Agenția Internațională a Energiei (AIE) avertizează asupra dimensiunii fără precedent a intervenției statelor pentru stabilizarea pieței petroliere. Aproximativ 325 de milioane de barili de petrol și produse petroliere au fost deja scoși din rezervele strategice ale statelor membre, după decizia adoptată în luna martie.
Cantitatea reprezintă aproximativ 80% din cele 400 de milioane de barili pe care cele 32 de state membre ale AIE s-au angajat inițial să îi elibereze. Raportat la totalul rezervelor de urgență deținute de aceste țări, stocurile deja utilizate reprezintă aproximativ 18%.
Intervenția are loc într-un moment în care piața mondială a petrolului este afectată de perturbări majore ale fluxurilor comerciale, în special în zona Golfului Persic și în Rusia.
325 de milioane de barili au fost deja eliberați
AIE a anunțat că aproximativ 325 de milioane de barili au fost eliberați până în prezent în cadrul acțiunii colective anunțate pe 11 martie.
Inițial, cele 32 de state membre ale agenției promiseseră eliberarea a 400 de milioane de barili.
Cu o zi înainte de noul anunț al AIE, statele G7 au comunicat că agenția va coordona o nouă eliberare de 100 de milioane de barili, care urma să înceapă imediat.
Nu a fost însă clar dacă cele 100 de milioane de barili reprezentau restul angajamentului inițial de 400 de milioane sau dacă noua decizie ridica volumul total promis la 500 de milioane de barili.
AIE a precizat că până acum au fost eliberați 325 de milioane de barili, adică 80% din cantitatea promisă inițial.
Ritmul eliberărilor a încetinit însă puternic.
Între 11 martie și 21 iulie au fost introduși pe piață aproximativ 290 de milioane de barili. Din acel moment și până la începutul lunii octombrie au mai fost eliberați doar aproximativ 35 de milioane de barili.
Datele arată cât de mult din rezerva mobilizată în primăvară a fost deja consumată.
Ce înseamnă 325 de milioane de barili pentru rezervele strategice
Dimensiunea intervenției devine mai clară dacă este raportată la stocurile totale.
La 11 martie, AIE preciza că cele 32 de state membre dețineau peste 1,2 miliarde de barili de stocuri de urgență.
La acestea se adăugau aproximativ 600 de milioane de barili de stocuri petroliere deținute de industrie în baza unor obligații impuse de guverne.
În total, baza de stocuri menționată de AIE depășea astfel 1,8 miliarde de barili.
Cei 325 de milioane de barili eliberați în cadrul acțiunii colective reprezintă aproximativ 18% din stocurile strategice și industriale menționate de agenție.
Aceste rezerve au un rol esențial în arhitectura de securitate energetică a statelor dezvoltate.
Sistemul a fost creat în 1974, după șocul petrolier asociat Războiului de Yom Kippur, când întreruperea livrărilor și embargoul impus de statele arabe au provocat o explozie a prețurilor petrolului și au demonstrat vulnerabilitatea economiilor occidentale față de importurile de hidrocarburi.
De atunci, rezervele strategice au reprezentat o plasă de siguranță pentru situațiile în care aprovizionarea internațională este grav perturbată.
În prezent, această plasă este folosită la o scară considerabilă.
Strâmtoarea Ormuz și Rusia pun presiune pe aprovizionare
Actuala criză are două componente majore.
Prima este reprezentată de fluxurile petroliere din Golf și de situația Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii.
Blocarea sau perturbarea traficului prin această zonă afectează direct transporturile de petrol și produse petroliere către piețele internaționale.
Pentru statele G7, problema este cu atât mai sensibilă cu cât regiunea Golfului rămâne una dintre principalele surse de aprovizionare pentru piața mondială.
A doua problemă este reprezentată de infrastructura energetică rusească.
Atacurile ucrainene asupra unor infrastructuri petroliere și energetice din Rusia afectează capacitatea de producție și procesare și pot reduce cantitățile disponibile pe piața internațională.
Astfel, două dintre marile surse de presiune asupra pieței funcționează simultan: transporturile din Orientul Mijlociu sunt amenințate, iar infrastructura energetică rusească este atacată.
Rafinăriile lucrează la capacitate, dar prețurile cresc
Paradoxul actual este că rafinăriile din alte regiuni ale lumii încearcă să funcționeze la capacitate ridicată pentru a compensa perturbările.
Totuși, prețurile carburanților au crescut puternic în numeroase piețe.
Presiunea se resimte inclusiv în Statele Unite, deși americanii sunt exportatori neți atât de petrol, cât și de produse petroliere.
Problema nu este, prin urmare, doar disponibilitatea fizică a petrolului.
Piața globală este afectată și de costul transportului, de rutele comerciale, de capacitatea rafinăriilor, de disponibilitatea produselor finite și de riscul geopolitic.
