A intrat în afaceri în 1991, alături de fratele său Gheorghe şi de un cumnat (George Frîntu). Prima investiţie a reprezentat un băruleţ de ţară, că doar era la modă după Revoluţie. A făcut apoi comerţ cu ţigări şi băuturi alcoolice, până prin 1993, când a cumpărat o moară. Tot atunci a intrat în business Mircea Ureche, un consătean de-al său, alături de care a rămăs până în prezent. De morărit s-a apucat şi pentru că era o tradiţie în familie, el reprezentând a patra generaţie de morari. De la bunici a învăţat multe, pentru că l-au pus la treabă de mic, de la şapte ani. Îl trimiteau cu oile pe câmp, îl luau la moară, iar mai târziu la coasă. Student fiind, a continuat să vină la moară, unde vindea porumb, măcina, lua uiumul, făcea cam tot ce se putea. Mergea la piaţă cu brânză şi ţuică, aşa a făcut primii bani. Dacă toată ziua asta faci, îţi intră în sânge, povesteşte Boromiz. Acesta este momentul începutului. Au urmat apoi mai multe afaceri, „laboratoare de business“, cum îi place să le spună. La un moment dat, a avut o societate de valori mobiliare, la care ulterior a renunţat. Se consideră chiar un pionier în domeniu. A încercat să intre şi în industria cărnii, deţinea un abator şi o carmangerie, dar rezultatele nu l-au convins. „Voi încerca în continuare diverse afaceri, cum să aflu care e cea bună dacă nu încerc?“, susţine Boromiz, care pare că pentru moment se concentrează pe businessul din morărit şi panificaţie.
În 1995, Boromir a intrat şi pe segmentul de panificaţie, odată cu achiziţionarea primei brutării de la un om de afaceri turc. După aceea, au tot curs preluările, grupul ajungând în timp să devină unul dintre cei mai mari jucători din morărit–panificaţie. Anul 2010 va fi anul consolidării, al fuziunilor. Practic, întreaga activitate se va desfăşura pe trei companii, câte una pentru fiecare regiune unde grupul este prezent (Vâlcea, Sibiu şi Buzău). Acum sunt prea multe, ceea ce e greu de coordonat. Grupul include opt societăţi printre care se numără Boromir Prod, Boromir Ind, Moara Cibin, Extrasib Sibiu, Amylon Sibiu sau Eurostar Invest (consultanţă în afaceri). Pe lista activelor se află patru mori şi şapte fabrici.
Cei doi fraţi, Constantin şi Gheorghe Boromiz, deţin împreună cu soţia primului aproximativ jumătate din grupul cu sediul la Râmnicu Vâlcea. Ceilalţi acţionari sunt George Frîntu (cumnat), Mircea Ureche şi Constantin Sava, un fost coleg de facultate.
Cu o capacitate de producţie de circa 1.350 de tone pe zi, grupul Boromir este lider pe piaţa internă a morăritului. În acelaşi timp, deţine poziţii importante pe segmentele de panificaţie (3.000 de tone pe lună), produse de patiserie (2.000 de tone) şi paste făinoase (800 de tone).
Anul 2009 a adus însă o scădere de circa 15% pe total afaceri, fiind atins un nivel de aproximativ 104 milioane de euro. De vină a fost criza, dar şi preţurile mai mici la produsele finite, la făină în special, deoarece grâul s-a ieftinit, ajungând de la o medie de 180 de euro pe tonă la 120 de euro. În 2010, evoluţia pare să fie inversă, ceea ce se va vedea şi în business. Acest lucru se întâmplă cam o dată la cinci ani în agricultură, este o evoluţie ciclică de care trebuie să ţii seama. A crescut, în schimb, profitul în 2009, raportat la anul anterior, datorită reducerii cheltuielilor. Boromiz nu a recurs la disponibilizări de personal, însă a schimbat strategia. Cu alte cuvinte, a ales mai bine punctele de livrare. În 2010, lupta se dă pe promoţii, care pot aduce vânzări mai mari, dar trebuie să fii atent ca nu cumva să te trezeşti cu pierderi. Acestea nu sunt însă singurele afaceri în care Boromiz s-a implicat. În 2008 a intrat şi pe segmentul cafenelelor, odată cu deschiderea primei unităţi la Râmnicu Vâlcea. Portofoliul este completat de Boromir Oil, o reţea de câteva benzinării, afacere de pensionari, cum îi place să spună, dar care aduce venituri sigure. De altfel, nici nu se plânge că nu ar avea lichidităţi. S-au dus de mult vremurile când pornea în afaceri cu banii de la nuntă şi cu împrumuturi de la prieteni şi rude. Mai târziu, când afacerile au luat amploare, a lucrat cu bani de la bănci. De vândut, Boromiz nici nu vrea să audă. Spune că e greu să faci acest lucru, cu atât mai mult un business cu pâine, deoarece în panificaţie evaziunea ajunge la 40%. Din contră, ar fi bine să mai cumpere el ceva dacă ar avea bani. De un lucru e sigur, dacă apare o oportunitate pe piaţă pe segmentele pe care este prezent şi „îl aranjează“ nu va sta cu mâinile în sân. Aşa a fost şi cu producătorul de dulciuri Feleacul din Cluj-Napoca, de la care a preluat în 2008 mai multe linii de producţie şi mărci. Pe termen mediu, investitorul vede o dublare a businessului cu o creştere pe toate direcţiile.
Tradiţionalist din fire, Constantin Boromiz petrece concediul în general în aceleaşi locuri. Merge, de obicei, pe litoralul românesc şi în Turcia, dar nu se dă în lături nici de la un concediu la schi, când timpul îi permite.
Îi place mâncarea românească şi ţuica de prune. Nu se omoară după haine de firmă şi nici nu are ceasuri scumpe, pentru că îi e frică să nu le piardă. Este căsătorit şi are trei copii. La birou ajunge pe la 7.30 dimineaţa, iar primul lucru pe care îl face este să citească în paralel rapoartele de vânzări şi de producţie, bursele internaţionale şi presa.