Întâlnirea noastră începe în bucătărie, în timp ce Dan Coma prepară două cafele scurte și eu mă minunez de colecția de râșnițe.
Câte râșnițe numără colecția? îl întreb.
Nu le numără colecționarul niciodată. E superstițios, tot mai speră să mai găsească câte una, îmi răspunde zâmbind.
Luăm cafelele și mergem în salon, unde Bubu, răsfățatul cățel al familiei, se propune martor al poveștilor noastre.
Parterul nostalgiilor
Casa lui Dan Coma și a soției sale, Doina Levinza, e un univers de sine stătător. Showroom, locuință, atelier, Musée de la Poupée – toate sunt încorporate într-o atmosferă magică, unică. „Pe lângă râșnițe de cafea, colecționez și păpuși, extrem de prețioase, ale căror capete din porțelan sunt pictate manual de artiști ai vremii. Multe dintre ele au câștigat premii la festivalurile dedicate acestor păpuși, iar francezii au transformat această pasiune într-un business incredibil, între 1890 și 1920 vânzând tone de păpuși de porțelan.“
Trecem în revistă istoria păpușilor din porțelan și călătorim cu gândul în Parisul de odinioară. Fiecare colț al casei face parte din viziunea amplă a unui muzeu inedit: unul al nostalgiilor și al prețiozității gesturilor altor vremuri.
„Tot ce vezi aici sunt lucruri făcute în casă. În lumea globalizată în care trăim, când același lucru îl găsești și în Paris, și în Tokio, și în Moscova, există încă oameni rafinați care s-au săturat de globalizarea modei și care vin la noi pentru a le croi un obiect pe măsura personalității.“
Francezii au pentru oamenii care trăiesc pentru a făuri un cuvânt foarte frumos: „lʼartisan“. Dan Coma este un astfel de artizan. Terminăm de băut cafeaua și începem o călătorie în jurul casei. Gențile și pantofii colecțiilor noi sunt toate create sub egida blănurilor. Texturi de blănuri de bizon, de șinșila – una dintre cele mai prețioase, cu un tușeu extraordinar și peste 11.000 de fire pe un centimetru pătrat –, blănuri de vulpe, ponei sau de astrahan. Unul dintre materialele asupra căruia zăbovim este o noutate importată de la târgurile internaționale: pielea unui pește de mari dimensiuni, căreia i s-au scos solzii și a cărei textură este foarte specială.
Pe holul de la ieșirea din salon, într-o selecție asemănătoare unui tablou de Braque, stau așezate genți unicat: „Pe acestea le am de acum 30 de ani, de când umblam prin Paris și Italia căutând piei de lux rămase de la marile ateliere. Sunt amintiri prețioase, care nu se vând“. Pereții tuturor încăperilor au picturi semnate de nume celebre autohtone, precum Ilfoveanu sau Câlția, iar pe casa scărilor de sticlă ce urcă la etaj, câteva ilustrații ale primului fotograf de artă român – Carol Popp de Szathmári. Urmează înrămate o serie de recunoașteri ale Familiei Casei Regale a României, iar pe una dintre ele reușesc să citesc „Furnizor al Casei Regale“, cu semnătura regelui Mihai.
Muzeul de la etaj
Sus, la etaj, este „împărăția femeilor“, o altă lume care se cere descoperită cu răbdare și sensibilitate. Un muzeu în toată puterea cuvântului își pune tainele la dispoziția cui își dorește să le cunoască. Dacă primele genți de la 1830 erau purtate de bărbați (pentru bani sau pentru vânătoare), geanta devine în scurt timp marca feminității.
„Pentru a crea puțin respect pentru meserie, am construit muzeul acesta. Le-am adunat pe toate din pasiune pentru că doar începând cu istoria poți înțelege cu adevărat, poți sesiza, poți vedea. M-am dus înapoi în timp și am adunat câte un obiect de vârf al fiecărei perioade.“
O mulțime de genți de la primele special croite numai pentru monede, guldeni și bani, până la genți create pe gherghef, muncite cu migală. De la borse mari la goblenuri, toate își afirmă aici personalitatea. Ne oprim în fața unei genți cu aubusson, o broderie scumpă care împrumută chipul unui câine de companie și pe care Dan a găsit-o în Parma.
Citește și Cele mai frumoase ceainice din lume
Păpușile nu lipsesc nici de aici, cu figurile lor timide sau încrezute, deși în lumina reflectoarelor stau așezate una câte una piesele colecțiilor noi semnate de Dan Coma, alături de elementele muzeului pe care îl descopăr pas cu pas. O privighetoare din metal într-o colivie mecanică ne acompaniază explicațiile.
Secrétaire-ul din colț (un cabinet de secol XVIII) stabilește coordonatele unei alte perioade, în care mănușile și jupoanele erau la mare căutare. Paseiști înflăcărați, pornim discuții despre gesturile damelor de altădată, despre gențile din catifea decorate cu marcasite, despre rafinamentul agrafelor de păr pentru pălării și despre etuiuri personalizate. Carnețele de bal decorate cu sidef, ochelari cu rame din baga, mănuși fine, toate păstrează o poveste tainică, nespusă încă.
Dan Coma are fler de ghid și substanță de povestitor: aici sunt primii pantofi apăruți, unde nu există stângul și dreptul, diferențiere care abia pe la 1900 a apărut. O pereche de balerini din pânză metalizată, croiți din 1910, iese semeață în evidență.
„Și să îți spun o poveste frumoasă: eram în Parma, unde la un butic vintage am negociat pentru această pereche de pantofi Dolce & Gabbana, pe care am luat-o fiind colecționar și am adus-o acasă, încântat de broderie. Și, ca să vezi că obiectele au suflet, după cinci ani, am găsit geanta din același set.“
Piesele colecțiilor lui Dan Coma par făurite de un prestidigitator: plicuri cu formă de diamant sunt create din piele de crocodil. Alte modele, generoase ca formă, fac parte din avanpremiera colecției de Toamnă-Iarnă și sunt din blană de oaie tibetană.
„Țin minte începuturile mele, când eram la Paris și discutam cu o doamnă despre un model al genții Hermes: deschizi o baretă, iei portțigaretul, o închizi la loc. Acesta este șarmul parizian, șicul franțuzesc.“
Muzica lui Leonard Cohen ne învăluie. Un album semnat de Peter Lindbergh tronează în mijlocul comorilor mângâiate de timp, pe când analizăm scaunul de stomatolog recondiționat cu scopul de a încălzi atmosfera unui cabinet medical hi-tech.
Este foarte rar să găsești atât de multe locuri în aceeași casă care să fie atât de frumoase și de prețioase. Câteva sculpturi expresive semnate de Mihai Țopescu întregesc muzeul în care ne aflăm. În spatele unui paravan din piele embosată, cu un design care amestecă goticul cu Art Nouveau, se ascunde un omagiu: camera dedicată lui Ștefan Câlția, un spațiu pe cât de mic, pe atât de frumos, unde miroase a cimbru, a mentă, a busuioc și a bine.
Citește și Celebrarea a 75 de ani din viața pictorului Ștefan Câlția