Decalajul în accesul la tratamente inovatoare a devenit una dintre cele mai vizibile fracturi ale sistemelor de sănătate europene – și, în același timp, unul dintre cele mai costisitoare dezechilibre economice și sociale. Într-un dialog extins cu Tomer Feffer, CEO pentru Marea Britanie și Irlanda și responsabil pentru Europa de Nord-Est și Centrală, dar și cu Ana Vega, director al Diviziei Pharmaceuticals pentru clusterul Southern Mediterranean & Black Sea, devine clar că diferența reală nu o face doar știința, ci viteza cu care aceasta ajunge la pacienți.
Industria farmaceutică traversează un moment de cotitură, în care investițiile în cercetare și dezvoltare cresc, dar distribuția beneficiilor rămâne inegală. Bayer operează cu o platformă globală integrată – un singur portofoliu, rețele de aprovizionare conectate și un motor de R&D aflat la un nivel-record –, însă performanța reală este măsurată local.
„Succesul depinde de cât de eficient ajunge inovația la pacienți”, spune Tomer Feffer. Diferențele sunt semnificative: în unele piețe europene, accesul la tratamente noi poate dura câteva luni, în timp ce în altele depășește doi ani. Această fragmentare afectează nu doar pacienții, ci și competitivitatea Europei. Deși sectorul farmaceutic susține peste două milioane de locuri de muncă și generează exporturi de peste 360 de miliarde de euro, continentul pierde teren în fața Statelor Unite, care investesc anual cu aproximativ 25 de miliarde de euro mai mult în cercetare.
„Acesta este un moment definitoriu pentru industria farmaceutică globală. Inovația avansează rapid, cererea pentru servicii de sănătate este în creștere, iar realitățile geopolitice remodelează modul și locurile în care companiile investesc, dezvoltă și lansează noi medicamente. Pentru Bayer Pharmaceuticals, întrebarea centrală este cum transformăm inovația globală în impact pentru pacienți în regiuni foarte diferite și cum facem acest lucru la scară largă. În raport cu SUA, este o inversare puternică a situației de acum două decenii. De aceea, echilibrul potrivit nu este între global și regional, ci între inovația globală și mecanismele regionale care susțin viteza, predictibilitatea și accesul”, spune Tomer Feffer.
Pentru Bayer, diferențele dintre piețele mature și cele emergente nu sunt o excepție, ci regula. În Regatul Unit, accentul este pus pe rapiditate, generare de dovezi și eficiență sistemică. În Europa Centrală și de Est, prioritatea devine extinderea accesului și consolidarea infrastructurii medicale.
„2025 a fost un an-record pentru motorul nostru de cercetare-dezvoltare, cu cinci aprobări și șase rezultate pozitive în faza III, precum și cu un portofoliu comercial care generează deja rezultate, în timp ce construim următorul val. Știința și portofoliul sunt globale, însă execuția este adaptată în mod deliberat pentru a funcționa în sisteme de sănătate foarte diferite.
Ceea ce contează cel mai mult în toate piețele nu este uniformitatea, ci claritatea și fiabilitatea. Impactul arhitecturii sistemului poate fi văzut direct în cât de repede au pacienții acces la tratament, de la patru luni în unele țări la peste doi ani în altele. Piețele care oferă mecanisme de acces previzibile, termene clare și deschidere față de inovație devin parteneri naturali pentru investiții pe termen lung, cercetare clinică și lansări timpurii”, completează Feffer.
Datele confirmă tendința: ponderea Europei în studiile clinice sponsorizate de industrie a scăzut dramatic în ultimul deceniu, ceea ce înseamnă mai puține oportunități pentru pacienți și sisteme de sănătate. Bayer Pharmaceuticals investește decisiv în inovația bazată pe biotehnologie, inclusiv în medicina de precizie și terapiile avansate, menținând, în același timp, o activitate de bază solidă, care contribuie la finanțarea susținută a cercetării-dezvoltării. Această strategie se reflectă deja într-un portofoliu de dezvoltare cu mai multe rezultate în stadii avansate și cu prime aprobări recente, ceea ce contează în cele din urmă.
