Da, viitorul a început deja. Forma cea mai tangibilă o reprezintă conceptul de „state-rețea” (network states), iar aceasta este o viziune radicală asupra viitorului organizării umane strâns legate de ideea unui „nou capitalism” digital, bazat pe criptomonede, telemuncă și guvernanța independentă a companiilor.
Definiția actuală este destul de cuprinzătoare: un stat-rețea este o comunitate online care își dezvoltă propria cultură, economie (adesea bazată pe cripto), guvernanță descentralizată și, în cele din urmă, achiziționează un „arhipelag” de teritorii fizice (apartamente, terenuri) care formează o rețea de entități interconectate.
Ca structură, spre deosebire de statul tradițional definit de granițe geografice, statul-rețea este definit de o comunitate digitală care trăiește și interacționează în mare parte online, dar se manifestă fizic. Scopul unui stat-rețea este acela de a crea un sistem de guvernanță mai eficient și mai liber, pornind de la un „start-up society” (o comunitate cu o inovație morală/valori comune) către un stat recunoscut diplomatic.
Noul capitalism
Această nouă formă de organizare este motorul unui „nou capitalism”, unul cu caracteristici inovatoare. Spre exemplu, aici funcționează cu precădere o monedă digitală (deseori se vorbește despre Pax Bitcoinica, în ideea că blockchain și criptomonedele țin la mare distanță violența creată de nevoia de bani care este strict legată de banii lichizi). Astfel, criptomonedele sunt coloana vertebrală financiară, oferind suveranitate digitală și autonomie față de sistemele bancare traditionale.
Capitalismul din statele-rețea este de tip „Exit” (ieșire): în loc să încerce reformarea guvernelor tradiționale, membrii „statelor-rețea” aleg să iasă din ele și să construiască sisteme paralele în care cuvântul de ordine este performanța. Poate, o vreme, să fie bazate pe capitalismul corporatist/tehnologic, adică întregi comunități unite prin tehnologie, unde guvernanța poate fi limitată de „contracte sociale inteligente” (girate tot prin blockchain).
Statele-rețea pot fi alcătuite din așa-numitele „orașe start-up” plus zone speciale: statele-rețea împrumută din ideea „orașelor charter” sau a zonelor economice speciale cu taxe ultra-scăzute pentru a atrage inovația.
Promotorii acestei teorii vorbesc despre alcătuirea unui „arhipelag de teritorii” cu guvernare descentralizată (smart contracts) și cetățenie nu prin naștere, ci prin consimțământ liber exprimat și dublat de o apartenență digitală.
Criticii susțin că acestea nu sunt zone de libertate, ci distopii, unde elitele tech pot evita responsabilitatea publică și democrația așa cum o știm. Mulți sceptici consideră că ideea este o fantezie, deoarece suveranitatea reală necesită recunoaștere internațională, nu doar o comunitate online.
Promotorul statelor-rețea, amicul miliardarilor
Bazele acestei mișcări se regăsesc în cartea The Network State: How To Start a New Country (2022) al cărei autor este antreprenorul tech de origine indiană Balaji Srinivasan.
Potrivit autorului, „statul-rețea” s-ar crea prin reunirea unei comunități digitale răspândite în întreaga lume și conectate printr-o cauză comună. Scopul declarat al acestor „network states”, sau state-rețea, este de a ieși din cadrul statului-națiune tradițional și de a crea, în cele din urmă, un nou stat. Ideea este de a inventa noi moduri de organizare a societății în afara societății tradiționale, alături de persoane extrem de bogate, care împărtășesc idei similare și au o viziune politică autoritară, deseori anti-democratică. Altfel spus, ideologii libertarieni din Silicon Valley, care au creat rețelele sociale, încearcă să se despartă de statul tradițional pentru a crea noi state digitale. Rețelele sociale sunt deja mai populate decât unele state-națiune și mobilizează transnațional persoane care împărtășesc aceleași idealuri, în special conservatoare.
