Rock-staruri, supermodele, capete încoronate și, mai ales, oameni de afaceri, toţi călătoreau cu Concorde. Puţin peste trei ore dura zborul Londra-New York. Era convenabil pentru o călătorie de afaceri, de exemplu, dus-întors, în aceeași zi. Phil Collins a ţinut un concert la Londra după-amiaza, iar seara unul la New York. Graţie zborului rapid cu Concordul. Regina Elisabeta ocupa întotdeauna locul 1A. Bineînţeles, ea închiria întreg avionul pentru suita personală. După decolare, îi întorceau scaunul și i se instala un birou unde putea să lucreze tot timpul zborului. Erau line zborurile cu Concorde. Se ridica la peste 60.000 de picioare, unde nu există turbulenţe.
Avionul a fost conceput în anii ’60 de către francezi și britanici și a început să zboare în anii ’70. Biletele erau accesibile la început doar că cele două companii ce operau acest tip de avion (Air France și British Airways) pierdeau bani. Costurile cu carburantul erau imense. Așa că într-o zi au făcut un sondaj printre călători să-i întrebe cât ar fi dispuși să plătească pentru luxul de a ajunge în cel mai scurt timp la New York. Călătorii erau oameni de afaceri ce nu-și cumpăraseră un bilet de avion în viaţa lor. Aveau secretare pentru asta.
Așa că 10-12 mii de dolari nu li s-a părut niciunuia un preţ prea mare. Și l-au plătit până când avionul a fost retras din serviciul comercial. Se întâmpla în 2003. În 2000 avusese loc o prăbușire spectaculoasă a unui Concorde la Paris. Chiar la decolare. Prăbușire filmată și difuzată în toată lumea. A fost începutul sfârșitului. În 2001, British Airways organiza un eveniment de relansare a zborurilor cu Concorde. Cu recepţie, zbor demonstrativ și o pleiadă de ziariști cunoscuţi în toată lumea. Speranţele erau să se recâștige încrederea pasagerilor în cel mai rapid avion din lume. Evenimentul de relansare a avut loc pe 11 septembrie 2001. Mediatizarea promisă nu a mai avut loc pentru că în acea zi lumea a fost zguduită de cel mai mare dezastru care a schimbat industria aviatică din temelii.
Prăbușirea, preţurile prohibitive și panica instalată după 11 septembrie au contribuit toate la retragerea finală a Concordului. Azi îl găsim doar în muzee. Și în amintirile celebrităţilor vremii. Un zbor Londra-New York azi durează șapte-opt ore. Și încă nu s-a construit un avion care să concureze cu Concorde.
Povestea de mai sus am auzit-o într-o joi la New York. The Big Apple. Orașul în care nu ai cum să te plictisești vreodată. Orașul ce are atâtea oferte de petrecere a timpului liber încât, pur și simplu, o vacanţă, cât de lungă ar fi ea, nu e niciodată îndeajuns pentru a le acoperi pe toate. Eu am ales pentru acea joi muzeul Intrepid. Cu avioane militare, vase de război, submarine, staţie spaţială și Concorde. Și m-am trezit nostalgic după Concorde deși nu am zburat niciodată cu el. E meritul New Yorkului. Și al americanilor, care știu să te facă parte din poveste fără să ai legătură cu povestea.
Și ziua de joi nu s-a terminat. De ce joi neapărat? Pentru că e singura zi în care poţi face un tur foarte special al unuia dintre cele mai inedite muzee din New York: The Tenement.
De pe malul Hudsonului din Upper West Side Manhattan am ajuns în Lower East Side Manhattan unde, pe strada Orchard, la numărul 97, se află o clădire reconstruită exact cum era în anii 1860, când s-a inventat moda locuinţelor cu mai multe apartamente. A blocurilor dacă vreţi. Un imigrant neamţ, croitor de meserie, își investise toată agoniseala în construirea unei clădiri ce avea la parter magazine, iar la etaje (șase mai precis) apartamente unde stăteau chiriași. Erau vremurile în care se emigra masiv din Europa în Statele Unite. Nemţi, greci, evrei est-europeni își căutau norocul dincolo de Ocean. Iar cererea de locuinţe era imensă. Din 1867 până în 1935, „blocul” neamţului a fost locuit de familii de imigranţi care au construit New Yorkul. Și America pe care o știm azi. Clădirea a fost părăsită în 1935 deoarece facilităţile oferite nu mai corespundeau legilor în vigoare. Și părăsită a rămas până la sfârșitul anilor ’80, când două doamne evreice au cumpărat clădirea și au transformat-o în muzeul de azi. Și l-au numit simplu: The Tenement.
Deschis în fiecare zi a săptămânii, muzeul îţi arată cum locuiau oamenii în acele vremuri. Ce puneau pe masă, cum se îmbrăcau, ce tablouri aveau pe pereţi, ce mobilier, unde dormeau, cum se spălau și ce lucrau – totul îţi este explicat cât se poate de concret în tururile organizate în interiorul blocului de pe strada Orchard numărul 97. Vechile apartamente au fost reconstituite minuţios, de la cuverturi de pat până la linguri și furculiţe și fiecare poartă amprenta tradiţiilor și obiceiurilor aduse cu ei de imigranţii acelor vremuri din ţările de origine.
Joia, și doar joia, de la șase jumătate seara, se întâmpla însă cel mai frumos tur al acestui muzeu. Cel care îţi arată cum a fost făcut el. Timp de două ore, ghidul te poartă prin toate apartamentele, prin curtea din spate și prin magazinele de la parter și îţi povestește cum a fost recreat un mod de viaţă de acum peste 130 de ani, în amănunt. Cum s-au dat jos straturi după straturi de vopsea de pe pereţi pentru a se înţelege care erau zugrăvelile preferate la acea vreme. Cum s-a săpat în curtea din spate pentru a afla exact poziţia grupurilor sanitare – care erau la comun atunci. Cum, nesperat, într-o zi, s-au trezit la ușă cu o fostă locatară a „blocului” din Orchard 97 care le-a descris exact apartamentul ei și pe cel al vecinilor și așa au reușit să reconstruiască cât mai fidel posibil interiorul locuinţelor. De altfel, în timpul turului ai ocazia să asculţi o înregistrare cu fosta locatară în care îţi spune cum păstrau bananele la fereastră și cum le făcea baie mama lor în bucătărie o dată pe săptămână, ce vecini stăteau deasupra și lateral și cum asculta mama ei cu lacrimi în ochi canţonete din Italia natală la radio.
Istorici, specialiști în diverse domenii, documente ale epocii, cărţi de bucate din acea vreme au fost surse și resurse pentru restabilirea unei realităţi palpabile. Nu au existat târguri de vechituri sau licitaţii cu obiecte ale vremii nebătute de cei care lucrau la construirea muzeului pentru a mobila și dota apartamentele cât mai fidel cu originalul. Rezultatul e extraordinar și vă recomand să vizitaţi Tenement data viitoare când sunteţi la New York.
Aceasta a fost o zi de joi în New York, noiembrie 2018. Și mai am atâtea de văzut.