Proiectul de lege prin care statul român ar putea dobândi prioritate la cumpărarea unor companii și active considerate strategice riscă să schimbe regulile jocului pe piața tranzacțiilor private, să descurajeze investițiile și să complice finanțarea achizițiilor, avertizează Kristine Bago, președinta Comitetului de Audit și Evaluare (CAE) a Fondului Proprietatea.
În opinia sa, mecanismul propus ridică inclusiv probleme de compatibilitate cu legislația europeană.
De la control administrativ la naționalizare mascată: Noul rol pe care Statul vrea să și-l asume în piață
Dezbaterea privind protejarea activelor strategice ale României a intrat într-o nouă etapă, odată cu avansarea în procedură de urgență la Senat a propunerii legislative privind instituirea unor mecanisme pentru protejarea intereselor naționale în domenii strategice ale economiei naționale.
Într-o analiză asupra proiectului, Kristine Bago consideră că inițiativa nu reprezintă doar o modificare a regulilor existente, ci o schimbare fundamentală a rolului statului în raport cu tranzacțiile private.
„Până în prezent, pârghiile statului român în raport cu tranzacțiile private de anvergură se rezumau la rolul de arbitru și controlor”, explică Bago. Prin mecanismul de examinare a investițiilor străine directe (FDI), autoritățile puteau analiza tranzacțiile, puteau impune condiții sau, în cazuri extreme, le puteau bloca atunci când considerau că securitatea națională ori ordinea publică sunt puse în pericol.
Noul proiect propune însă, în interpretarea sa, o schimbare de paradigmă: „statul părăsește scaunul arbitrului pentru a îmbrăca tricoul de jucător”. Mai exact, nu s-ar mai limita la aprobarea sau respingerea unei tranzacții private, ci ar putea să se substituie cumpărătorului inițial și să devină proprietarul activului prin exercitarea unui drept de prim cumpărător.
Bago avertizează că această schimbare riscă să producă efecte importante pe piața fuziunilor și achizițiilor (M&A), într-un moment în care România are nevoie de capital privat pentru infrastructură, industrializare și tranziția energetică.
Radiografia proiectului: Cine și ce devine „strategic”?
Unul dintre punctele sensibile ale proiectului, mai spune de asemenea aceasta, este aria largă de aplicare. Printre domeniile vizate se numără industria de apărare, sectorul energetic, industria prelucrătoare grea, IT&C, sectorul farmaceutic, infrastructura de transport și industria alimentară.
Simpla prezență într-unul dintre aceste sectoare nu ar activa automat dreptul de prioritate al statului, însă pragurile cantitative propuse ar putea include o parte importantă a marilor companii private din România, susține președinta CAE a Fondului Proprietatea.
Printre criterii se numără o cotă de piață de minimum 10% din producția sau furnizarea națională a unui serviciu principal, un număr de peste 1.000 sau 5.000 de angajați, în funcție de sector, o bază de clienți de peste 200.000 de utilizatori sau active evaluate la mai mult de 100 de milioane de euro.
Declararea unei companii drept strategică ar urma să se facă prin Hotărâre de Guvern, în urma unei analize prealabile. Bago atrage însă atenția asupra caracterului interpretabil al unor criterii calitative, precum posibilitatea ca întreruperea activității unei companii să genereze un dezechilibru la nivelul economiei naționale. În opinia sa, această formulare lasă loc unui grad ridicat de subiectivism politic și administrativ.
Paralela legislativă: Controlul FDI vs. Dreptul de prim cumpărător al statului
Pentru a înțelege de ce noul proiect reprezintă un cutremur în reglementarea afacerilor, Kristine Bago spune de asemenea că este util să comparăm actualul regim de control al investițiilor străine (FDI) cu mecanismul propus de prioritate publică la cumpărare.
Vulnerabilitățile procedurale și blocarea circuitului comercial
Din perspectivă strict tehnică și juridică, proiectul legislativ suferă de o serie de neclarități care vor îngreuna derularea tranzacțiilor corporative comerciale, consideră Kristine Bago. În forma sa actuală, textul legii nu oferă predictibilitate elementară, lăsând nerezolvate probleme esențiale pentru dinamica pieței.
