Un birou de repecție proiectat de Frank Gehry a stabit un nou record pentru un obiect de design al arhitectului. Lucrarea uriașă, cunoscută sub numele de Icehenge, a fost adjudecată pentru 243.200 de dolari la Freeman’s Chicago, depășind cu mult estimarea maximă de 200.000 de dolari și confirmând fascinația continuă pentru opera lui Gehry.
Icehenge poate fi definită ca o o sinteză a obsesiei lui Gehry pentru materialitate, lumină și expresivitate. Instalația de sticlă de șapte tone, alcătuită din 16 blocuri masive, a fost creată special pentru holul clădirii Inland Steel. Gehry a conceput această recepție ca un ansamblu sculptural, în care două plăci mari funcționează ca suprafețe de lucru, iar restul elementelor se ridică în forme verticale, fracturate, ca niște coloane translucide,materializată ca o o compoziție care transformă lumina în material, refracțiile și imperfecțiunile sticlei devenind parte din limbajul vizual al instalației.
Pentru Gehry, clădirea Inland Steel avea o semnificație aparte. Proiectată în anii 1950 de Skidmore, Owings & Merrill, aceasta se remarca prin fațada din oțel inoxidabil, un detaliu care l-a inspirat profund și care avea să reverbereze în proiecte ulterioare, inclusiv în celebrul Guggenheim Bilbao. Gehry a achiziționat o participație în clădire în 2005, supraveghind renovarea ei înainte de a o vinde câțiva ani mai târziu, dar relația sa cu acest reper arhitectural a rămas una afectivă.
Icehenge a luat naștere dintr-un fragment de sticlă pe care Gehry l-a întâlnit întâmplător în timpul unui alt proiect. Fascinat de modul în care lumina se fractura în interiorul materialului, a început să experimenteze cu blocuri suprapuse la unghiuri variabile. Prin această metodă, imperfecțiunile interne — bule, distorsiuni, pete — deveneau elemente expresive. Sticla a fost ulterior nuanțată în verde, pentru a reflecta cromatica ferestrelor clădirii Inland Steel.
Când instalația a fost finalizată de John Lewis Glass Studio, efectul era imediat: Icehenge părea să pulseze cu lumina holului modernist, oferind un contrapunct organic sculpturii geometrice Radiant 1 de Richard Lippold. Gehry însuși a descris lucrarea într-un mod caracteristic, cu ironie și exuberanță vizuală, afirmând că „arată ca o explozie într-o fabrică de sticlă”, o imagine care surprinde perfect energia fragmentată a instalației.
Recordul stabilit de Icehenge depășește precedentul deținut de una dintre fantezistele Lămpi Pește ale lui Gehry, vândută cu 239.400 de dolari în 2021. Totuși, cea mai valoroasă creație a sa rămas Casa de oaspeți Winton, adjudecată pentru 905.000 de dolari în 2015. Aceste cifre nu sunt doar repere de piață, ci indicii ale modului în care opera lui Gehry continuă să fie reevaluată și apreciată în contexte din ce în ce mai diverse.
Născut Ephraim Owen Goldberg în 1929, la Toronto, Frank Gehry este unul dintre cei mai influenți arhitecți ai secolului XXI, cunoscut pentru formele sale sculpturale, dinamice, adesea considerate revoluționare. Emigrat în California în copilărie, Gehry și-a format sensibilitatea vizuală dintr-un amestec de influențe: pe de o parte, cultura modernistă nord‑americană, pe de altă parte, fascinația pentru materiale neconvenționale, pe care le transforma în structuri fluide. Cariera sa a explodat odată cu proiecte precum Walt Disney Concert Hall, Dancing House din Praga și, desigur, Guggenheim Bilbao, un reper al arhitecturii contemporane.
Gehry s-a afirmat și în alte moduri: colaborările sale cu Louis Vuitton au reprezentat întâlnirea dintre arhitectura sculpturală și savoir‑faire‑ul haute couture, fiecare proiect funcționând ca un dialog între materialitate și experiment. Pentru aniversarea a 160 de ani ai casei, Gehry a creat o serie de Capucines, transformând geanta într-un micro‑spațiu arhitectural: volume fragmentate, elemente translucide și inserții metalice care evocau limbajul său iconic. În 2023, colaborarea a continuat cu Les Extraits, o colecție de parfumuri pentru care Gehry a proiectat flacoane sculpturale, aproape aeriene, din sticlă curbată, cu capace din aluminiu modelate ca niște forme în levitație.
De-a lungul vieții, Gehry a refuzat limitele dintre arhitectură, sculptură și design. Icehenge este un exemplu perfect al acestei fluidități: o lucrare funcțională, dar în același timp sculpturală, un obiect de design care se comportă ca o instalație de artă. În mod paradoxal, tocmai această ambiguitate a făcut ca piesa să fie atât de dificil de amplasat, după cum a remarcat Freeman’s, dar și atât de dorită de colecționari. Succesul la licitație al Icehenge nu este doar o validare a valorii sale estetice, ci și o confirmare a interesului crescând pentru operele de design ale lui Gehry. Noul proprietar intenționează să mențină accesul public la instalație, luând în considerare un împrumut temporar către un muzeu — un gest care ar permite Icehenge să își continue viața ca obiect cultural, nu doar ca achiziție privată.
Foto: Freeman’s/Louis Vuitton
