Se spune că ar trebui să ne cunoaștem suficient cât să fim capabili să ne prezentăm în doar 30 de secunde. Tu cum te-ai descrie și ce informații din biografia ta ai insera în acele 30 de secunde?
Există anumite repere care stau la baza personalităţii mele, definindu-mi modul de gândire şi, implicit, viaţa. Desigur, cariera a fost o prioritate încă din tinereţe, dar odată cu maternitatea, orizontul vieţii mele a căpătat noi dimensiuni, punând familia pe primul plan și trezind în mine dorința de a mă implica în viața socială, cu gândul că tot ceea ce realizează generația mea rămâne moștenire generației viitoare. Am devenit astfel conștientă de faptul că exact ceea ce semeni, aceea vei culege, cum spune o vorbă din popor, și totodată mult mai atentă la gândurile și faptele mele, preocupată fiind de rodul acestora. Aș menționa de asemenea importanța prietenilor – aceia buni cu care mergi la drum o viață, si nu în ultimul rând, a animalelor mele de companie care îmi oferă enormă bucurie și mă împlinesc sufleteşte.
Care crezi că au fost cele mai importante schimbări ale tale în ultimii zece ani?
Pot spune că schimbările ultimilor 10 ani sunt uluitoare! În primul rând, am constatat cât de important este să ne cunoaștem pe noi înșine și că întotdeauna avem ceva nou de învățat, doar astfel putând să ne dezvoltăm și să progresăm. Odată cu trecerea anilor, am învățat să am răbdare, să nu trag concluzii pripite și să nu fac prezumții inutile, astfel reușind să-mi dozez energia în mod constructiv. Când eram mai tânără, mă ghidam după repere ușor diferite decât cele de astăzi. Am învățat că viața reprezintă călătoria, experimentarea continuă a cotidianului, dar și ieșirile din zonă de confort, trăirea urcușurilor și a coborâșurilor, a gesturilor și lucrurilor mici, pe care tindem să le trecem cu vederea, fără să le apreciem cum se cuvine.
Probabil conștientizez trecerea anilor cel mai puternic prin prisma evoluției și a dezvoltării fiului meu – cu zece ani în urmă aflat în clasele primare, iar acum fiind student…
În urmă cu un deceniu, fiecare an marca o creștere a volumului și valorilor tranzacțiilor, fiecare an aducea creștere economică susținută, iar noi – actorii din piața de fuziuni și achiziții – speram că va fi așa pentru totdeauna. Piața activelor românești era foarte atrăgătoare, iar dinamica extrem de pozitivă. La momentul acela nu puteam izola impactul influențelor nerecurente, și anume contextul unic al recentei aderări a României la NATO, al măsurilor de liberalizare a contului de capital și al mult așteptatei aderări la Uniunea Europeană, factori catalizatori ai interesului investitorilor. Apoi, după câțiva ani de creștere susținută, au urmat anii declinului, cei în care am înțeles cu toții că în viață nu poate fi tot timpul lin, că ciclurile economice sunt inevitabile iar actorii economici trebuie să fie pregătiți să înfrunte și momente grele.
În plan personal, cred că schimbările profunde ale ultimilor ani au fost marcate de două momente notabile: inițiativa antreprenorială a anului 2014, în urma căreia a rezultat firma de consultanță Filipescu Vișa Financial Advisors, urmată de recenta unire a echipei Filipescu Vișa cu cea a Deloitte România.
Care a fost cea mai prețioasă lecție învățată în carieră, până acum?
Din fiecare tranzacție am învățat ceva, iar tranzacțiile au fost numeroase. Am fost adesea fascinată de caracterele puternice, fie ale clienților mei, fie ale managerilor de companii. Am fost impresionată de loialitatea unor antreprenori față de angajații lor și invers, precum și de atașamentul unor antreprenori față de companiile în a căror construcție își puseseră toată pasiunea și puterea de muncă.