„În prezent, disparitățile de acces reprezintă principala problemă. Fie că vorbim despre numărul de aprobări pe an sau despre timpul dintre aprobarea centralizată și disponibilitate, România se află printre țările cu cele mai mari decalaje din Europa.” Ana Vega, director al Diviziei Pharmaceuticals pentru clusterul Southern Mediterranean & Black Sea
Pariul pe biotehnologie și inteligență artificială
În acest context, companiile din industria farmaceutică își concentrează investițiile pe biotehnologie, medicină de precizie și terapii avansate, susținute tot mai mult de inteligența artificială. AI devine un accelerator critic în descoperirea de molecule, designul studiilor clinice și deciziile de dezvoltare. Rezultatul: procese mai rapide, costuri reduse și o probabilitate mai mare de succes în etapele avansate. Practic, industria intră într-o nouă eră în care tratamentele nu doar că sunt mai eficiente, dar sunt și dezvoltate într-un ritm semnificativ mai alert.
„Inteligența artificială devine tot mai importantă pentru modul în care conducem această activitate. Ne permite să identificăm ținte terapeutice mai eficient, să proiectăm studii clinice mai inteligente și să luăm mai devreme decizii de dezvoltare mai bune. Acest lucru îmbunătățește productivitatea, reduce riscul și, în cele din urmă, susține o dezvoltare globală mai rapidă. Accesul inegal în Europa este determinat, în principal, de sisteme fragmentate și de procese decizionale lente, nu de lipsa inovației. Reducerea decalajului presupune un dialog mai timpuriu, termene mai clare și cadre mai predictibile”, mai spune Feffer.
Consecințele întârzierilor sunt reale. Ponderea Europei în studiile clinice sponsorizate de industrie a scăzut de la peste 20% în urmă cu un deceniu la puțin peste 10% astăzi, echivalentul a zeci de mii de locuri pierdute în studii clinice pentru pacienții europeni. Prețurile contează, însă dacă inovația este tratată doar ca un cost pe termen scurt, deciziile de investiții vor urma această logică. Accesul sustenabil depinde de recunoașterea valorii pe termen lung a inovației, pentru pacienți și pentru sistemele de sănătate.
România: potențial ridicat, acces limitat
În Europa de Nord-Est și Centrală, regiunea câștigă relevanță datorită dimensiunii pieței și competențelor medicale. România este văzută de Bayer ca un punct strategic, în special pentru cercetare clinică și dezvoltarea îngrijirii de specialitate. Cu toate acestea, realitatea accesului rămâne problematică. România se situează printre ultimele țări europene în ceea ce privește disponibilitatea medicamentelor inovatoare, cu întârzieri semnificative între aprobarea europeană și accesul efectiv al pacienților. „România are un potențial clar, în special în cercetarea clinică și în îngrijirea de specialitate. În același timp, este important să recunoaștem provocarea legată de acces. Astăzi, România rămâne una dintre cele mai lente țări din Europa în ceea ce privește accesul pacienților la medicamente inovatoare. Potrivit celui mai recent indicator WAIT, timpul mediu necesar pentru ca pacienții din România să aibă acces la medicamente inovatoare, după aprobarea la nivelul Uniunii Europene, este de 1.201 zile – cea mai mare întârziere din Europa și de peste două ori mai mare decât media UE, de 532 de zile. Reducerea acestui decalaj este esențială. Ceea ce contează sunt politicile predictibile, căile de acces mai rapide și mai transparente și un mediu care susține inovația, de la studiile clinice până la rambursare. Acolo unde aceste condiții există, companiile globale sunt pregătite să își extindă prezența și să investească mai mult în aducerea de noi terapii la pacienți”, explică Feffer.