Riscul recalificării în timpul jocului
Una dintre cele mai mari vulnerabilități este legată de momentul declarării statutului strategic. Proiectul nu interzice calificarea unei companii ca fiind „de interes strategic” în timp ce o tranzacție privată se află deja în plină desfășurare.
Un investitor privat poate petrece luni de zile negociind și investind resurse financiare substanțiale, pentru ca în faza finală să descopere că statul își activează dreptul de prim cumpărător, avertizează Bago.
Extinderea neclară la participațiile minoritare
În cazul societăților nelistate la bursă, proiectul nu face o distincție clară între transferul pachetului de control și cesiunea unor participații minoritare. Această omisiune înseamnă că inclusiv tranzacțiile de tip holding, asocierile în participațiune (joint ventures) sau rundele secundare de finanțare ar putea fi blocate de birocrația priorității publice.
Dilatarea calendarului tranzacțional
Procedura de notificare, analiză și emitere a deciziei finale de către autorități poate prelungi calendarul unei tranzacții cu până la șase luni. „În lumea reală a afacerilor, timpul înseamnă bani, iar volatilitatea piețelor financiare nu așteaptă deciziile comisiilor guvernamentale”, subliniază Bago.
Efectul de domino: Nulitatea absolută și prăbușirea finanțărilor bancare
Una dintre cele mai importante consecințe identificate în analiză privește finanțarea tranzacțiilor. Proiectul prevede nulitatea absolută a contractului de vânzare în cazul nerespectării procedurii.
În dreptul civil, nulitatea absolută înseamnă că actul este considerat ca și cum nu ar fi existat niciodată, iar părțile trebuie repuse în situația anterioară. Din perspectivă comercială, acest lucru presupune restituirea acțiunilor și a prețului, însă, din perspectivă financiar-bancară, declanșează, în analiza lui Bago, un adevărat dezastru structural.
Tranzacțiile mari de fuziuni și achiziții sunt rareori finanțate exclusiv din fonduri proprii. Ele depind vital de credite sindicalizate sau finanțări de tip leveraged buyout, asigurate de consorții bancare. Odată ce contractul de achiziție este lovit de nulitate absolută, toate contractele conexe se prăbușesc automat printr-un efect de domino juridic, susține Bago.
În primul rând, continuă aceasta, sunt afectate garanțiile bancare. Băncile finanțatoare își garantează împrumuturile prin ipoteci asupra acțiunilor cumpărate sau asupra activelor companiei-țintă. Dacă achiziția este nulă, însă, explică președinta CAE FP, cumpărătorul nu a deținut niciodată acele acțiuni, ceea ce face ca toate ipotecile constituite în favoarea băncilor să devină instantaneu nule și lipsite de obiect.
În al doilea rând, intervine activarea clauzelor de „Caz de Culpă”. Pierderea valabilității achiziției sau a garanțiilor reprezintă o încălcare majoră a contractului de credit. Acest lucru dă dreptul băncilor să declare creditul scadent anticipat și să solicite returnarea imediată a sutelor de milioane de euro acordate. Cumpărătorul privat, rămas fără acțiuni și cu banii blocați în procese de restituire cu vânzătorul, va intra instantaneu în incapacitate de plată, avertizează Bago.
În al treilea rând, efectul se va resimți asupra întregii piețe de finanțare M&A. Conștiente de acest risc sistemic, comitetele de risc ale băncilor comerciale vor refuza pur și simplu să mai finanțeze achiziții în România în sectoarele considerate de interes strategic. Nicio bancă nu va risca să elibereze fonduri într-o tranzacție care poate fi desființată retroactiv printr-o decizie guvernamentală.
Impactul macroeconomic: Costuri ascunse și descurajarea capitalului privat
Un argument central adus de inițiatorii legii este că statul va cumpăra activele „la același preț și în aceleași condiții” cu cele oferite de investitorul privat, protejând astfel dreptul de proprietate al vânzătorului. Această premisă este însă parțial falsă și ignoră realitatea complexă a structurării tranzacțiilor moderne de M&A, consideră Kristine Bago.