Dacă ar fi să aleg însă experiența cea mai semnificativă pentru mine, este cea a unei tranzacții mari, la care lucrasem mai bine de un an când a ajuns într-un impas. Părea că nimic nu va putea debloca situația și toți priveam cu regret la cele peste 12 luni de muncă asiduă și la perspectivele unei tranzacții perfecte care păreau tot mai incerte. Atunci, dintr-un punct în care totul părea pierdut, prin răbdare și încredere, lucrând în echipă, cu resurse pe care nici nu știam că le avem, în special prin creativitate, am reușit să deblocăm situația, finalizând una dintre cele mai notabile tranzacții ale peisajului românesc de fuziuni și achiziții.
Cum ai îmblânzit tehnologia astfel încât ea să-ți eficientizeze viața și nu să ți-o conducă? Care sunt regulile tale în acest sens?
Nu am privit niciodată tehnologia că pe ceva ostil, dimpotrivă: consider că accesarea e-mail-ului îmi oferă flexibilitate și posibilitatea de a acționa rapid, iar telefonul mobil comoditate. Ce să mai spun despre enorma bucurie de a comunica cu fiul meu care studiază în străinătate, de a-mi încheia o zi lungă împărtășindu-ne gânduri și impresii, conversând degajat pe Skype. Neprețuit dar al tehnologiei!
Care au fost cele mai importante întâlniri din viața ta profesională?
Aș menționa în primul rând atașamentul față de amprenta familială, față de matricea culturală căreia îi aparțin și în care m-am format, dragostea față de familie și de valorile ei, atât de vulnerabile astăzi din păcate și atât de expuse, într-o lume fundamental diferită de cea a copilăriei mele. Nu în ultimul rând m-aș referi la sistemul educațional în care generația mea s-a format. I se pot reproșa multe, în special dogmatismul și slaba preocupare pentru dezvoltarea creativității, pentru formarea caracterelor, pentru gândirea liberă și îndrăzneață. Nu se poate trece cu vederea însă cultura generală pe care cei din generația mea au dobândit-o, fără de care viziunea asupra lumii, a evoluției sale-moștenire culturală ai căror beneficiari suntem, nu ar fi ceea ce este astăzi. Păstrez un profund respect acelor dascăli care, în limitele impuse de conjunctura vremii și-au îndeplinit cu onestitate și cu pasiune profesia. Acestea fiind spuse, este foarte greu să decelezi importanța relativă a întâlnirilor din viață! De-a lungul timpului am fost puternic influențată de anumiți lideri care mi-au fost mentori și prieteni, de colegi alături de care am trăit cele mai importante momente ale vieții profesionale. Toți aceștia au contribuit la modelarea mea și le sunt recunoscătoare.
Mai ai revelații, lucruri care te impresionează profund și care sunt game-changers?
În urmă cu aproximativ 5 ani m-am alăturat fondatorilor Fundației Romanian Business Leaders, alături de care am trăit unele dintre cele mai emoționante și vibrante experiențe. În timp, am contribuit la coagularea unei comunități de oameni altruiști și pasionați care și-au unit forțele pentru a schimba România în bine, prin lucruri mărunte, pas cu pas. Poate spus așa pare excesiv de emoțional sau patetic, dar mărturie stau miile de liceeni din toată țara care au întâlnit echipa ◊Vreau să fiu antreprenor“, sau cei aproape de 200 de tineri antreprenori care au făcut parte din programul ◊Mentoria“, sau mai recent, cele câteva zeci de profesori excepționali cu contribuții semnificative la dezvoltarea educației, identificați de echipă Merito pentru a fi promovați că exemple, sau la cei peste 100 de români din diaspora care fac parte din inițiativă ◊Repatriot“. Întâlnirea cu liderii RBL, cu oameni obișnuiți, antreprenori sau manageri în companii, români sau străini care trăiesc în România dar care au în comun nevoia de a contribui direct și explicit la schimbarea României, este inspirațională.
Când te trezești dimineața, care este primul motiv pentru care îți dorești să începi munca pe ziua respectivă? Care crezi că e cel mai frumos și important lucru la ceea ce faci?