Pentru Ana Vega, director al Diviziei Pharmaceuticals, clusterul Southern Mediterranean & Black Sea, Bayer (România, Bulgaria, Moldova, Grecia și Ucraina), complexitatea este și mai mare. Strategia este unitară la nivel de viziune, dar profund adaptată local. România se remarcă drept un motor de creștere, susținut de dezvoltarea infrastructurii și de creșterea finanțării pentru inovație. Totuși, întârzierile în acces rămân principalul obstacol. „România este, în mod clar, un motor de creștere. Pe măsură ce țara își dezvoltă în continuare infrastructura, permițând diagnosticarea și tratamentul mai bun al unui număr mai mare de pacienți, dar și pe măsură ce se extinde finanțarea inovației în sănătate, vedem o îmbunătățire a dinamicii. În prezent, disparitățile de acces reprezintă principala problemă. Fie că vorbim despre numărul de aprobări pe an sau despre timpul dintre aprobarea centralizată și disponibilitate, România se află printre țările cu cele mai mari decalaje din Europa. Există încă întârzieri semnificative în aducerea produselor pe piață, întârzieri care trebuie abordate pentru ca ecosistemul să devină mai predictibil și mai favorabil. În cadrul clusterului meu, vedem România ca pe un factor semnificativ de creștere și investim în consecință”, spune Ana Vega.
Inovație globală, blocaje locale
Dincolo de produse și piețe, un alt diferențiator este capitalul uman. În acest ecosistem, parteneriatele cu autoritățile, medicii și organizațiile de pacienți devin esențiale. Dialogul începe încă din faza studiilor clinice, pentru a accelera ulterior adoptarea. De altfel, România contribuie direct la cercetarea clinică aflată în desfășurare, 14 pacienți fiind înscriși în studiul clinic de fază 2 al terapiei genice experimentale pentru insuficiența cardiacă, alături de pacienți din alte țări.
„Provocarea, dar și valoarea gestionării unui cluster constă în faptul că există diferențe între piețe care impun abordări diferite. Însă, per ansamblu, viziunea și strategia noastră rămân aceleași: să aducem inovația mai aproape de pacienți, pentru a vindeca boli, a trata ceea ce până acum nu putea fi tratat și a oferi speranță. Ne adaptăm abordarea în funcție de sistemele și termenele de rambursare, de parcursurile pacienților și de etapele din ciclul de viață al portofoliului nostru, de realitățile diferite privind interacțiunea cu stakeholderii și clienții, și ne definim ambiții și modele specifice pentru fiecare geografie”, spune Ana Vega.
Motivația ei vine din dorința de a se asigura că eforturile îndelungate și susținute ale departamentului de cercetare-dezvoltare ajung la pacienți și că aceștia vor beneficia de rezultate relevante din punct de vedere clinic pentru sănătatea lor. Motivația mai vine și din dorința de a contribui la vindecarea bolilor, de a aduce tratamente pentru afecțiuni considerate până acum netratabile și de a oferi speranță.
„Dacă aș putea schimba ceva, ar fi ca medicamentele să fie disponibile pentru pacienții care au nevoie de ele. Fiecare dintre noi are un membru al familiei, un prieten, un coleg pentru care timpul și tratamentul potrivit pot însemna viață sau moarte ori o îmbunătățire semnificativă a calității vieții. Să aducem inovația în beneficiul acestor pacienți și să finanțăm corespunzător sănătatea este ceea ce vreau să continui să fac. Avem sisteme de sănătate eterogene în SMBS, de la sisteme aproape exclusiv bazate pe plata directă din buzunar, în care terapiile inovatoare, precum cele celulare și genice, vor fi greu accesibile pacienților dacă sistemul nu creează programe speciale, până la țări în care se desfășoară studii clinice în spitale și centre cu un nivel științific ridicat și cu capacități solide, dar unde avem încă mult de lucru pentru a ne asigura că sistemul de sănătate stabilește mecanismele potrivite de evaluare, mecanismele de acordare a accesului și protocoalele de tratament”, completează Vega.
