Banii care lucrează pentru noi înșine sunt, de cele mai multe ori, una dintre cele mai puțin înțelese idei din finanțe. Expresia „lasă banii să lucreze pentru tine” este folosită atât de des încât pare o formulă magică. În realitate însă, banii nu muncesc singuri, ci sunt puși la muncă prin active care produc valoare.
Adevărul cel mai greu de digerat este următorul: majoritatea oamenilor nu reușesc pentru că venitul lor provine aproape exclusiv din muncă. Ei schimbă timp pe bani.
Iar dacă ar fi să formulăm simplu această idee, schema ar fi următoarea: timp → muncă → salariu → cheltuieli → repetare.
Persoanele care ajung să aibă „bani care lucrează pentru ele” schimbă însă această schemă după modelul: timp → muncă → economisire → investiții → active → venit pasiv → reinvestire.
Să presupunem că investești 500 de euro pe lună într-un portofoliu care aduce, în medie, 8% pe an: în primul an, aproape toți banii provin din contribuțiile tale.
După 15-20 de ani, o parte importantă din creștere nu mai vine din economiile tale, ci din câștigurile anterioare care produc alte câștiguri. Acesta este efectul dobânzii compuse.
Din cei 15-20 de ani dați ca exemplu, reiese însă că procesul durează. Și este normal, pentru că aici apare partea pe care mulți promotori ai „independenței financiare” o omit: timpul este ingredientul care nu poate fi înlocuit, decât dacă îți asumi un risc mult mai mare sau ai un capital inițial foarte mare.
Practic, cu cât investești mai mult, cu atât timpul necesar pentru a ajunge la un anumit obiectiv financiar este mai scurt, cu marele amendament că randamentul este cel mai greu de controlat, din moment ce piața decide în mare măsură.
De aici rezultă o concluzie surprinzătoare: pe lângă banii „trași” deoparte și investiți în diverse active, cea mai bună investiție în primii ani poate fi propria capacitate de a câștiga mai mult.
Practic, dacă un curs, o certificare, o afacere sau o schimbare de carieră îți dublează suma pe care o poți investi în fiecare lună, impactul asupra averii pe termen lung poate fi mai mare decât dacă ai încerca să obții un randament cu câteva procente mai ridicat pe bursă.
Altfel spus, există două moduri de a ajunge mai repede la independența financiară:
- să obții randamente mai mari (ceea ce implică, de regulă, și riscuri mai mari);
- să investești mai mult și mai devreme (ceea ce este, pentru majoritatea oamenilor, strategia mai realistă și mai controlabilă).
În practică, însă, cei care ajung însă cel mai repede la un patrimoniu important nu sunt neapărat cei care găsesc investițiile „miraculoase”, ci cei care reușesc să combine venituri ridicate, o rată mare de economisire și investiții constante timp de mulți ani. Altfel spus, paradoxul este că oamenii caută investiția perfectă, când de cele mai multe ori diferența este făcută de un lucru mult mai banal: cât reușesc să investească, lună de lună, timp de zeci de ani.