O rafinărie poate avea acces la petrol, dar dacă produsul finit trebuie transportat pe o rută afectată de tensiuni geopolitice, costul final crește.
Pentru consumator, toate aceste elemente ajung în cele din urmă la pompă.
Europa depinde de motorina americană
Tensiunile sunt amplificate de relația comercială dintre Statele Unite și Europa.
Washingtonul a susținut că Uniunea Europeană ar putea face mai mult pentru reducerea presiunii asupra pieței, în condițiile în care o parte importantă din motorina consumată în Europa provine din Statele Unite.
În ultimele zile au apărut informații potrivit cărora administrația președintelui Donald Trump ar intenționa să limiteze exporturile americane de motorină către Europa.
Trump a respins ulterior această perspectivă, afirmând că interzicerea exporturilor europene „nu a fost niciodată cu adevărat pe masă” și salutând, în schimb, anunțurile făcute de G7 privind intervenția pe piața petrolieră.
Episodul arată însă cât de vulnerabilă a devenit piața produselor petroliere.
Într-o piață globalizată, o perturbare într-o regiune poate modifica rapid fluxurile comerciale într-o altă parte a lumii.
100 de milioane de barili în patru luni
Noua intervenție coordonată de AIE și susținută de G7 presupune eliberarea a 100 de milioane de barili pe o perioadă de patru luni, până la sfârșitul lunii ianuarie.
Ritmul va fi accelerat la început.
Planul prevede o eliberare semnificativă de motorină în primele 20 de zile, prin contribuția statelor membre ale AIE și a țărilor partenere din G7.
Alegerea motorinei nu este întâmplătoare.
Motorina are o importanță majoră pentru transportul rutier, agricultură, industrie și logistică. O creștere rapidă a prețului său se poate transmite în aproape toate sectoarele economiei.
Combustibilul mai scump înseamnă costuri mai mari pentru transportul mărfurilor, iar acestea se pot transforma în prețuri mai ridicate pentru produse și servicii.
De aceea, intervenția rezervelor strategice are și un obiectiv antiinflaționist.
Petrolul devine și o problemă electorală în SUA
c are și o puternică dimensiune politică în Statele Unite.
Prețurile la pompă și inflația au devenit teme importante pentru electoratul american, iar administrația Trump este interesată să limiteze impactul scumpirii carburanților asupra populației.
Calendarul noii intervenții a AIE coincide cu perioada premergătoare alegerilor legislative de la jumătatea mandatului, programate pentru 3 noiembrie.
Pentru Casa Albă, evoluția prețului benzinei și motorinei poate avea consecințe electorale directe.
Creșterea costurilor de transport și a prețurilor la pompă se reflectă rapid în percepția consumatorilor asupra economiei, chiar dacă inflația are cauze mult mai complexe.
Trump a încercat să transmită un mesaj direct către alegători, îndemnându-i să se comporte „ca și cum aș fi eu pe buletinul de vot”.
În același timp, sondajele și proiecțiile electorale indică posibilitatea ca republicanii să piardă majoritatea în Camera Reprezentanților, în Senat sau chiar în ambele camere.
În acest context, prețul petrolului nu mai este doar o problemă economică.
A devenit și o problemă electorală.
Cât mai poate fi folosită rezerva strategică?
Cea mai importantă întrebare pentru piața energetică este însă ce se întâmplă dacă perturbările continuă după consumarea unei părți semnificative din rezerve.
Cele 325 de milioane de barili deja eliberați reprezintă o cantitate uriașă, dar rezervele strategice nu sunt o sursă permanentă de petrol.
Ele pot câștiga timp pentru piață. Nu pot înlocui producția și transportul normal pe termen nelimitat.
Dacă tensiunile geopolitice persistă, iar Strâmtoarea Ormuz rămâne afectată, infrastructura rusească continuă să fie atacată și cererea mondială se menține ridicată, presiunea asupra pieței poate reveni chiar și după intervenția coordonată a AIE.
De aceea, cele 100 de milioane de barili anunțate de G7 trebuie privite mai degrabă ca o măsură de stabilizare și de cumpărare a timpului decât ca o soluție definitivă.
Pentru moment, statele încearcă să împiedice o criză de aprovizionare să se transforme într-un șoc economic global.
Dar faptul că aproape 80% din primul angajament de 400 de milioane de barili a fost deja consumat arată cât de mare este presiunea asupra pieței.
Rezervele strategice create după crizele petroliere din anii ’70 sunt folosite acum pentru a absorbi un nou șoc geopolitic.
Iar întrebarea care rămâne este cât de mult petrol mai pot scoate statele din depozite înainte ca piața să fie nevoită să se adapteze singură la noua realitate.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