Tranzacțiile mari din prezent folosesc rareori structuri de preț exclusiv în numerar, plătibile integral la semnare. Ele implică adesea clauze sofisticate, precum earn-out-urile, prin care o parte din preț este plătită ulterior, în funcție de atingerea unor performanțe financiare viitoare, care depind direct de managementul și sinergiile aduse de noul cumpărător privat. Statul nu va putea replica aceste sinergii.
O altă structură este rollover-ul de equity, prin care fondatorii reinvestesc o parte din prețul de vânzare în structura holdingului cumpărătorului. În acest caz, apare întrebarea cum ar putea statul să ofere acțiuni într-o companie publică sau într-o regie autonomă în schimbul acestei reinvestiri.
Există și situații în care tranzacțiile presupun vânzări în bloc, prin pachete transfrontaliere care includ active din mai multe țări. Separarea activului din România pentru a fi vândut statului ar distruge valoarea întregului grup și ar genera litigii complexe.
Pe lângă aceste aspecte practice, costurile de tranzacționare, care includ verificări financiare, fiscale, juridice și de mediu, sunt enorme. „Dacă investitorii privați știu că există un risc major ca statul să le preia tranzacția la linia de sosire, aceștia vor refuza să mai cheltuiască milioane EUR pe consultanță pentru tranzacții în România”, avertizează Bago.
Rezultatul direct va fi scăderea numărului de ofertanți și, implicit, o devalorizare artificială a activelor românești.
Mai mult, Consiliul Fiscal a tras un semnal de alarmă major, proiectul legislativ fiind complet lipsit de o evaluare bugetară. Executarea unei singure priorități la cumpărare pentru un activ evaluat la peste 100 de milioane de euro reprezintă un efort masiv pentru un buget public care se confruntă deja cu un deficit cronic. În absența unor fonduri dedicate, legea riscă fie să rămână o formă fără fond, fie să fie aplicată discreționar, creând un mediu de afaceri profund impredictibil.
Perspectiva europeană: Testul de rezistență în fața CJUE
Dincolo de argumentele economice naționale, proiectul de lege riscă să intre în coliziune frontală cu dreptul Uniunii Europene, consideră Kristine Bago. Principiul liberei circulații a capitalurilor și libertatea de stabilire reprezintă piloni fundamentali ai Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Orice măsură națională care face o investiție dintr-un alt stat membru mai dificilă, mai costisitoare sau mai puțin atractivă este considerată, în principiu, o restricție a acestor libertăți.
În analiza sa, Bago invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în special cauza Xella Magyarország din 2023, care a stabilit limite clare pentru intervenția statelor membre în tranzacțiile private.
Astfel, motivele pur economice nu sunt suficiente pentru ca un stat să blocheze sau să preia o investiție doar pentru a proteja interese economice sectoriale ori pentru a evita ca un activ profitabil să ajungă în mâini străine. Intervenția statului este justificată numai dacă se demonstrează existența unei amenințări reale și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății, precum siguranța aprovizionării cu energie în timp de criză sau protecția infrastructurii de apărare.
Totodată, trebuie respectat principiul proporționalității: măsura adoptată trebuie să fie strict necesară și adecvată pentru atingerea obiectivului de securitate națională și nu trebuie să depășească ceea ce este strict indispensabil.
Mecanismul de prim cumpărător propus în România, prin caracterul său generalizat și aplicabilitatea extinsă la industrii precum cea a cimentului sau cea alimentară, depășește cu mult limitele trasate de CJUE, susține Bago. Încălcarea acestor principii va fi cu siguranță atacată la instanțele europene, deschizând calea unei proceduri rapide de infringement împotriva României.
„O economie puternică se construiește prin reguli clare, predictibile și prin atragerea de capital robust, nu prin ridicarea unor ziduri birocratice care riscă să transforme România dintr-o destinație atractivă pentru investiții într-o piață blocată de spectrul intervenționismului de stat”, conchide Kristine Bago.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
