Ana și Maria s-au întâlnit prima oară la Gala Forbes care celebra 100 de ani de la apariția revistei. La eveniment, Ana, o prietenă comună, le-a făcut cunoștință, și tot ea, ulterior, a implementat pictura Mariei pe ambalajele ZEXE.
La 26 de ani, Ana s-a „trezit” responsabilă de o echipă de 20 de oameni și de o braserie cochetă pe care trebuia să o dezvolte. Abia în septembrie anul acesta, la doi ani și jumătate de la deschiderea Braseriei Zexe, de pe Bulevardul Aviatorilor, prăjiturile Anei pleacă în „haine” noi, într-o serie de ambalaje-concept pentru care a fost nevoie de nouă luni de la idee și până la implementare. „Am vrut să apropii ambalajele de partea artistică a braseriei. Voiam să colaborez cu mai mulți artiști pentru că îmi place să lucrez alături de businessuri mici, un raționament la care am apelat dintotdeauna. Mierea o iau de la un producător, murele de la un altul, toți producători locali. Împreună creăm o comunitate, dezvoltăm un segment de piață. Așa că, pe lângă colaboratorii pe partea de alimente, am vrut să extind acest fel de colaborări și în alte sectoare ale businessului și astfel am ajuns să facem acest proiect: conceptele creative sunt românești, implementarea – românească, producția ambalajelor – la fel”, mărturisește Ana.
Maria și Ana sunt două personalități care se completează și care au fost fericite să descopere o chimie atât personală, cât și profesională. Își tratează businessul ca moft și moftul ca business, adoră florile și cred că antreprenoriatul nu poate fi de sine stătător. Ba chiar că a face ceea ce-ți place este cel mai greu lucru din lume.
Poveste, ambalaj, emoție
În crearea primei serii de ambalaje pentru Zexe, Maria a avut libertate totală, singura cerință fiind aceea de a surprinde spiritul braseriei. „Oamenii care vin aici caută această atmosferă unică, intraductibilă în cuvinte; de vacanță; povestesc cu ospătarii, primesc porecle pe care le știu și la auzul cărora chicotesc, se simt bine, se regăsesc la fel ca în sufrageria unei rude dragi”, spune Ana zâmbind.
Maria Dermengiu a renunțat la cariera juridică pentru a se dedica artei. Absolventă a Școlii de Artă din București, Maria și-a expus lucrările la importante instituții muzeale și galerii și a întâmpinat ideea Anei cu aceleași valori despre care spune că se întrepătrund cu cele ale Braseriei Zexe: creativitatea, delicatețea, lucrul cu mâinile. „Ne leagă foarte multe lucruri, deși aparent venim din zone diferite. Amândouă creăm ceva și ne așteptăm ca oamenii să aibă o emoție în fața lucrului pe care îl facem. Și delicatețea, și fragilitatea – o pictură cu flori este la fel de delicată precum gustul unei prăjituri sau răsfățul unei creme”, completează Maria.
În braserie, tabloul pictat de Maria stă la loc de cinste, unde să-l poată vedea toți cei care se așază nehotărâți în fața vitrinei cu prăjituri. Lucrarea, o ilustrație pe pânză menită să valorifice suportul ales pentru ambalarea produselor de cofetărie, dar și meniurile, etichetele și întreaga identitate vizuală a brandului, are în centru un motiv floral, un laitmotiv al practicii artistice a Mariei, și evocă subtil delicatețea creațiilor din vitrina braseriei.
Având experiența printului și a desenului digital, Maria a putut echilibra elemente cu care să se poată juca digital, astfel încât fiecare cutie, fie ea pentru pandișpan, pentru macarons sau pentru prăjituri, să provoace ochiul cu alte decupaje din lucrare. Deși artiste, ambele abordări au fost pragmatice: în două săptămâni, Maria a finalizat totul (de la pictură până la varianta digitală a acesteia), iar Ana a reușit să conducă un lanț de producție mult mai provocator decât se aștepta inițial. „Mai întâi au fost luate măsurile pentru cutii, apoi Maria a avut sarcina de a termina pictura, abia apoi s-au purtat discuțiile cu compania de design și ulterior s-a implementat desenul pe cutii și ambalaje. Menționez: ambalajele speciale de cofetărie, cu norme speciale, wle-am trimis mai întâi la Budapesta pentru teste și așa mai departe. Recunosc că a fost o provocare și pentru noi, dar și pentru producători. Urmează să continuăm acest proiect, să facem alte cutii, cu un nou artist, însă deocamdată ne vom bucura de acestea. Acum avem experiența primei serii, avem deja șabloanele și încrederea că lucrurile vor merge mult mai ușor”, îmi spune Ana în timp ce comandă pentru toate trei câte o porție de Medovic.
Un pandișpan la pachet, vă rog!
Ne savurăm fiecare în parte felia de Medovic, prăjitura preferată a Anei, a cărei rețetă a creat-o în aproape doi ani, și continuăm să povestim despre artă și artiști. Nuanțele care se regăsesc în pictură și, implicit, pe ambalaje vin de aici, din braserie și-mi amintesc de prăjituri și de macarons cu lavandă, în timp ce Maria mărturisește că cel mai mult o bucură faptul că rezultatul a ieșit exact în stilul ei caracteristic: floral, delicat, decorativ. Tema se regăsește în toate elementele din braserie: meniuri, etichete, chiar și în logo-ul Zexe. „În rezultatul final, punem laolaltă și geometriile riguroase, și culorile pastel. Adunăm lucrul modern cu romantismul, elementele florale cu liniile drepte, în aceeași măsură în care îmbin în braserie spiritul modern care mă caracterizează pe mine – spre deosebire de celelalte restaurante Zexe, ceva mai clasice și care impun o anumită ținută – cu atmosfera relaxantă pe care o găsești aici”, îmi explică Ana.
În final, discuția capătă textură crocantă de ciocolată, câteodată de blat însiropat, alteori de fructe confiate. Tot ce îmi rămâne de făcut este să mă molipsesc de starea aceasta de bine și să mă hotărăsc asupra desertului pe care să-l iau cu mine acasă: să fie un George Enescu, o cosmopolită cu multă ciocolată sau un chec de mamaie?