spatele unor ocazii „miraculoase” (ziua colegei, vizita la mama, ciocolata primită la ceas de seară de la iubitul zâmbitor)? Toate aceste excepţii sunt imaginea clară a fugii de sine, a dezechilibrelor emoţionale ce își găsesc refugiu în mâncare… o anestezie locală, cu impact distructiv în ceea ce privește sănătatea. Suntem spectatorii vieţii noastre, fără să acţionăm în niciun fel, fie din lipsă de timp, fie neavând talent, imaginaţie, creativitate în bucătărie. Toate acestea sunt scuze zilnice pe care le îmbrăţișăm ca fiind o normalitate.
Am întâlnit în mod frecvent situaţia în care adulţii dintr-o familie au o alimentaţie perfectă, cu mese regulate, accent pus pe calitate, asocieri corecte de alimente, activitate sportivă desfășurată în mod frecvent, hidratare optimă.
Cu toate acestea, lipsa de timp impactează în mod direct copiii, cărora ar trebui să le acordăm cea mai mare atenţie în procesul de creștere și dezvoltare.
Să privim în jurul nostru și să vedem cum copiii stau mai mult acasă decât la grădiniţă sau școală din cauza diferitelor probleme legate de imunitate, cum au o supraponderalitate care pare să fie normalitate, cum fetele de nouă ani au o dezvoltare precum a unor adolescente.
Sunt etape din viaţa copiilor pe care noi, adulţii, le accelerăm și uităm să îi lăsăm să își trăiască copilăria în rolul de copil, și nu în rolul unui adult în miniatură.
Relaţia cu alimentele, comportamentul alimentar, profilul alimentar se definesc acasă, prin tabieturile de familie, când copiii învaţă să își respecte corpul, să se hrănească pentru a avea o minte sănătoasă într-un corp sănătos.
Observăm cum unii copii stau la restaurant cu tableta/telefonul în faţă și mănâncă într-un mod inconștient șniţele, cartofi prăjiţi, băuturi îndulcite, desert… uneori toate… la aceeași masă… se ridică de la masă cu burta plină, semn al bunăstării, dar la nivelul creierului nu ajunge informaţia necesară unei bune funcţionări.
Corpul nostru nu este un coș de gunoi în care să aruncăm toate nonalimentele (preparate ce nu pot fi digerate corect, nu furnizează proprietăţi nutritive, ci gust bun și calorii goale). Uitându-mă puţin în profilul pacienţilor adulţi și copii observ cu ușurinţă că adulţii au comportament de copil și copiii sunt asemenea unui adult, atunci când discutăm despre o repoziţionare pe un drum al sănătăţii.
Meniul zilnic al copiilor nu mai este o resposabilitate a părinţilor pentru sănătate? Hrana de zi cu zi a copiilor nu mai este un îndemn pe culoarul sănătăţii, care să susţină definirea unui copil/adult motivat, determinat, consecvent, conștient de impactul alegerilor asupra propriului corp, optimist, echilibrat, sănătos, încrezător (stimă de sine), ambiţios, energic?
Pasăm această responsabilitate către grădiniţă, școală, colegi, prieteni, anturaj, bone, bunici, dar SINGURII RESPONSABILI DE SĂNĂTATEA COPIILOR NOȘTRI SUNTEM NOI, PĂRINŢII, indiferent de poziţia socială pe care o avem. Educaţia alimentară a copiilor noștri, dar și a noastră se reflectă în performanţă, și nu în cartea de vizită sau în contul bancar.
Așa cum găsim resurse de timp să fugim o săptămână la detox după abuzul alimentar din timpul sărbătorilor, să plecăm cu echipa în teambuilding, să lucrăm zi și noapte la un proiect foarte important… vă invit să fim sinceri și să vedem când am dedicat timpul necesar copiilor noștri, în special în definirea unui comportament alimentar corect, ce reprezintă punctul de plecare în relaţia cu performanţa fizică, intelectuală și emoţională.
Vă invit să ne raportăm la fiecare moment de peste an cu bucuria din suflet, refuzând plăcerile calorice, refugiile alimentare și apoi frustrarea asociată cu starea de oboseală, disconfort abdominal, dureri localizate într-un mod diferit.
Perioadele de post sunt bine-venite, dar respectând cele trei principii de bază (varietate, cumpătare și echilibru), altfel există riscul de a ne raporta la această perioadă cu un sentiment de nesiguranţă, neîncredere, dezamăgire, mai ales dacă se înregistrează o creștere a greutăţii, asociată cu o stare de oboseală.
Perioadele de înfometare ce urmează după răsfăţul din perioada Sărbătorilor de Iarnă generează dezechilibre majore, similare cu starea de „panică” celulară, un stres metabolic perceput ca fiind startul către instalarea unor stări de devitalizare.
Educaţia și disciplina ne diferenţiază chiar și atunci când ne raportăm la farfuria noastră!