„Impactul arhitecturii sistemului poate fi văzut direct în cât de repede au pacienții acces la tratament, de la patru luni în unele țări la peste doi ani în altele. Mă motivează efortul continuu de a reduce decalajul dintre produsele noastre inovatoare și oamenii care au nevoie de ele în toate cele 25 de țări de care sunt responsabil în Europa de Nord-Est și Centrală.” Tomer Feffer, CEO pentru Marea Britanie și Irlanda și responsabil pentru Europa de Nord-Est și Centrală
O Europă cu două viteze
Privind spre finalul deceniului, Bayer își propune să scaleze portofoliul actual și să accelereze următorul val de inovație, bazându-se pe decizii fundamentate pe date și pe lansări mai bine integrate în sistemele europene de sănătate. Dar, dincolo de strategie, miza rămâne profund umană. „Motivația este să reducem decalajul dintre inovație și pacienți”, spune Feffer. Ceea ce mă motivează personal este execuția: transformarea investițiilor științifice pe termen lung în rezultate măsurabile pentru pacienți și creștere sustenabilă, menținând în același timp competitivitatea Europei pentru inovație, talent și capital. În același timp, mă motivează efortul continuu de a reduce decalajul dintre produsele noastre inovatoare și oamenii care au nevoie de ele în toate cele 25 de țări de care sunt responsabil în Europa de Nord-Est și Centrală. „Pentru că, în final, accesul la tratament nu este o statistică, ci o diferență reală între viață și moarte”, adaugă Ana Vega. Într-o Europă în care inovația există, dar nu ajunge egal la toți, viitorul industriei farmaceutice nu va fi definit doar de descoperiri, ci de capacitatea de a le transforma în acces.
Deși aprobarea medicamentelor este centralizată la nivel european, accesul real rămâne decis la nivel național, ceea ce creează o Europă „cu două viteze”, în care șansa unui pacient de a beneficia de inovație depinde în mod direct de țara în care trăiește.
Datele din cel mai recent raport privind indicatorii WAIT pentru pacienți, publicat de EFPIA (Federația Europeană a Asociațiilor şi Industriei Farmaceutice), arată dimensiunea problemei: mai puțin de jumătate din medicamentele inovatoare aprobate la nivel european ajung, efectiv, la pacienți, iar sub o treime sunt disponibile fără restricții în sistemele publice. În paralel, timpul mediu de acces depășește un an și jumătate, însă această medie ascunde diferențe dramatice. În piețe precum Germania, pacienții pot beneficia de terapii noi în aproximativ patru luni, în timp ce în alte state, precum România, accesul poate întârzia chiar și peste doi ani.
Europa Centrală și de Est concentrează cele mai mari decalaje. Aici, numărul de medicamente disponibile este semnificativ mai redus, iar întârzierile sunt cele mai lungi din Uniune. În România, de exemplu, doar o fracțiune din terapiile inovatoare aprobate ajunge la pacienți, iar intervalul dintre autorizare și rambursare rămâne printre cele mai extinse din Europa. Consecința directă este o inechitate sistemică: pacienții europeni nu beneficiază în mod egal de progresul științific, iar diferențele nu sunt marginale, ci structurale.
Impactul nu se oprește însă la nivelul pacientului. Accesul întârziat influențează deciziile de investiții ale companiilor farmaceutice și repoziționează Europa în competiția globală pentru inovație. În ultimul deceniu, ponderea continentului în studiile clinice internaționale a scăzut semnificativ, iar unele companii aleg să prioritizeze lansările pe alte piețe, unde mecanismele de acces sunt mai rapide și mai predictibile. Astfel, decalajul de acces devine și un decalaj de competitivitate.
Cauzele sunt bine cunoscute: fragmentarea sistemelor de sănătate, procese administrative lente, constrângeri bugetare și politici de preț care tratează inovația mai degrabă ca un cost imediat decât ca o investiție pe termen lung. În lipsa unor mecanisme mai coerente și mai rapide de evaluare și rambursare, aprobarea științifică nu se traduce automat în acces real.
În esență, Europa nu duce lipsă de inovație, ci de capacitatea de a o distribui echitabil și eficient. Iar într-un sector în care timpul înseamnă adesea diferența dintre viață și moarte, acest decalaj nu mai este doar o problemă de politică publică, ci una de urgență strategică pentru întregul continent.
Sectorul farmaceutic generează anual exporturi de 360 de miliarde de euro
Anual, Statele Unite investesc în cercetare și dezvoltare farmaceutică, circa 25 de miliarde de euro mai mult decât Europa.
