Declararea „stării de urgență” în Sistemul Electroenergetic Național nu înseamnă automat instituirea stării de urgență în România, în sens constituțional, și nici întreruperea imediată a energiei electrice pentru populație, este punctul de plecare al analizei semnate de președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță. Iată ce spune expertul:
Scăderea accentuată a nivelului Dunării și riscul opririi unor reactoare nucleare din regiune readuc în atenție unul dintre cele mai sensibile scenarii pentru sistemul energetic românesc: declararea stării tehnice de urgență în Sistemul Energetic Național (SEN).
Un astfel de scenariu nu înseamnă automat pene de curent pentru populație, însă oferă operatorului național de transport al energiei, Transelectrica, puteri extinse pentru menținerea echilibrului dintre producție și consum și evitarea unui colaps energetic.
Potrivit regulilor care guvernează funcționarea SEN, starea tehnică de urgență este declarată atunci când deficitul de producție nu mai poate fi compensat prin importuri, iar mecanismele obișnuite ale pieței nu mai sunt suficiente pentru restabilirea echilibrului. În acel moment, prioritatea nu mai este funcționarea normală a pieței de energie, ci protejarea integrității sistemului și evitarea întreruperilor majore de alimentare.
Paks și Cernavodă, sub presiunea nivelului scăzut al Dunării
Documentul arată că situația hidrologică actuală pune în dificultate mai multe centrale nucleare din bazinul Dunării.
În cazul centralei ungare de la Paks, operatorul estimează că oprirea completă a celor patru reactoare poate deveni inevitabilă dacă nivelul fluviului continuă să scadă. Instalația funcționează deja la mai puțin de jumătate din capacitatea totală de aproximativ 2.000 MW, iar lipsa apei necesare răcirii reprezintă principala problemă tehnică.
Și centrala de la Cernavodă este afectată de condițiile hidrologice, documentul apreciind că o oprire devine probabilă dacă situația se deteriorează. În schimb, centrala bulgară Kozlodui beneficiază de o infrastructură diferită de captare a apei, care îi permite, cel puțin în prezent, să funcționeze în condiții normale.
Cine decide și ce atribuții primește Transelectrica
În cazul apariției unei situații critice, actorul-cheie este Dispecerul Energetic Național din cadrul Transelectrica.
Acesta monitorizează permanent parametri precum frecvența sistemului, tensiunile din rețea, fluxurile de energie, rezervele disponibile, producția, consumul și capacitatea de import.
Dacă acești indicatori ies din limitele de siguranță, Dispecerul poate trece operativ sistemul în stare tehnică de urgență, fără a fi nevoie de un decret prezidențial sau de o hotărâre politică. Ulterior este constituită o echipă de criză care coordonează toate măsurile necesare pentru stabilizarea rețelei.
Piața de energie poate continua să funcționeze
După declararea stării de urgență, Transelectrica preia controlul operațional extins asupra sistemului.
Compania poate dispune pornirea rapidă a centralelor disponibile, utilizarea rezervelor de sistem, modificarea fluxurilor comerciale, descărcarea instalațiilor de stocare, reducerea producției din anumite surse regenerabile sau limitarea unor consumuri industriale.
Cu toate acestea, piața de energie nu este suspendată automat. Regulamentele prevăd că activitățile comerciale pot continua atât timp cât nu afectează stabilitatea sistemului. Suspendarea intervine doar dacă mecanismele pieței împiedică restaurarea echilibrului energetic sau agravează situația.
Vor avea loc pene de curent?
Nu imediat.
Înainte de a se ajunge la întreruperi pentru populație, autoritățile aplică o serie de măsuri graduale.
Acestea includ utilizarea tuturor rezervelor disponibile, creșterea importurilor, pornirea tuturor capacităților de producție, solicitarea reducerii voluntare a consumului și limitarea marilor consumatori industriali.
Doar dacă deficitul persistă, Dispecerul Energetic Național poate dispune deconectări controlate. Acestea pot fi selective, zonale, temporare sau rotative, scopul fiind reducerea rapidă a consumului pentru readucerea sistemului în echilibru.
Ce se întâmplă cu prețurile energiei
Într-o astfel de situație, costurile energiei pot crește semnificativ înainte ca piața să fie restricționată, deoarece sunt utilizate cele mai scumpe surse de producție și import.
Ulterior, dacă anumite mecanisme comerciale sunt suspendate, deciziile tehnice ale Dispecerului Energetic Național prevalează asupra criteriilor comerciale, iar decontările sunt realizate ulterior prin mecanisme speciale.
Documentul subliniază că declararea stării tehnice de urgență nu înseamnă înghețarea prețurilor și nici energie gratuită. Costurile suplimentare generate de salvarea sistemului sunt contabilizate și pot fi recuperate ulterior prin tarife sau alte mecanisme de finanțare.
Ce NU înseamnă starea tehnică de urgență
Autorii documentului fac și o distincție importantă între starea tehnică de urgență din Sistemul Energetic Național și starea de urgență instituită la nivel național.
Declararea unei urgențe tehnice nu permite Guvernului să suspende drepturi constituționale, să limiteze circulația persoanelor, să rechiziționeze bunuri sau să stabilească administrativ orice preț.
Aceste măsuri ar necesita acte normative distincte și, în cazul stării de urgență naționale, un decret prezidențial și aprobarea Parlamentului.
Astfel, starea tehnică de urgență reprezintă în primul rând un mecanism operațional destinat protejării funcționării rețelei electrice și prevenirii unui blackout, fără a modifica regimul drepturilor și libertăților cetățenilor.