Sunt zile și zile. Atunci când tranzacțiile sunt aproape de sfârșit sau în pragul de a fi finalizate, muncă devine mai intensă, ritmul mai alert, iar satisfacția crește pe măsură. În alte zile, munca este liniară. Numitorul comun rămâne însă plăcerea lucrului în echipă, energia pozitivă a celor cu care colaborez și bucuria de a contribui la formarea profesională și personală a colegilor mei. De-a lungul carierei mele, am avut ocazia să lucrez împreună cu oameni extraordinari, ne-am inspirat, sper eu, reciproc, și am format legături ce dăinuie dincolo de finalizarea proiectelor în care am fost implicați. De asemenea, implicarea mea în educarea tinerilor aflați la început de drum reprezintă o provocare pe care o întâmpin cu mare drag.
Care sunt plăcerile și răsfățurile tale de lifestyle: un parfum, un designer, un local, un fel de mâncare și o destinație?
Ador să călătoresc, să descopăr locuri noi, să cunosc alte culturi. În același timp, îmi place să revin în locurile cu care sunt familiarizată, în care mă regăsesc și de care mă leagă numeroase amintiri. Uneori poate părea o călătorie în timp. Străzile Parisului, de exemplu, îmi amintesc de o perioadă foarte fericită a vieții mele și anume aceea de student la ENA. Barcelona a devenit o destinație în mod recurent, acum că fiul meu este acolo. În ceea ce privește gastronomia, ador mâncarea picantă, îmi plac bucătăriile asupra cărora istoria și tradiția și-au lăsat amprenta. Îmi place să experimentez. În ceea ce privește designerii… cred că hainele, dincolo de etichetă, trebuie alese în funcție de ceea ce te reprezintă și de mesajul pe care vrei să-l transmiți, la fel cum mi se pare mai important să porți ceea ce ți se potrivește și nu doar ceea ce se poartă, mai mult decât brandul contează cum vorbește despre tine parfumul pe care îl alegi, sau cât de bine te reprezintă hainele pe care le porți.
Care este ritualul tău zilnic preferat și cum îl întreții?
Cafeaua de dimineață este ritualul ce a devenit, odată cu trecerea anilor, o necesitate. Este momentul pe care-l am eu cu mine, în care-mi pun în ordine gândurile pentru ziua ce urmează. Îmi place ca acest moment al dimineții să nu fie întrerupt, decât poate de animalele mele de companie, care se trezesc odată cu mine.
Alt ritual la care țin foarte mult este sportul. Fac Pilates de câte ori pot. Este un mod de relaxare și desprindere de la viață cotidiană și totodată, un exercițiu fizic binevenit.
Care sunt cele 3 cărți care te-au marcat cel mai mult și de ce?
Întrebarea nu este ușoară! În tinerețe m-a marcat beletristica, dar recunosc că, în ultimul timp citesc aproape exclusiv non-ficțiune. Se spune că generația noastră ar fi una dintre ultimele care s-au lăsat profund marcate de magia lecturii. Asemenea presupunere e periculoasă, și oricum există multe feluri de a citi. În ultima vreme am citit și citesc cu plăcere memorialistică, amintiri ale unor personalități, sau pur și simplu oameni obișnuiți, care îmi dezvăluie un univers total necunoscut, destine tragice sau fabuloase prin bogăția și strălucirea unor vremuri trecute.
Așadar, oarecum cronologic, prima carte la care m-aș gândi este „Un veac de singuratate” de Gabriel García Márquez, o metaforă a istoriei evocată circular, alegoria condiției umane, singurătatea individului că negație a solidarității.
Consider că unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului este Aleksandr Soljenițîn, cunoscutul dizident anticomunist. Dintre romanele sale m-a impresionat în mod deosebit „Pavilionul canceroșilor“, pentru stilul și amploarea fascinantă, pentru complexitatea psihologică și filozofică a personajelor. Soljenițîn a avut curajul să deschidă lumii ochii asupra universului concentraționar. Deși generația mea poate fi bucuroasă că nu a cunoscut fenomenul în toată amploarea să, cred că avem datoria să cunoaștem istoria și să vorbim despre aceasta, să omagiem victimele comunismului.
În alt registru, aș menționa „Memoriile unui antisemit“, o carte fantastică scrisă cu vervă într-un limbaj fluid, în care cititorii români ar fi uimiți să descopere nostalgia târzie pentru București și România a unui aristocrat cosmopolit, Gregor von Rezzori.
