„România exportă majoritatea producției sale din prelucrare secundară în loc să o valorifice în continuare pe lanțul valoric. Astfel, țara noastră pare a fi implicată în principal în prelucrarea primară și secundară pe lanțul valoric, cu o industrie de prelucrare finală limitată (mobilier, locuințe, construcții). Este necesară o utilizare mai intensă a potențialului forestier, prin diversificarea structurii speciilor forestiere în favoarea celor mai productive, intensificarea împăduririlor, creșterea anuală a volumului de lemn pe picior, dar și a celui recoltat”, a declarat Bogdan Belciu, Partener, Consultanţă pentru Management, PwC România, coordonatorul unui studiu PwC România privind industria forestieră din România
„Ar trebui să împădurim mai mult și ar trebui să exploatăm mai inteligent. Avem un potențial care, per ansamblu, este mai mare decât ce avem acum”, a adăugat Belciu, precizând totodată că exploatăm doar 2/3 din suprafața forestieră disponibilă pentru exploatare (4,6 milioane de hectare).
Pe de altă parte, România ocupă locuri fruntașe în UE în cee ace privește gradul de exploatare al masei lemnoase disponibile (88%, locul 6), dar și din punct de vedere al volumului de lemn brut prelucrat care reprezintă 3% din totalul volumului de lemn brut prelucrat din Europa (locul 9).
Cât despre lemnul folosit pentru încălzire, consumul în țara noastră este mai mare decât media UE (5 milioane m3 versus 3,39 milioane m3 ), 64% din producția totală fiind totuși destinată exportului.
De asemenea, în România, numărul de persoane angajate în industrie este de 314.000, reprezentând 3,6% din totalul persoanelor angajate. Acestea contribuie la bugetul de stat cu 1,7 miliarde de euro, provenite în cea mai mare parte din TVA. Județele care au cei mai mulți oameni angajați în industrie sunt Covasna (13,7%), Harghita (9,3%) și Suceava (7,3%). Industria de prelucrare a lemnului contribuie la ocuparea forței de muncă în zonele mai puțin dezvoltate, prin crearea de unităţi de producție. Potrivit studiului PwC, investițiile în sectorul de prelucrare a lemnului au fost în medie de 200 milioane de Euro pe an.
Contribuția directă a industriei lemnului la formarea PIB în România a fost relativ constantă în ultimul deceniu (variind între 1,1% şi 1,5%), potrivit studiului PwC România. Din acest punct de vedere, România se situa în 2014 pe locul 9 în cadrul Uniunii Europene (1,1% comparativ cu media UE de 0,4%). Dacă se consideră și efectul indirect și cel indus asupra economiei, industria silvică și de prelucrare a lemnului din România contribuie cu 3,5% la PIB.
Un alt loc fruntaș în UE îl ocupă țara noastră și în legătură cu suprafața împădurită, România având a opta cea mai mare suprafață împădurită din UE. Astfel, la finalul lui 2015 suprafața forestieră națională era de 6,86 mil. hectare, cel mai ridicat nivel de la 1929 încoace, însă suprafața forestieră disponibilă pentru exploatare a scăzut cu 18% față de 1990. Ponderea suprafeței împădurite destinată exploatării în suprafața totală împădurită a fost de 67% în 2015 (în scădere de la 88% în 1990).
În același timp, țara noastră ocupă doar locul 20 în UE în funcție de gradul de acoperire forestieră – la finalul lui 2015, suprafața forestieră reprezenta 29% din suprafața totală a terenurilor țării, în crestere cu 2% față de 1990. Astfel, gradul de acoperire forestieră al României se situează sub media UE (37%) și sub obiectivul stabilit prin programul Natura 2000 (40%). România are circa 2,2 milioane de hectare de terenuri agricole degradate, care ar putea fi utilizate pentru împădurire. Pentru comparație, țările UE cu cea mai mare suprafață de pădure și cel mai mare grad de împădurire sunt: Suedia (28 milioane de hectare, 64% acoperire) și Finlanda (22,2 milioane de hectare, 66% acoperire) – ţări care au şi o industrie forestieră şi de exploatare a lemnului foarte dezvoltată.
Creșterea naturală a pădurilor din România este de circa 5,4 m3/ha/an (conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică) sau de circa 7.8 m3/ha/an (în conformitate cu Inventarul Forestier Național).