Având la dispoziție capitalul considerabil pe care îl dețin, marii magnați dispun de o putere financiară și politică internațională uriașă. Conceptul de „network state” se bazează pe ideea că o societate poate fi mai eficient administrată de o companie decât printr-un proces democratic convențional.
„Este o ideologie bazată pe o variabilă cibernetică, care caută noi teritorii pentru a se stabili, într-un creuzet libertarian alimentat de o aversiune congenitală față de statul centralizator. Este o formă de separatism cu obiectiv secesionist. Ideea este de a se separa și de a concura cu statele. Acești oameni cred că mecanismul concurenței pe care îl prețuiesc poate forța statele să se alinieze standardelor lor, transformând politicile statale și direcționând veniturile financiare în favoarea intereselor lor”, scria un expert în economie mondială.
Orașe ale libertății
O variantă a înființării de „state-rețea” este prezentat de Freedom Cities Coalition (https://chartercitiesinstitute.org/research/freedom-cities/), un proiect al NeWay Capital – companie implicată în mod central în dezvoltarea Próspera, o enclavă privată, dedicată pieței libere și favorabilă criptomonedelor. Próspera ține de Honduras și ea a fost înființată datorită unui cadru de reglementare special, denumit zonă economică specială (ZEDE), instituită în Honduras în 2013 și susținută de SUA. ZEDE-urile permit actorilor privați să se stabilească în zone delimitate geografic și să își stabilească propriile reguli de reglementare și judiciare.
Matematica economică a statului-rețea
În Honduras, proiectul Próspera a devenit posibil datorită unui cadru de reglementare dedicat, în esență, unei zone economice speciale care a fost instituită în țara din America Centrală în 2013 de executivul ajuns la putere în urma puciului militar ce a avut loc cu patru ani înainte. Proiectul a fost marcat de multe controverse. În Honduras, astfel de zone au fost concepute pentru a fi utilizate irevocabil timp de 50 de ani, respectiv pentru a oferi investitorilor străini încrederea necesară pentru a aduce aici capital. Rezidenții trebuie să semneze un „contract social” cu orașul și să plătească o taxă anuală pentru a locui în Próspera, în cuantum de 260 de dolari pentru localnici și 1.300 de dolari pentru cetățenii străini.
Statul-rețea este, în fapt, un DAO (Decentralized Autonomous Organizations, adică o organizație autonomă descentralizată) și are legături economice în special cu alte DAO.
În mare, nevoile uzuale economice și le îndeplinesc chiar cetățenii orașelor-rețea. Ei nu prea apelează la autorități și se bazează pe contracte. De exemplu, contractul pentru furnizarea de internet se face cu o corporație, nu cu o instituție.
Stablecoins funcționează, practic, ca infrastructură monetară pentru multe „network states”. Și, conform Chainalysis Crypto Report, volumul anual de tranzacții stablecoins se ridica la peste 10-15 trilioane de dolari în 2024-2025, o bună parte a mișcării cripto fiind proprie statelor-rețea.
Din DeepDAO Statistics aflăm că așa-numita economie a DAO se bazează pe active totale estimate de circa 20-30 de miliarde de dolari. Aceste sume se regăsesc în trezorerii DAO majore precum Arbitrum DAO, Optimism, Uniswap sau MakerDAO.
Foarte important, deocamdată, majoritatea proiectelor de tip „network state” încearcă mai degrabă să coexiste cu statele clasice decât să le înlocuiască. Pe scurt, fenomenul orașelor-rețea seamănă mai mult cu o economie paralelă globală bazată pe internet, crypto și comunități digitale decât cu relații comerciale clasice între state suverane.
Date și cifre:
Există peste 40 de milioane de nomazi digitali la nivel global.
Azi, există peste 15.000 de state-rețea, orașe libere sau DAO-uri active.
Activele administrate de DAO-uri sunt estimate la peste 35-40 miliarde de dolari.
Piața muncii remote depășește 800 de miliarde de dolari anual.
Economia creatorilor de conținut depășește 250 de miliarde de dolari.
Ca să „locuiești” în orașul digital Próspera trebuie să plătești anual 1.300 de dolari ca cetățean străin.