Dacă ai putea privi înapoi la viață ta că la un document word în care poți să dai „edit“, „cut“ și „paste“, ce ai edita, ce ai tăia și ce ți-ai dori să multiplici că să ai mai mult?
Cred cu tărie că viață este o călătorie și nu o destinație. Prin urmare, nu aș ◊edita“ nimic din ceea ce constituie experiența acestui drum al meu. Sigur, există greșeli pe care nu le-aș repeta, deoarece am învățat multe lucruri mulțumită experiențelor trăite, dar privind înapoi, pot spune că nu am regrete, ci doar ◊lecții“ pe care le-am învățat cât am putut de bine. Cred că trebuie să ne asumăm alegerile și greșelile, deopotrivă, altfel evoluția devine imposibilă și pierdem esențialul călătoriei. Pe de altă parte, fără ezitare pot răspunde la întrebarea ◊daca aș da paste vreunui lucru“: da, dacă aș putea da timpul înapoi, cu siguranță aș vrea să fi avut mai mult de un copil. Minim doi.
Poate că e întrebarea clasică, dar cât de greu e pentru o femeie să reușească într-o lume a bărbatilor?
În mod poate surprinzător, nu am considerat niciodată că evoluez într-o lume a barbaților. Nu cred în accentuarea diferențelor de gen, de altfel în România nu prea este cazul. Una dintre extrem de puținele moșteniri pozitive ale celor peste 40 de ani de comunism este atenuarea oricăror diferențe de gen pe fondul obligației tuturor, femei și bărbați, de a fi ◊încadrați în câmpul muncii“. Consider că este unul dintre puținele domenii în care societatea în ansamblu a dobândit mentalități mai avansate. Pe de altă parte, cunosc multe meserii nepercepute larg că fiind masculine, mai «grele» decât profesia mea de consultant financiar, în care însă femeile excelează: cea de medic, de avocat etc. Prin urmare, în ceea ce mă privește, pot spune că nu a fost greu, deoarece nu am înfruntat mentalități adverse.
Imaginea ta a fost mereu una originală și foarte personală în alegeri. Care sunt reperele tale de stil și care sunt elementele în care te regăsești cel mai bine?
Prin natura profesiei mele, registrul de stil în care mă exprim nu este unul extrem de vast, însă alegerile mele sunt cu siguranță eclectice, altfel spus sunt foarte deschisă experiențelor noi. Nu am nici obsesii, dar nici tabuuri. Descopăr, încerc, schimb sau revin. Am o mare admirație pentru creatorii nordici, pe care îi admir pentru rafinamentul lor minimalist. Dacă ar fi să dau un nume de designer preferat, acela ar fi Dries van Noten. În ceea ce privește accesoriile, deși reprezintă detaliul-cheie al oricărei ținute, nu sunt și n-am fost niciodată pasionată de bijuteriile valoroase. Sunt însă adepta genților XXL, a pălăriilor și ochelarilor de soare.
Ce ți-ar plăcea să fie altfel la lumea în care trăim?
M-aș referi la două planuri. Pe plan social, în contextul actual, în care de multe ori sunt promovate falsele valori, pot spune că sunt o susținătoare a meritocrației și cred cu tărie în promovarea și încurajarea valorilor autentice și a talentelor reale. Pe plan spiritual, cu riscul de a suna utopică viziunea mea, mi-ar plăcea să disting o lume în care gândurile pozitive să le înlocuiască, treptat, dar constant, pe cele negative și egocentrice.
Care este secretul echilibrului dintre viață personală și carieră?
Nu cred că se poate vorbi despre un „secret“ al echilibrului între viață personală și carieră, așa cum nu cred că există o rețetă a fericirii. Dar, pentru a răspunde la întrebare, aș spune că echilibrul dintre viață personală și carieră rezidă în eșalonarea și menținerea unor priorități, această conduită devenind- à la longue – un mod de viață. O maximă a lui Kant, în care cred cu tărie, spune ◊Nu-mi dați sfaturi, știu să greșesc și singur!“.
De asemenea, mai cred că atât în profesie cât și în viață personală, sinceritatea este calitatea primordială: să fii sincer, iar cuvântul tău să exprime întotdeauna gândirea ta.